Echilibrul emoțional reprezintă una dintre competențele fundamentale pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor și adolescenților, constituind un factor determinant în formarea personalității și în adaptarea socială. În contextul transformărilor profunde pe care le traversează tinerii în perioada de creștere, înțelegerea mecanismelor prin care se formează și se menține echilibrul psihic devine esențială pentru educatori și specialiști. Activitatea fizică și sportul se dovedesc a fi instrumente valoroase în acest proces, oferind nu doar beneficii pentru sănătatea fizică, ci și oportunități concrete pentru dezvoltarea autocontrolului, a stimei de sine și a competențelor sociale. Această abordare integrată, care valorifică potențialul educativ al sportului în formarea echilibrului emoțional, deschide perspective noi pentru practica educațională și pentru optimizarea dezvoltării psihosociale a tinerilor.
Echilibrul emoțional – abordarea conceptului
Emoția depinde de modul în care o persoana evaluează și analizează o situație. Prin emoții judecăm lumea ca fiind plăcută sau neplăcută, ca fiind bună sau rea, deci după un sistem de valori. Este de reținut că emoțiile nu pot fi tratate doar la nivel biologic, psihofiziologic. Ele se definesc după dimensiuni specific umane, sociale, culturale și din această perspectivă ele nu se opun rațiunii.
Budui M., (2012) „a evidențiat o serie de diferențieri între afectivitate și cognitive referitoare la specificitatea instrumentelor de operare (operații, procese, procedee psihice), la măsura în care acestea sunt implicate în activitatea subiectului (cele intelectuale având o zona mai restrânsă de angajare a subiectului comparativ cu afectivitatea), la modul de organizare a formelor psihice în cele doua registre (intelectual și, respectiv, emoțional).”
„Echilibrul emotional este starea de multumire, seninatate și confort cu orice s-ar intampla. Inseamna acceptarea situatiilor asa cum sunt, rezilienta emotionala. Rezilient înseamnă să fii în măsură să-ți revii în urma unor evenimente/situatii de viata care pot parea la început total coplesitoare.”
Echilibrul psihic presupune un bun control al emoțiilor, o bună stăpânire de sine în situații limita. Echilibrul psihic nu anulează trăirile autentice, el ajuta persoana aflata în astfel de momente neplăcute sa își adune toate forțele fizice și psihice și să treacă peste momentele de cumpănă.
Exercițiile fizice sunt esențiale în menținerea unei vieți sănătoase și echilibrate, permițând dezvoltarea armonioasă, atât în plan fizic, cât și psihic, fiind, deci, un factor-cheie în evoluția individului. Prin sport, copilul își dezvoltă responsabilitatea, disciplina, spiritul competitiv, respectul față de ceilalți și față de muncă, răbdarea, flexibilitatea, perseverență, orientarea pozitivă către ceilalți, formându-și un caracter frumos și echilibrat.
Adolescenta mijlocie începe la fete undeva între 13 și 16 ani, iar la băieți, între 14 și 17 ani. În aceasta etapa, centrul de interes și preocupări al copilului nu mai este concentrat asupra schimbărilor corporale, cu care adolescentul deja se obișnuiește, ci pe descoperirea propriei identități și pe dezvoltarea personalității. Se depărtează și mai mult de familie și părinți și devine preocupat de interesele și mentalitățile de grup, de anturaje, grupuri și colectivități. Este o perioada destul de vulnerabila, în care adolescentul poate cădea în capcana comportamentelor aditive, la insistenta și persuasiunea anturajului.
Interesul pentru sexualitate creste și se documentează cu privire la tot ce tine de acest subiect. Poate chiar sa aibă prima experiență sexuala până la aceasta vârstă. În adolescenta mijlocie, copilul începe sa fie preocupat de viața lui și de direcția spre care se îndreaptă ea. Începe sa își pună întrebări la care poate ca nu găsește încă răspunsul, dar care îl preocupa: ce voi face cu viața mea, ce îmi place, ce nu îmi place, etc.
