În sistemul de învățământ preuniversitar există un număr de aproximativ 212.332 de cadre didactice, conform raportului Starea învățământului, din 2023. Dacă ne raportăm la planurile cadru pentru gimnaziu, avem cadre didactice care predau discipline din aria curriculară limbă și comunicare, matematică și științe ale naturii, om și societate, arte, educație fizică și sport, tehnologii, consiliere și orientare, discipline opționale.
Nu putem să nu recunoaștem că, având în vedere structura actuală a examenului de evaluare națională, cea mai mare responsabilitate o au cadrele didactice care predau matematică și limba română.
La liceu, responsabilitatea se extinde și la alte cadre didactice, în funcție de probele din cadrul examenului de bacalaureat. La școala profesională, în funcție de specializare, avem o responsabilitate crescută a profesorilor care predau partea teoretică și cei care predau partea practică.
La învățământul primar, avem presiune pe profesorii pentru învățământul primar iar la nivelul preșcolar, profesorii pentru învățământul preșcolar.
E evident că fiecare profesor își susține cu argumente logice importanța disciplinei pe care o predă în dezvoltarea cognitivă, psihică, fizică a elevilor. Dacă studiem programele școlare ale fiecărei discipline observăm conținuturi și activități de învățare foarte importante pentru atingerea competențelor specifice și generale necesare elevilor. Până la urmă, depinde foarte mult cum își raportează activitatea fiecare profesor la programa școlară.
Din start, există o nemulțumire a profesorilor de limba română și matematică față de faptul că există o remunerație egală în rândul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar chiar dacă responsabilitatea nu este aceeași.
Dacă luăm exemplul tipologiei profesorului de educație fizică și sport care preferă să aibă o abordare recreațională în activitatea didactică (vezi articolul edict.ro/programa-scolara-si-profesorul-de-educatie-fizica/), starea de nemulțumire a celorlalte cadre didactice care predau alte discipline, în special limba română și matematică se agravează. Expunerea publică a lecției de educație fizică este mult mai mare, în special în perioadele favorabile meteorologic.
Elevii discută cu alte cadre didactice și cu părinții cum se realizează orele de educație fizică, sau orice altă disciplină. Este adevărat cu nu în toate situațiile aceste informații sunt obiective, dar prezentarea lor în mod repetat ridică semne de întrebare în privința modului cum se realizează lecțiile în anumite cazuri.
Probleme de acest gen pot fi observate și la orele de TIC și informatică unde elevii se joacă pe calculator, sau la muzică unde doar ascultă melodii preferate, sau la educație plastică unde colorează pe coli A4. Dacă studiem programele acestor discipline, există conținuturi foarte valoroase care pot fi abordate. Nu se poate nega faptul că și la disciplinele existente în structura examenelor naționale nu există profesori mai puțin competenți sau cu obiceiuri nepotrivite.
Tot sistemul de învățământ preuniversitar are o expunere publică foarte mare. Fiecare lecție, fiecare profesor este analizat în familie de părinți și elevi. Se încearcă înscrierea copiilor de către părinți la o anumită unitate de învățământ, la o anumită învățătoare, pentru că este competentă. Părinții știu care profesor întârzie la ore sau care predă în mod deficitar. Opinia publică este informată cu privire la rezultatele de la examenele naționale și testările PISA.
În articolul edict.ro/paradigma-educatiei-profesorii-si-competenta-pedagogica/, prezentam un chestionar al domnului Marian Staș la care foarte multe cadre didactice bifează ”da” și totuși există un procent de cadre didactice care în realitate se încadrează la răspunsul „nu”:
„Ne pasă ca de lumina ochilor de copiii cu care lucrăm, sau venim la școală doar pentru că de-acolo ne luăm salariile?
DA? NU?
Transmitem noi înşine către lume valori precum adevăr, onoare, curaj, sau ne furăm căciula singuri în minciună, dezonoare şi frică?
DA? NU?
Suntem modele de corectitudine faţă de copiii cu care lucrăm, sau intrăm la ore cu zece minute mai târziu, ieşim cu şapte minute mai devreme şi, între timp, vorbim de trei ori la mobil?
DA? NU?
Suntem profesionişti integri atunci când dăm note (corect, adică – pe merit), sau notăm cu frica în sân, după cât de strident ţipă cei şapte ani de-acasă din preopinenţii noştri (şi elevi, şi părinţii lor)?
DA? NU?
Ne controlăm impecabil comportamentele şi vocabularele, sau folosim des cuvinte din panoplia „ai greşit”, „nesimţit”, „prost”, şi altele asemenea?
DA? NU?
Folosim programele de dezvoltare în care decidem să participăm ca pe oportunităţi profesionale reale, sau negociem doar hârtia de absolvire pentru a îngroşa biblioraftul personal cu adeverinţe şi certificate ştampilate cât mai vast posibil?
DA? NU?
Scriem „sau / s-au”, „laţi / l-aţi” când şi cum se cuvine, sau punem, onest, mâna pe carte atunci când avem nevoie?
DA? NU?”
Bibliografie și resurse web
„România pe bune începe cu Școala pe bune. Jurnal de blog, despre schimbarea paradigmei Educației (2004-2013), Marian Staș, Editura BMI 2013
Starea învățământului. Online: www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2023/Transparenta/Rapoarte_sistem/Raport-Starea-invatamantului-preuniversitar-2022-2023.pdf
rocnee.eu/images/rocnee/fisiere/planuri-cadru/gimnazial/OMEC%203638_2001%20Planuri-cadru%20de%20invatamant%20pentru%20clasele%20a%20V-a%20%E2%80%93%20a%20VIII-a.pdf