Păstrarea unei colaborări adecvate între școală și familie este obiectivul fiecărei școli, scopul acestei colaborări fiind dezvoltarea armonioasă a elevilor.Atât școlile cât și părinții sunt de acord cu această colaborare, dar părinții nu sunt tot timpul dispuși să participe. Această colaborare se referă în mod expres la participarea părinților în vederea desfășurării activităților extrașcolare, activități foarte atractive pentru elevi. între părinți și profesori trebuie să se stabilească relații de încredere și ajutor. Dacă între profesor și părinte nu există aceste relații, elevul poate să aibă dificultăți în dezvoltarea lui școlară și pot apărea numeroase limitări.
La nivelul școlii/ clasei trebuie propuse și organizate activități extrașcolare variate care să ofere posibilitatea participării părinților, astfel încât ei să conștientizeze că au un rol hotărâtor în dezvoltarea propriului copil. La nivelul clasei mele am propus ca activitate extrașcolară confecționarea de mărțișoare, flori lucrate manual cu acele, andreaua, etc. La această activitate s-au implicat la maxim două mămici care au învățat și pe fetițele din clasa mea să lucreze. Nu mică mi-a fost mirarea să constat că fetițele mămicilor implicate stăpâneau arta lucrului manual. Florile și mărțișoarele au fost confecționate din melană. Părinții participanți la celelalte activități extrașcolare propuse au aprobat preocuparea școlii pentru desfășurarea acestor activități. În urma participării la aceste activități, unii părinți și-au schimbat pozitiv atitudinea față de școală, față de propriul copil și față de profesor.
Activitățile care s-au desfășurat la nivelul clasei au condus la îmbunătățirea și consolidarea legăturii dintre școală și familie.. Pe toată perioada activităților extrașcolare desfășurate părinții s-au simțit folositori, acordând o mai mare atenție școlii. Aceste activități extrașcolare sunt atrăgătoare și plăcute la orice vârstă. Acestea provoacă plăcere, contribuie la formarea de noi cunoștințe, sunt atractive, dar necesită totodată și o strădanie atât din partea profesorilor cât și din partea părinților. Copiilor li se dezvoltă o gândire operațională, pot mânui și executa practic, fiecare dintre ei având posibilitatea să se manifeste natural. Tot în cadrul acestor activități copii respectă de bună voie regulile care trebuie respectate amintindu-și în același timp și de numeroasele responsabilități pe care le au. Se respectă între ei, se ajută, colaborează, comunică mult. Profesorului, prin aceste activități i se oferă șansa să observe mai bine copii, să le descopere capacitățile, să îi orienteze spre pregătirea lor pentru viață. Toate acestea sunt posibile dacă profesorul iubește meseria, iubește copii, dă dovadă de tact pedagogic, folosește la maxim resursele pe care le are la clasă datorită spiritului creator.
Elevul trebuie să fie întotdeauna avantajat, de aceea trebuie promovată această colaborare între părinți și școală. Setea de investigare și creație a copiilor nu poate fi satisfăcută indiferent de cât de bine ar fi de organizată școala și oricât de bogat ar fi conținutul cunoștințelor.
Elevilor trebuie să le fie puse la dispoziție activități care să le îndeplinească dorința de cunoaștere, să descopere ei singuri anumite lucruri emoționându-se la maxim. Toate acestea vor duce la formarea unor convingeri durabile.
Bibliografie:
A.Binet, Ideile moderne despre copii, București, 1975;
J.A.Comenius, Didactica Magna, București, 1970.