Dezvoltarea sociala și emoțională a școlarului mijlociu
Datorita schimbărilor fizice radicale, deseori copiii preadolescenți trec prin stări extreme, cu privire la imaginea propriului corp și a încrederii în sine. În perioada școlarității mijlocii are loc o permanenta confruntare intre dorința de a fi acceptat de către membrii grupului și îngrijorarea cu privire la transformările corporale produse de pubertate. Atât băieții, cât și fetele, au deseori o imagine deformata despre propriul corp – fetele tind să creadă ca sunt supraponderale (de fapt, fetele încep sa se dezvolte cu mult înaintea băieților, unele având tendința de a se dezvolta prematur), iar băieții cred ca nu sunt suficient de dezvoltați. Aceste îngrijorări sunt deseori exacerbate de imaginile artificiale promovate în media – drept consecință, obsesia fetelor pentru a avea un corp subțire poate provoca apariția unor boli de nutriție (anorexie, bulimie), iar băieții pot apela la substanțe de creștere a masei musculare, cu efecte nocive însă asupra dezvoltării normale.
Rolul practicării sportului în dezvoltarea emoțională a copiilor
„Dacă dorești să ai un copil inteligent, dotat, trebuie să-i dezvolți forța pe care inteligenta i-o va cultiva, să-l faci sănătos și robust pentru a-l face înțelept și cu judecată…lasă-l să lucreze, obișnuiește-l să activeze. Să ai grijă să se miște mult. Să fie un om puternic trupește, în curând va deveni puternic şi intelectual”, spunea J.J. Rousseau.
Organizarea activităților sportive pentru copii a avut în ultimii ani o creștere semnificativă în majoritatea țârilor. Deși în mod tradițional, activitatea sportivă organizată a fost considerată un mediu de dezvoltare pozitivă și de socializare pentru copii, există situații în care sportul practicat în mod incorect și dezorganizat poate perturba dezvoltarea unui individ și poate influența în mod negativ nivelul socializării acestuia. Importanța și influența sportului pentru copii va depinde în principal de natura interacțiunilor care se dezvoltă în cadrul sportiv și de calitatea atmosferei emoționale care se dezvoltă în cadrul contextelor și activităților sportive.
Sugestii metodologice pentru dezvoltarea echilibrului emoțional
Autocunoaștere și dezvoltare personală, autodisciplină, controlul impulsurilor și sentimentelor
Exerciții și jocuri care sa ofere posibilitatea dezvoltării stimei de sine:
1. Întâlnire pe bârnă
Pentru acest joc este necesară o bârna de echilibru sau o banca de gimnastică. Cei doi jucători pornesc pe bancă, fiecare de la o extremitate. La punctul de întâlnire fiecare încearcă să-și doboare adversarul, împingându-l.
Pentru o bună reușită se pot face diverse fente, care inducând în eroare pe adversar, îl fac să-și piardă echilibrul și să cadă de pe bârnă. Câștigă jucătorul care și-a doborât adversarul, iar jocul continuă astfel și cu celelalte perechi. Se poate realiza și un campionat cu jocuri eliminatorii și finală.
2. Cine-i mai tare?
Pe teren se delimitează un spațiu de joc de formă dreptunghiulară, cu lungimea de 12-15m și lățimea de 5-6m, care se împarte pe lungime în 5 culoare, care se numerotează de la 1 la 5.
Toți jucătorii (10-12) intră în culoarul cu numărul 1, iar la semnalul conducătorului încep lupta, căutând să se împingă unul pe altul în culoarul următor. Fiecare luptă cu un adversar, iar dacă a reușit să-l învingă, începe lupta cu alt adversar, până rămâne un singur jucător în primul culoar. Lupta continuă în culoarele următoare, până când rămâne un singur jucător pe fiecare culoar, împingerea executându-se mereu spre culoarul cu numărul mai mare.
