Vârsta preșcolară este caracterizată de curiozitate, energie, egocentrism, este vârsta marilor „De ce?”. Vârsta preșcolară este importantă atât pentru formarea personalității viitorilor adulți ce vor face parte și vor influența societatea în care trăim, cât și pentru acumularea de informații, formarea deprinderilor, formarea imaginii de sine și dezvoltarea încrederii în sine.
Înca de la intrarea în grădiniţă acesta este acaparat de aspecte estetice ce ţin de amenajarea sălii de grupă: organizarea mobilierului, jucării, orientarea în sală a centrelor de lucru, decoraţiunile salii, culorile predominante, identificarea grupei cu un anumit nume, grup etc. Toate acestea acționează asupra tuturor proceselor cognitive ale copilului şi participă la formarea, conturarea personalitaţii copilului, dar mai ales asupra ramurii creative.
Vârsta preșcolară este şi perioada în care imaginaţia este una foarte bogată datorită capacităţii de achiziţionare rapidă. În Curriculumul pentru învăţământul preşcolar sunt amintite obiectivele vizate domeniului estetic şi creativ şi anume: Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje; Realizarea unor corespondenţe între diferitele elemente de limbaj plastic şi forme, obiecte din mediul înconjurător (natură, artă şi viaţa socială); Stimularea expresivităţii şi a creativităţii prin desen, pictură, modelaj; Formarea capacităţii de receptare a lumii sonore şi a muzicii; Formarea capacităţilor de exprimare prin muzică; Cunoaşterea marilor valori ale creaţiei muzicale naţionale şi universale. Acestea scot în evidenţă importanţa activităţilor ce ţin de domeniul gândirii creative a preşcolarilor.
Activităţile artistico-plastice sunt importante atât pentru dezvoltarea acesteia, cât şi pentru dezvoltarea fizica a copiilor, mai exact, dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii, dezvoltare necesară pentru următorii şcolari, ce se vor familiariza cu arta scrisului.
Perioada preşcolară este împărţită, astfel (Verza, 2000): Subperioada preşcolară mică (3-4 ani) – caracterizată de instabilitate emoţională Subperioada preşcolară mijlocie (4-5 ani) – caracterizată de progresul evident, atât din punct de vedere fizic, al motricităţii, cat şi din punct de vedere al proceselor cognitive. Subperioada preşcolară mare (5-6/7 ani) – caracterizată prin maturitate, independenţă, capacitatea de învăţare este activă şi este mult mai eficientă fiind dublată de interesele de cunoaştere, motivaţia intrinsecă, curiozitate. Această perioadă este marcată de o dezvoltare holistică si complexă.
Expresia celor 7 ani de acasă nu este numai una figurativă, ci exprimă necesitatea construirii bazelor activității psihice şi conturarea personalității ce vor duce ulterior la formarea comportamentelor. La formarea şi dezvoltarea copilului în această perioadă un rol important o are grădinița şi activităţile desfăşurate. Această instituţie pregătește copilul pentru intrarea în mediul social al copilului. Acesta trebuie să răspundă cerinţelor societăţii, deci să se adapteze.
Vârsta preşcolarităţii este dominată de curiozitate, imaginaţie bogată. Acum el este pus în situaţia de a se acomoda unui nou mediu, obositor şi stresant pentru început, fiind o discrepanţă între capacităţile sale interne şi cerinţele, aşteptările externe. Odată cu intrarea în grădiniţă, copilul este pus în situaţia de a ajuta adulţii, de a relaţiona cu alţi copii de vârsta sa, de a rezolva situaţii, de a găsi raspunsuri dar şi în situaţia de a fi el însuși conducătorul unei activităţi.
Perioada preşcolară este perioada cu cea mai intensă dezvoltare psihică şi ca urmare a factorilor externi cum sunt, mediul, familia, societatea, mass-media. Acum încep să apară diferenţele între cerinţele şi comportamentele din familie şi cele din mediul instituţionalizat al grădiniţei, astfel că, aceste contradicţii contribuie la o dezvoltare intensă. la această vârstă apar constradicţiile specifice datorate diferenţelor dintre resursele interioare şi dorinţa sadisfacerii unor cerinţe exterioare. La această vârsta apare negativisumul infantil.
