Ceea ce se anunța ca o imersiune într-o experiență artistică prin excelență, s-a dovedit a fi, în același timp, una științifică, cunoștințele acumulate cu acest prilej satisfăcând pe deplin nevoia noastră de a găsi împlinire prin cunoaștere.
Pentru participanții la mobilitatea din Italia (Citta di Castello – 4-9 noiembrie 2019) – elevii: Rusu Robert, Damian Dănuț, Ghinea Nicola și Adriana Barbu și profesorii: Zamfir Eugenia și Rădulescu Carmen – întâlnirea cu arta a fost mai mult decât o surpriză plăcută, a fost o experiență alchimică, una care a revelat, practic, cum pot fi transformate materialele ordinare în metal prețios, sau, cum ar spune Andrei Pleșu, cum „se poate scoate untul metafizic din orice platitudine„.
După o primă zi în care am vizitat cele două locații ale gazdelor (aripa Salviani și aripa Franchetti), am fost învățăcei la școala lutierului Luigi Valenti, pentru a afla secretul construirii unui instrument muzical (arta și, în același timp, știința cu care se obține acesta).
Am aflat că muzica, ce ne încântă de multe ori urechea, nu este doar rodul virtuozității interpretului, ci este parte din truda pe care cercetătorul și constructorul o depun pentru realizarea respectivului instrument.
O luptă în care lutierul, acest maestru vrăjitor al lumii moderne, își asumă, cu blândețe și răbdare, îmblânzirea lemnului, pentru a-l înnobila. Procesul este unul lent și include diverse etape, care nu pot fi omise, dar garantează obținerea unui produs care, bine „mângîiat„ poate oferi plăceri nemai-auzite.
Ce este „tonul„ și care este vibrația externă pe care trebuie să o împrumute pentru a ajunge la înălțimea valorii sale (bine determinate) pare să fie o poveste pe care o spun bătrânii la gura sobei, dar nu, ea este reală, este o naștere în cursul căreia tonurile devin sunete și stârnesc imaginația noastră, moșite de magicieni precum Stradivarius, Amati sau Guarnieri. Am aflat, astfel, că armonia sunetelor și mai apoi a spiritelor nu sunt întâmplătoare și tocmai asta i-a determinat pe greci să le dedice o zeitate (Harmonia).
A doua zi, la fel de bogată în experiențe ca și prima, avea să ne poarte, după un tur de oraș ghidat de elevi, la sediul Consiliului local și al imprimeriei locale ”Grifani Donati„, pentru a culmina cu atelierul organizat de pictorul Giampaolo Tomassetti, cu tema “Art and Science”. Și, dacă mai aveam vreo îndoială că mașina timpului este o invenție cât se poate de reală, ea a fost spulberată de realitatea călătoriei pe care am făcut-o în compania acestui vrăjitor al culorilor către geneza operei abstracte a lui Mondrian. Fascinația de a descoperi modul în care imaginația articulează elementele naturii în forme abstracte, această emoție care echivalează cu trecerea de la natură la cultură și pe care am experimentat-o pe parcursul acestui atelier ne-a făcut să ne considerăm norocoșii beneficiari ai unei călătorii pe care o faci o dată în viață (one lifetime journey).
Povestea s-a derulat cu o intensitate crescândă, astfel că cea de-a treia zi ne-a pus în fața unei experiențe inedite, atât din punct de vedere artistic – fiind expuși la un fenomen artistic și cultural fără asemănare – Burri – dar și din punct de vedere științific, prin atelierul organizat de cercetătorul Francesca Rosi (MoLab), pentru care culoarea se citește într-o altă cheie, una chimică, sau…al-chimică – “Colour and chemistry”.
Pasiunea pentru știință i-a permis doamnei Rosi luxul de a se afla permanent într-o companie selectă, alcătuită din mari pictori și mari oameni de litere. Știința sa este în măsură să contribuie la protejarea operelor de artă astfel încât generațiile următoare să se poată bucura în continuare de ceea ce mintea și sufletul genial al artiștilor au lăsat umanității.
Pornind de la faptul că patrimoniul istoric european este format din monumente, sculpturi, clădiri și care nu pot fi mutate din locația lor, oamenii de știință de la MoLab, în același timp mari iubitori de artă, au gândit tehnici de măsurare pe opere de artă, in situ, nedistructive, folosind materiale neinvazive și instrumente portabile, precum: Tomografie optică de coerență, Interferometrie cu model holografic digital de speckle sau relaxometrie RMN, profilare în profunzime a RMN. În acest fel, știința este în măsură atât de a oferi răspunsuri la întrebările istorice sau arheologice legate de tehnicile de execuție, datare, elemente de background și autenticitate, dar și de a evalua starea de conservare a artefactelor și de a determina strategia optimă de conservare, pentru a le încetini procesul de degradare.
Și, ca să nu plecăm din țara lui Leonardo da Vinci, Michelangello sau Rafael, fără a încerca sentimentul de creator, gazdele ne-au oferit un atelier de proiectare CAD / AutoCAD, care ne-a solicitat toate cunoștințele de matematică (geometrie) dar și talentul de a utiliza noua tehnologie (TIC) pentru realizarea unei piese de șah.
Mobilitatea nu se putea încheia fără prezentarea companiilor locale care au valorificat preaplinul de talent și cunoaștere oferit de înaintași, pentru a iniția firme în care arta iese din întâlnirea cu știința mai împlinită și mai înfloritoare, companii profund responsabile față de mediu și comunitate.
Și, dacă ar trebui să concluzionez, voi spune că, dacă programul Erasmus+ (care a făcut posibilă această experiență, a cărei încărcătură emoțională și intelectuală nu poate fi redată decât sărac prin cuvinte) nu ar fi existat, atunci el ar fi trebuit inventat.