Statul român garantează accesul obligatoriu si gratuit la educație pentru toți copiii, fără discriminare. Părinții au obligația de a înscrie copiii la școala și de a se asigura ca aceștia nu lipsesc de la cursuri. Datorită faptului ca educația este astăzi un drept universal, nu doar elevii iau faptul că primesc o educație ca ceva de la sine înțeles, dar si profesorii care au ocazia sa ii educe. Mulți dintre noi nici nu realizăm luptele care au fost și încă sunt duse pentru acest drept nu doar in România, dar și în întreaga lume.
Până in secolul 20, în Principatele Țării Românești și ale Moldovei, chiar daca Legea Instrucțiunii din 1864 prevedea obligativitatea și gratuitatea învățământului primar pentru fete și băieți, pentru patru ani, încă existau diferențe intre pregătirea fetelor și a băieților, iar asta a fost un impediment în accesul multor femei la studii universitare. Chiar si in mileniul nostru, în multe țări fetele încă se lupta pentru dreptul lor la educație, după cum arată si povestea câștigătoarei premiului Nobel din 2014, Malala Yousafzai. Aceasta și-a pus viața în pericol pentru a susține dreptul fetelor din Pakistan la 12 ani de educație, deoarece doar prin educație obții libertatea adevărată.
Odată cu apariția virusului Covid-19 si instaurarea carantinei, în Romania 250.000 de copii din medii defavorizate nu au avut acces la educația online si si-au pierdut astfel un drept fundamental. În ciuda progreselor pe care le-am facut in ultimele secole, unii copii sunt încă exploatați prin muncă și le este mult mai dificil să își continue educația. Indiferent de cultură sau naționalitate, tuturor copiilor ar trebui să li se ofere șanse egale de a-și atinge potențialul maxim.
O altă problemă care încă se regăsește în România este învățământul simultan. În mediul rural, majoritatea claselor de învățământ primar sunt cu predare simultană – fie că vorbim de Simultan II (adică două clase simultane), Simultan III, sau chiar Simultan IV – acolo unde învățătorul are în structura clasei elevi de la clasa pregătitoare până la clasa a IV-a. Fiind profesoară în mediul rural am întâlnit această modalitate de învățământ și consider că acesta nu oferă șanse egale la educație, timpul de predare la fiecare clasă scăzând și în învățământul simultan elevii folosesc aceleași cărți de specialitate ca și cei din învățământul normal, neexistând recomandări curriculare speciale pentru aceste clase.
Indiferent de cultură sau naționalitate, tuturor copiilor ar trebui să li se ofere șanse egale de a-și atinge potențialul maxim.
Educația este cel mai bun mod în care copilul poate avansa în societate și pune capăt ciclului sărăciei. De asemenea, promovează libertatea individuală și împuternicirea prin cunoaștere.