Au fost remarcate diferenţe între copiii ce frecventează grădiniţa şi cei ce rămân în mediul familial pănâ la intrarea în şcoală. Depăşind mediul familial, copilul vede în mediul instituţionalizat al gradiniţei, un mediu complex, având cerinţe ce îi produc stimulări continue . În colectivitate copilul este nevoit să se adapteze cerinţelor, să renunţe la dorinele de moment pentru a desfăşura activităţi ce nu-l satisfac dar îl ajută la asimilarea de comportamente ce au un efect nemijlocit pentru socializarea acestuia.
Dezvoltarea fizică a copiilor este una evidentă, având loc creşteri în înălţime, greutate, o creştere a masei musculare, începe să apară dentiţia permanentă etc, însă se menţine o sensibilitate a copiilor faţă de boli, răceli, gripe. Încă din perioada preşcolară încep să apară diferenţe fizice între băieţi şi fete, atfel că, băieţii sunt consideraţi a fi mai agitaţi decat fetele şi se presupune că aceştia se maturizează mai repede, iar fetele prezintă o anumită calmitate şi maturitate.
La această vârstă, copiii prezintă o anumită animozitate fată de programul de somn, ei fiind mult mai atraşi de ceea ce fac adulţii în acest timp, găsind tot felul de tertipuri: mersul la toaletă, la apă, faptul ca lumina bate prea tare etc, prin acestea încercând să evite orele de somn. Dezvoltarea fizică însă are un rol foarte important în autonomia copilului şi în formarea deprinderilor acestuia. Pe întreaga perioada a preşcolarităţii, motricitatea se caracterizează printr-o dezvoltare continuă ce contribuie la o mai bună adaptare a copilului la mediu, la contactul cu acesta şi în exercitarea comportamentelor practice. Cele mai importante aspecte ale creșterii din punct de vedere fizic la preşcolari sunt: Creşterea în înălţime, înălţimea medie la finalul acestui stadiu fiind în medie de circa 116 cm, iar greutatea de 22 kg; Sistemul osos se dezvoltă, masa musculară creşte şi apare dentiția permanentă. Și din punctul de vedere al alimentației apar schimbări. Apare o diversificare a alimentației, cea mai evidentă schimbare este cea a creșterii densității micului dejun și a cinei și diminuarea meselor de prânz, de asemenea eliminarea desertului. Acum, copiii sunt mult mai atenți și la modul în care mănâncă, la postură, utilizarea tacâmurilor.
La 3 ani, copilul este încă dependent de adult în ceea ce privește îmbrăcămintea, la 6 ani el fiind deja independent. Are deja formată deprinderea de a se îmbrăca și de a se dezbrăca singur, își alege singur hainele în funcție de anumite norme. Și in ceea ce privește somnul, după cum am menționat anterior, copiii au comportamente diferite: unii dorm înveliți, alții dezveliți, unii adorm mai greu, alții mai ușor. Toate aceste aștepte sunt foarte importante, având urmări asupra personalității copilului.
Bibliografie
Osterith, Paul A. (1976). „Introducere în psihologia copilului”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Popescu-Neveanu, P., Zlate, M, Creţu, T. (1950). „Psihologie. Manual pentru clasa a X-a, şcoli normale şi licee”, Editura Didactica şi Pedagogică, Bucureşti;
De Bono, Edward (2006). „Gândirea laterală”, Editura Curtea Veche;
Şchiopu, Ursula (1981),. „Psihologia vârstelor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Verza, E., Verza, E.F. (2000). „Psihologia vârstelor”. Editura Pro Humanitate, Bucureşti;
Anne Birch, (2000). „Psihologia dezvoltării”;
Golu, P., Verza, E., Zlate, M. (1988), „Psihologia copilului. Manual pentru clasa a XI-a şcoli normale”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
Roco, Mihaela (1979), “Creativitatea individual şi de grup”, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucureşti.