Există experiențe profesionale care nu se măsoară doar în zile petrecute într-o altă țară, ci în ideile cu care te întorci, în întrebările pe care începi să ți le adresezi și, mai ales, în schimbările pe care îți dorești să le aduci în propria activitate. O astfel de experiență a reprezentat mobilitatea Erasmus+ desfășurată în Istanbul, Turcia, în perioada 2–6 noiembrie 2026, la care au participat trei cadre didactice de la Școala Gimnazială Specială Târgoviște: Ramona-Maria Sav, Eugenia Marinescu și Mihaela Vedeanu.
Activitatea s-a desfășurat în cadrul proiectului Erasmus+, acreditare în domeniul educației școlare, nr. 2025-1-RO01-KA121-SCH-000333369, sub forma unei mobilități de tip Job Shadowing, având ca instituție gazdă Sultanbeyli Kız Mesleki ve Teknik Anadolu Lisesi – Sultanbeyli Çok Programlı Anadolu Lisesi, din Istanbul.
Dincolo de dimensiunea internațională, mobilitatea a constituit o oportunitate de reflecție asupra unei preocupări comune tuturor profesioniștilor din învățământul special: cum putem transforma diversitatea nevoilor educaționale în oportunități reale de învățare, participare și dezvoltare pentru fiecare copil?
Educația incluzivă – o valoare care depășește granițele
Într-un context educațional european în care incluziunea, echitatea și respectarea particularităților individuale reprezintă priorități fundamentale, schimbul de experiență dintre instituțiile partenere a oferit posibilitatea analizării unor abordări pedagogice din perspective culturale și profesionale diferite.
Programul mobilității a urmărit dezvoltarea competențelor de utilizare a metodelor educaționale moderne, formale și nonformale, individualizarea și diferențierea activităților de învățare, promovarea dezvoltării personale și socioemoționale, precum și integrarea resurselor digitale în procesul educațional.
Un accent deosebit a fost acordat organizării mediilor de învățare accesibile, sigure și stimulative, în care fiecare copil să poată participa potrivit propriilor posibilități.
Observarea practicilor educaționale și dialogul cu specialiștii turci au favorizat o analiză comparativă a modalităților prin care pot fi adaptate sarcinile, materialele, ritmul activităților și formele de sprijin individualizat.
Experiența a reconfirmat un principiu esențial al pedagogiei incluzive: nu copilul trebuie să se adapteze permanent unui model educațional rigid, ci educația trebuie să găsească modalități flexibile de a răspunde nevoilor sale.
Învățarea prin joc și emoție – când educația devine experiență
Una dintre direcțiile importante ale mobilității a vizat valorificarea jocului, poveștii, artei, dramatizării și învățării experiențiale ca instrumente de dezvoltare cognitivă, emoțională și socială.
Activitățile analizate au evidențiat importanța experiențelor concrete, a interacțiunii și a participării active în construirea învățării. În educația copiilor cu cerințe educaționale speciale, jocul nu reprezintă doar o modalitate de recreere. El poate deveni un instrument de comunicare, de explorare senzorială, de dezvoltare a autonomiei și de consolidare a relațiilor interpersonale.
O poveste poate facilita recunoașterea și exprimarea emoțiilor. Un joc de rol poate sprijini înțelegerea regulilor sociale. O activitate artistică poate oferi posibilități de exprimare unui copil pentru care comunicarea verbală reprezintă o provocare.
Din această perspectivă, au fost analizate strategii de stimulare a cooperării, empatiei, încrederii în sine, autoreglării emoționale și toleranței la frustrare.
O atenție specială a fost acordată adaptării activităților la nivelul de dezvoltare și la ritmul individual al fiecărui beneficiar, astfel încât participarea să fie posibilă și relevantă.
Uneori, cele mai importante progrese educaționale nu sunt spectaculoase la prima vedere: un copil care reușește să își exprime o emoție, să aștepte rândul, să solicite ajutor sau să participe pentru prima dată la un joc de grup face un pas esențial spre autonomie și integrare.
„Fiecare copil contează” – o întâlnire cu educația specială din Istanbul
Un moment important al programului l-a reprezentat vizita de studiu la o instituție de învățământ special din Istanbul, organizată în colaborare cu instituția gazdă.
Această experiență a oferit posibilitatea observării mediilor educaționale și a abordărilor pedagogice destinate copiilor cu cerințe educaționale speciale, precum și a schimbului de experiență cu personalul de specialitate.
Au fost urmărite modalități de individualizare a intervențiilor psihoeducaționale, adaptarea resurselor și materialelor didactice, structurarea activităților și promovarea autonomiei personale și sociale.
Un element important al analizei l-a constituit relația dintre accesibilitatea mediului educațional și participarea efectivă a copilului la activități.
Utilizarea suporturilor vizuale, formularea instrucțiunilor accesibile, organizarea predictibilă a sarcinilor și adaptarea cerințelor la posibilitățile individuale reprezintă direcții valoroase pentru dezvoltarea unor intervenții educaționale eficiente.
Vizita a oferit, totodată, un cadru de reflecție asupra asemănărilor și diferențelor dintre practicile educaționale din România și Turcia, evidențiind importanța colaborării profesionale și a transferului de bune practici.
Dincolo de particularitățile fiecărui sistem educațional, preocuparea comună a rămas aceeași: identificarea resurselor și a strategiilor prin care fiecare copil să fie sprijinit să își valorifice potențialul.