Punctajul se acordă în felul următor: pentru învingător din culoarul 1 -5puncte; pentru cel de pe culoarul 2-4 puncte, apoi 3, 2, respectiv 1 punct pentru culoarul 5.
Reguli:
Jucătorii nu trebuie să fie brutali.
Împingerea din culoar se poate face numai cu pieptul sau cu umerii.
Jucătorul care a călcat liniile culoarului se consideră trecut în culoarul următor.
3.Lupta cocoșilor
Se poate juca pe teren plat cu un efective de 20-30 de jucători. Jucătorii se împart în două echipe egale. Se trag două linii paralele la 4 m distanță. fiecare echipă se aliniază în spatele unei linii, față în față cu echipa adversă. Fiecare jucător dintr-o echipă are în față un adversar. Se ia poziția de luptă: stând într-un picior, cu brațele încrucișate la piept.
La un semnal, cele două echipe încep lupta, care se duce pe perechi fiecare jucător luptând cu adversarul din față. Prin împingeri energice cu pieptul sau cu umărul, se caută dezechilibrarea adversarului, obligându-l să pună și al doilea picior jos. Acest jucător este luat prizonier. Devine prizonier și cel ce a fost împins înapoia liniei sale de atac.
La al doilea semnal, lupta încetează și cocoșii se retrag în spatele liniilor de plecare. Lupta se repetă în același fel încă două reprize. De data aceasta, jucătorii care nu au adversari (aceștia fiind prizonieri) își pot ajuta coechipierii, atacând câte doi un jucător advers.
Dacă este luat prizonier un jucător care la rândul său luase prizonieri, aceștia sunt eliberați și pot reveni la echipa lor, având dreptul să intre în joc repriza următoare.
După trei reprize se numără prizonierii și câștigă echipa care deține mai mulți.
Reguli:
De la semnalul de începere şi până la retragerea înapoia liniilor de atac nu este voie să se facă deplasări decât săltând pe un picior.
În timpul unei reprize nu este voie să se schimbe piciorul.
Un jucător nu poate fi atacat decât din față.
4. Mingea la colțuri
Pe terenul de handbal se împarte spațiul de joc în două prin linia de centru; în fiecare colă al terenului se desenează câte un pătrat cu latura de 1m. Jucătorii sunt împărțiți în două echipe egale, fiecare echipă ocupând câte o jumătate de teren.
Doi jucători din fiecare echipă sunt trimiși, câte unul, în pătratele din colțurile terenului advers. Jucătorii, în număr de 20, se împart în două echipe egale, una dintre echipe fiind la bătaie, cealaltă la prins. Jucătorii din echipa de la bătaie trec înapoia laturii mici a terenului – linia de alergare- opusă liniei de fund. Jucătorii din echipa de la prins se răspândesc în interiorul terenului, unul dintre ei plasându-se în căsuță.
Primul jucător din echipa de la bătaie capătă o minge de handbal și la semnalul de începere a jocului aruncă mingea cat mai sus și mai departe, însă în aşa fel încât ea să cadă în cuprinsul terenului. Imediat ce a aruncat-o pornește în alergare cat mai repede spre unul din cercurile de pe linia de fund. În acest timp jucătorii de la prindere caută sa prindă sau sa culeagă mingea și prin pase o transmit cât mai repede jucătorului din căsuță. Daca jucătorul de la bătaie ajunge mai repede în cercul spre care a alergat, decât ajunge mingea în căsuță, aduce echipei sale 1 punct.
Apoi jucătorul de la bătaie primind din nou mingea o aruncă din cercul în care se află și aleargă spre celălalt cerc; în sfârșit, el o aruncă din acest cerc și caută sa treacă cat mai repede peste linia de alergare. De fiecare data una dintre echipe câștiga un punct, după criteriile arătate mai sus.
Un jucător abil poate aduce trei puncte echipei sale. După ce toți jucătorii echipei de la bătaie au alergat, rolul echipelor se inversează. Câștigă echipa care totalizează cele mai multe puncte.
