Grupul reprezintă „doi sau mai mulți indivizi care au un sentiment comun de identitate și se influențează reciproc pe baza unui set comun de așteptări referitoare la comportamentul fiecăruia. Elementele componente ale sistemului reprezentat de grupul social sunt membrii acestuia, care interacționează, își interiorizează valorile grupului, își însușesc scopurile acestuia și manifestă solidaritate unii față de ceilalți” (Allan G. Johnson, Dicționar de sociologie, București, 2007). Grupurile sportive pot fi definite ca grupuri funcționale. Ele s-au constituit pentru satisfacerea nevoii de performanță și sunt într-un proces continuu de interacțiune socială.
Echipa, grupul sportiv, reprezintă unitatea psihocolectivă în care rezidă o foarte mare parte din dinamica vieții sportive.
Caracteristicile grupului sportiv
Grupurile sportive au particularități care le deosebesc de alte grupuri, care decurg din specificul activității sportive, al sarcinilor ce sunt solicitate membrilor echipei. Comunicarea în cadrul grupului sportiv, îndeosebi în timpul competițiilor, este preponderent (sau exclusiv) gestual -motrică, grupul sportiv are un caracter formal (nespontan) el fiind constituit cu un scop definit, scop ce subordonează pe cele ale fiecărui membru. Specificitatea activității sportive își pune amprenta și asupra relațiilor interpersonale din cadrul grupului. Astfel, alături de tipurile de relații de comunicare, interperceptive și afective, în grupurile sportive se constituie și relații preferențiale operaționale, care au un caracter practic, în strânsă legătură cu scopul activității: performanța sportivă. În timp ce relațiile preferențiale (simpatie/ antipatie) au la bază procese afective, relațiile preferențiale operaționale au la baza aprecierea calităților sportive ale partenerilor.
Caracteristici:
- Volumul mic, număr restrâns de membri, corespunzător specificului sportului. La jocurile sportive, pentru volei și baschet-15, pentru fotbal și rugby – în jur de 20-25: la sporturile individuale, unde se constituie echipe -de la 2-3 la 15-20. Volumul restrâns și relativ limitat la cifre fixe reprezintă o condiție pentru primirea de noi membri prin eliberarea altora și creează fenomene de „rezistență” sau „competitivitate”.
- Caracter primar – relațiile dintre membrii grupului sunt directe, nemijlocite. Comunicarea din cadrul echipei sportive este de factură deosebită, mai ales în timpul desfășurării jocurilor, când acestea au un caracter gestual-motric cu semnificații tehnico-tactice și sunt orientate spre atingerea scopului performanțial.
- Nespontan, creat în scop special. Există grupuri alcătuite numai pentru satisfacerea unor nevoi socio-afective. Grupul sportiv se constituie însă pentru nevoia de performanță, care este rațiunea de a fi a sportului. Deși sportivul poate avea un motiv personal pentru a face sport, în cadrul echipei motivul său este subordonat obiectivului comun și, de regulă, se armonizează cu acesta.
Dinamica grupurilor sportive
Problematica dinamicii grupurilor este amplă, fiind determinate de numeroasele forțe care acționează în interiorul acestora. Pentru a fi cunoscute, forțele implică o abordare descriptivă și o evidențiere a caracterului aplicativ în procesul atingerii scopurilor de către grup. Această problematică a grupurilor a fost studiată de numeroși psihologi contemporani cu Kurt Lewin (Comte, Simmel, Freud), dar și după acesta, fapt ce a dus la apariția numeroaselor teorii.
Adrian Neculau( 2003) considera că dinamica grupurilor cuprinde în prezent două părți:
A) Ansamblul fenomenelor psihosociale, ce se produc în grupurile primare și legile care le reglementează. Aceste fenomene sunt:
– relațiile grupului cu mediu;
– influența grupului asupra membrilor care generează un „climat psihologic”;
– viața afectivă a grupului în diferite circumstanțe;
– factorii de coeziune și de disociație;
B) Ansamblul metodelor de acțiune asupra personalității prin grup.
– studiul proceselor de schimbare prin grup (atitudini, sentimente, percepții de sine și percepția altora), adică tehnici de manipulare a grupurilor;
– schimbările sociale prin grupurile mici.
Kurt Lewin a fost cel care a înțeles grupul ca un câmp dinamic al schimbării sociale și individuale.
„Dinamica grupului nu reprezintă altceva decât schimbările adaptative prin redistribuirea forțelor și reinstalarea echilibrului care, este caracterizat de «homeostazie», deoarece grupul este un organism viu. El se naște ajunge la apogeu, unde se menține o perioadă de timp prin transformări și echilibrări succesive, după care mai devreme sau mai târziu, se destramă. Din acest motiv grupul trebuie înțeles ca o entitate dinamică. El se reglează și se autoreglează, devine mijloc de intervenție asupra comportamentelor sale (de antrenament), cadrul de manifestare pentru aceștia și în relațiile cu alte grupuri.”
Profilul dinamicii specifice grupului reprezintă întrecerea între membrii grupului și realizarea performanței, acesta fiind obiectivul ce îl face diferit de alte tipuri de grupuri, care caută o anumită formă de eficiență.
Raportul dintre echipă și membrii acesteia presupune o anumită interacțiune între coechipieri, unde se creează legături și relații reciproce, de tip cauzal, cu influențe asupra întregului grup.
Membrii echipei se integrează în colectiv atâta timp cât pot fi activi și eficienți. Cu timpul aceștia vor fi înlocuiți, din diferite motive (vârsta, accidente etc.), locul lor fiind luat de sportivi veniți prin transfer sau prin selecționare de la alte echipe. Noii veniți se vor integra în echipă, putând chiar deveni prin valoare și eficiența un centru de polarizare în jurul căruia se vor grupa vechii membri. Acesta este cazul special al „vedetelor”.
O situație specială o reprezintă reintegrarea în echipă a sportivului care a absentat o perioadă mai lungă din cauza accidentărilor, studiilor etc. și care pentru a-și relua locul în echipa de bază, trebuie să-l întreacă din nou pe cel care l-a înlocuit și care s-a dovedit chiar la înălțimea așteptărilor. Mai este însă o situație, aceea a rezervelor. Rezerva trebuie să fie pregătită să ia locul titularului în momentele relativ critice pentru echipă (titularul nu este în formă, este accidentat sau eliminat din joc). Sarcina acesteia este una foarte dificilă pentru că, nefiind folosit, nu capătă experiență, iar antrenorul nu are încredere totală în el folosindu-l doar când nu are încotro.
Bibliografie
Allen G. Johnson, Dicționarul Blacwell de sociologie, Humanitas, București, 2007.
Alexandru Muresan, Cunoasterea si conducerea grupurilor sociale- Aplicatii in activitatea sportiva, Editura Accent. Cluj-Napoca, 2005.
Constantin Adrian Dragnea, Elemente de psihosociologie a grupurilor sportive, Ed. CD PRESS, București, 2006.
G. Magnane, Sociologia sportului, Editura CNEFS,București, 1969.
Ion Stefan, Introducere in sociologia educatiei fizice si sportului, Ed. Universitatii Transilvania Brasov, 2005.
Mihaela Voinea, Psihopedagogia sportului – note de curs.