Tehnologia și creativitatea – resurse complementare în educația specială
O altă componentă a mobilității a fost dedicată explorării metodelor interactive și a resurselor digitale accesibile. Au fost analizate posibilitățile de integrare a jocurilor educaționale digitale, materialelor multimedia și instrumentelor interactive în activități de învățare și intervenție individualizată.
În educația specială, tehnologia poate contribui la creșterea accesibilității informației, stimularea atenției, dezvoltarea comunicării și diversificarea modalităților de participare. Totuși, una dintre concluziile importante ale schimbului de experiență a fost necesitatea utilizării echilibrate a resurselor digitale, în complementaritate cu activitățile practice, artistice, senzoriale și experiențiale. Tehnologia își dovedește valoarea educațională nu prin simpla sa prezență în sala de clasă, ci prin măsura în care facilitează învățarea și răspunde unei nevoi concrete a copilului.
Trei perspective profesionale, un obiectiv comun
Un aspect valoros al mobilității l-a reprezentat complementaritatea experiențelor profesionale ale celor trei participante. Pentru Ramona-Maria Sav, profesor pentru educație timpurie în învățământul special, experiența a urmărit aprofundarea strategiilor de învățare prin joc, dezvoltarea socioemoțională a preșcolarilor, organizarea mediilor educaționale incluzive și adaptarea metodelor didactice la particularitățile individuale.
Pentru Eugenia Marinescu, perspectiva profesională a fost orientată către dezvoltarea limbajului și comunicării, utilizarea suporturilor vizuale, stimularea comunicării funcționale și explorarea metodelor multisenzoriale și a resurselor digitale adaptate intervențiilor logopedice.
Pentru Mihaela Vedeanu, accentul a fost pus pe intervenția psihoeducațională individualizată, dezvoltarea cognitivă și socioemoțională, stimularea autonomiei, utilizarea rutinelor structurate și adaptarea sarcinilor educaționale pentru elevii cu cerințe educaționale speciale.
Aceste trei perspective au contribuit la o înțelegere mai amplă a educației incluzive, evidențiind necesitatea colaborării dintre cadrele didactice și specialiști pentru asigurarea unui sprijin educațional coerent.
De la experiența europeană la practica educațională din România
Valoarea unei mobilități Erasmus+ nu se limitează la experiența individuală a participanților, ci se reflectă în capacitatea acestora de a valorifica rezultatele în comunitatea profesională din care fac parte.
În urma activităților desfășurate, au fost identificate direcții de transfer și adaptare a bunelor practici în cadrul Școlii Gimnaziale Speciale Târgoviște. Acestea vizează diversificarea activităților de învățare prin joc și explorare, integrarea strategiilor de dezvoltare emoțională, utilizarea suporturilor vizuale și a materialelor multisenzoriale, adaptarea resurselor digitale, precum și consolidarea intervențiilor educaționale individualizate.
Un rol important îl va avea diseminarea experienței în rândul colegilor, prin prezentarea metodelor analizate, schimburi de experiență și valorificarea resurselor educaționale relevante.
Transferul bunelor practici nu presupune reproducerea mecanică a unor modele observate într-un alt sistem educațional, ci selectarea, adaptarea și integrarea lor în funcție de particularitățile copiilor, resursele instituționale și obiectivele educaționale urmărite.
În acest sens, experiența Erasmus+ reprezintă un punct de plecare pentru noi inițiative educaționale și pentru consolidarea unei culturi organizaționale bazate pe colaborare, reflecție și învățare continuă.
Oameni, experiențe și punți între culturi
Dincolo de obiectivele de formare profesională, mobilitatea a oferit și oportunitatea descoperirii unei alte culturi educaționale, a dezvoltării competențelor de comunicare interculturală și a construirii unor relații de colaborare.
Dialogul cu reprezentanții instituției gazdă, schimbul de idei și experiențele împărtășite au demonstrat că educația poate crea punți autentice între oameni care provin din contexte diferite, dar împărtășesc valori profesionale comune.
Adresăm mulțumiri instituției gazdă și, în mod deosebit, domnului Mehmet TOK, director și mentor, precum și domnului Emre ÖZARSLAN, director adjunct și mentor, pentru colaborare, deschidere profesională și sprijinul acordat pe parcursul experienței de formare.
Educația nu are granițe, ci posibilități
Participarea la mobilitatea Erasmus+ din Istanbul a reprezentat o oportunitate de dezvoltare profesională, de analiză comparativă a practicilor educaționale și de consolidare a competențelor necesare unei educații incluzive, adaptate și centrate pe copil.
Experiența a evidențiat importanța metodelor active, a individualizării învățării, a dezvoltării socioemoționale, a comunicării funcționale și a utilizării responsabile a resurselor digitale.
Mai presus de toate, a reconfirmat faptul că educația de calitate începe prin disponibilitatea profesorului de a învăța permanent, de a privi dincolo de propriile practici și de a căuta noi modalități de a ajunge la fiecare copil.
Ne-am întors cu idei, cu perspective noi și cu dorința de a transforma ceea ce am învățat în experiențe educaționale relevante pentru copiii noștri. Pentru că adevărata valoare a unei mobilități nu constă doar în ceea ce descoperim departe de casă, ci în ceea ce reușim să construim după întoarcere.
Iar atunci când trei profesori privesc educația din perspective diferite, dar împărtășesc aceeași convingere, rezultatul poate deveni mai mult decât un schimb de bune practici: un pas înainte către o școală în care fiecare copil contează, fiecare progres este valorizat și fiecare posibilitate merită explorată.