O cauză în dificultatea însușirii normelor de ortografie și punctuație este faptul că unele cadre didactice pun mai puțin accent pe aspectele metodologice și prea mult pe formalism, acest lucru îi îndeamnă pe elevi să învețe mecanic, iar informațiile transmise de către cadrul didactic sunt însușite superficial de către elevi [1].
O altă cauză fiind faptul că corectarea greșelilor este făcută greșit de către cadrul didactic sau că nu a fost corectată la timp îi face pe elevi să considere că acel cuvânt este corect, totodată și pronunțarea greșită a anumitor cuvinte de către cadrul didactic pe care elevii îl percep ca exemplu [1].
Unii elevi întâmpină dificultăți mai ales în primii trei ani ai clasei primare, deoarece nu reușesc să facă o diferență clară între sunet și literă. Elevii claselor a III-a și a IV-a întâmpină dificultăți în folosirea corectă a regulilor de ortografie, chiar dacă par să le înțeleagă când sunt puși în situația de a le folosii în scriere de cele mai multe ori aceștia le scriu greșit [1].
Așa cum precizează Emil Petrovici, regulile de scriere și de vorbire corectă se pot însuși numai dacă elevii stăpânesc bine fonetica unei limbi, așadar profesorul trebuie să acorde o importanță deosebită ortofoniei. „Pentru cine vrea să scrie în limba sa maternă, problema care se pune este de a ști cum se scrie corect cutare sau cutare formă pronunțată în cutare fel – bineînțeles, în mod corect. Se pleacă, deci, de la ortofonie pentru a ajunge la ortografie”. Profesorii trebuie să respecte cu strictețe regulile de scriere și pronunțare corectă, însă în diferite cazuri profesorii pronunță cuvintele așa cum se scriu chiar dacă acest lucru nu este corect, pentru a-i proteja pe elevi de greșeli sau din necunoaștere [2].
Procesul de însușire a scrierii corecte se poate realiza individual, cât și în grup, acest lucru îl ajută pe elevul care ezită scrierea unei ortograme să aibă posibilități de informare mai multe.
Acesta se poate informa din cunoștințele lui, cunoștințele colegilor sau să ceară ajutor adulților sau să se informeze din dicționarul ortografic [2].
Există o legătură strânsă între ortografie și ortoepie deoarece pronunțarea cuvintelor clar și corect determină scrierea corectă a acestora, iar pronunțarea greșită a cuvintelor stă la baza greșelilor de ortografie [2].
Este importantă corectarea greșelilor, deoarece există situații în care elevul nu conștientizează greșeala de ortografie făcută deoarece nu cunoaște regulile de scriere. Verificarea caietelor periodic de către cadrul didactic este necesară la fel și lucrările de verificare prin care cadrul didactic observă calitatea scrisului fiecărui elev. Elevii trebuie să scrie corect deoarece, un text poate avea toate informațiile de care are nevoie dar dacă acestea au o punctuație greșită, cu siguranță cel care va citi se va confrunta cu dificultăți în înțelegerea mesajului și va fi confuz. Dacă semnele de punctuație nu sunt folosite corect fac dificil textul pentru cititor [2].
Procesul specific de scriere care poate fi citit de către om este condiționat de ortografie și punctuație deoarece, dacă nu ar exista aceste semne nimeni nu ar putea citi, scrie sau emite mesaje de comunicare [3].
Elevii din ciclul primar utilizează normele ortografice fără a le accesa pe cele existente sau fără a recurge la teoria lingvistică existentă. Interesul asupra însușirii ortografiei în perioada primară este scăzut, astfel lecturarea unor reviste care au un conținut captivant, dar în care nu sunt respectate normele și regulile de ortografie, poate duce la înțelegerea unor cuvinte greșite vizualizate anterior și care sunt considerate corecte de către elevi. Din această cauză, greșelile de ortografie sunt necesare să fie corectate și totodată explicate pe înțelesul elevului, deoarece aceștia scriu așa cum au mai văzut în alte locuri sau așa cum vorbesc, dar după familiarizarea scrisului cu cititul elevii încep să vorbească așa cum scriu [4].
Cultura joacă un rol semnificativ în comunicare; de fiecare dată când persoanele vorbesc între ele, cultura este transmisă. În lingvistica funcțională, rolul cultural și social al limbajului este o preocupare centrală, atât în ceea ce privește modul în care limba este structurată pentru a obține semnificații socio-culturale, cât și în modul în care oamenii folosesc limba pentru a comunica în viața socială de zi cu zi [5].
Bibliografie
[1] Velicu – Elemente simple de ortografie și punctuație în clasele primare, 2022, 180.
[2] Crăciun – Metodica predării limbii române în ciclul primar, Ed. Emia, Deva, 2020, 111-113.
[3] Oprea – Understing the punctuațion and spelling sings in romania to eliminate functional illiteracy, Bulletin of Transilvania University of Brașov, 2019.
[4] Avram, M. – Ortografie pentru toți. 30 de dificultăți. București, 2002, 2.
[5] Coffin, C. – Theoretical approach to written language – a TESOL perspective. In Burns, A. & Coffin, C. (Eds.), Analyzing English in a global context.London: Routledge, 2001.