Brainstorming privind rolurile, drepturile și responsabilitățile asumate personal și de coechipieri;
– Comentarea oportunității sistemelor tactice și a acțiunilor tehnice adoptate de competitori; / joc; sisteme de joc; planuri tactice; acțiuni tactice colective, la momente fixe și individuale.
– Participarea la meciuri, în calitate de spectatori și susținători/suporteri cu accent pe autocontrolul emoțiilor, al impulsurilor și sentimentelor, gestionarea conflictelor, receptivitate la emoțiile celorlalți, empatie.
-Vizionare la meciurile echipei de handbal a liceului în competiția ONNS licee, la meciurile echipelor de handbal fete și băieți din județ.
Dezbatere pe marginea unor articole referitoare la comportamente inacceptabile atât în cadrul manifestărilor sportive din partea spectatorilor, fanilor, dar și a sportivilor;
Se urmărește: implicarea în discuții, asumarea comentariilor și creșterea puterii de convingere și a capacității de control al emoțiilor în cazul expunerii ideilor, exprimării în public.
Prezentarea unor cazuri concrete preluate din presă vizavi de lipsa de fair-play, nerespectarea regulamentelor.
Metodele recomandate pentru experimentul nostru respectă principiul centrării pe persoană și conduc la dezvoltarea echilibrului psihic, al autocontrolului, stimei de sine, capacității de integrare și lucru în echipă, deprinderi obținute cu și prin activități sportive, transferabile din activitatea sportivă în viața școlară, cât și în cea socio-profesională sau familială.
Accentul se pune pe strategii de lucru interactive: brainstorming, dezbatere, problematizare și care coexistă cu tehnicile tradiționale: demonstrația, expunerile teoretice, exersarea- repetarea, conversația. Va fi mărită ponderea exersării și a întrecerilor în regim de întrecere, și autoarbitrare.
În concluzie, putem spune că:
- Echilibrul emoțional presupune un bun control al emoțiilor, o buna stăpânire de sine în situații limita. Echilibrul psihic nu anulează trăirile autentice, el ajuta persoana aflata în astfel de momente neplăcute sa isi adune toate forțele fizice și psihice și să treacă peste momentele de cumpănă.
- Echilibrul psihic se formează încă din copilărie atunci când părinții ajuta la întărirea încrederii copiilor.
- Inteligența emoțională presupune o autocunoaștere personală foarte bună, cunoașterea punctelor forte și a limitelor, dar și conștientizarea emoțiilor și a efectelor lor asupra comportamentului și impactului asupra celorlalți.
- Practicând un sport sau doar o formă de mișcare, copilul sau adolescentul, în cazul nostru, își formează o imagine pozitiva despre propriul corp, dezvoltă atitudini valorizate de societate. El devine mai independent, învață sa lucreze în echipă și găsește modele pozitive de urmat, toate acestea contribuind la formarea unei stime de sine pozitive.
- Se consideră că vârsta copilăriei pune baze solide în sensul formării inteligenței emoționale, dar aceasta se poate optimiza și la vârsta adultă.
- Tipul de temperament contribuie la manifestarea sau este în strânsă legătură cu echilibrul emoțional.
- Inteligenta emoțională reprezintă abilitatea de a-ți identifica, evalua și controla propriile emoții, dar și de a le înțelege pe cele ale persoanelor din jur.
Bibliografie
Budui M., (2012) – Personalitate și temperament, Editura Sport – Turism, București;
Rousseau Jean-Jacques (2001) – Discurs asupra inegalitatii. Contractul Social, Editura Civitas, Institutul European
jurnalul.ro/viata-sanatoasa/sanatatea-copilului/stapaneste-ti-emotiile-289259.html
paradigmapersonalitatii.blogspot.ro/2012/01/personalitate-și-temperament.html
viatainochideadolescenti.blogspot.ro/