Disciplina chimie trezește în mintea oricui amintiri legate de memorarea formulelor și mai puțin despre înțelegerea unor fenomene. Dar chimia nu este doar o știință „rece”, ci un domeniu de graniță unde rigoarea cercetării întâlnește intuiția creativă și analiza datelor poate duce la soluții inedite.
„Dacă îi învățăm astăzi așa cum i-am învățat ieri, le jefuim copiilor noștri ziua de mâine.” – John Dewey
Creativitatea poate fi înțeleasă ca o abilitate obișnuită și intenționată, și nu ca un talent misterios conform autorului Edward de Bono, medic și psiholog maltez, care propune o altfel de abordare a creativității, una conform căreia se dezvăluie dependența ei de gândirea laterală, adică de un fel nou de a folosi informațiile pentru a genera rezultate creative și o restructurare a gândirii. Gândirea laterală poate fi învățată, exersată și utilizată în cele mai diverse scopuri, atât în mediul academic, cât și în viața de zi cu zi.
Cum pot reuși profesorii de astăzi să ofere elevilor atât o bază largă de cunoștințe, cât și oportunitatea de a gândi eficient, constructiv și creativ pentru a-și gestiona eficient învățarea și viața?!
Sistemul actual de învățământ încă oscilează între o supraîncărcare cu date, puțin relevante pentru elevi și paradigme care spun că învățarea nu trebuie să se bazeze pe memorare ci pe strategii cognitive. Profesorii de chimie au la dispoziție curiozitatea și experimentul cu care pot transforma investigația în creație. Curriculumul național s-a modificat, metodele experimentele au trecut de la rețete de laborator la formularea de ipoteze proprii, testare și formulare de concluzii. Gândirea critică începe în momentul în care elevul nu se mulțumește doar să vadă o schimbare de culoare, ci încearcă să o explice: „De ce s-a intensificat culoarea odată cu adăugarea reactivului? Este o reacție de complexare sau o schimbare a pH-ului?” Un moment critic pentru gândirea creativă și critică poate fi eșecul experimentului. Dacă rezultatul din eprubetă nu corespunde cu cel din manual, elevul trebuie să repare și să gestioneze anomaliile și a erorile: „a fost reactivul impur?, a existat o eroare de calibrare a instrumentelor?, temperatura mediului a influențat?”.
Implementarea acestei viziuni se lovește, în realitatea școlii românești, de o serie de obstacole structurale și de mentalitate. Deși reforma curriculară a făcut pași spre competențe, distanța dintre teorie și laborator rămâne semnificativă:
- Multe școli se confruntă cu o lipsă cronică de resurse, laboratoarele au fost desființate. Lipsa reactivilor, a sticlăriei forțează profesorii să predea chimia în mod teoretic iar standardele rigide de siguranță și gestiunea substanțelor chimice descurajează adesea experimentele spectaculoase, limitând elevul la rolul de spectator.
- Densitatea informațională, profesorii se simt presați să parcurgă materia ceea ce lasă foarte puțin timp pentru experimente deschise sau proiecte interdisciplinare iar gândirea creativă necesită timp pentru eroare, încercare și dezbatere. Într-o oră de 50 de minute, procesul de investigație este adesea grăbit pentru a ajunge la o concluzie dictată.
- Succesul școlar este încă măsurat, în mare parte, prin capacitatea de a aplica algoritmi la Bacalaureat subiectele standardizate pun accent pe rezolvarea de probleme tipizate. Doar în cadrul unor concursuri sunt evaluate capacitatea de a concepe un experiment original sau abilitatea de a critica un set de date contradictorii.
- Creativitatea este greu de cuantificat cu note de la 1 la 10, ceea ce o face să pară „opțională” în ochii părinților și ai elevilor orientați spre performanță academică tradițională.
Soluțiile ar fi:
- Accentuarea efortului, inteligența este influențată de efort nu este talent înnăscut.
- Experimente științifice creative, cu costuri reduse, concepute pentru a fi efectuate în sala de clasă sau laboratoare virtuale (PhET sau ChemCollective).
- Experimente în aer liber.
Indiferent de vârstă experimentul fascinează, însă este foarte important să înțelegem experimentul și să reușim să-l plasăm într-un context științific, reușita învățării noastre depinde de gândirea noastră.
„Calitatea gândirii noastre va determina calitatea viitorului nostru.” Edward de Bono
Bibliografie
Edward de Bono, Gândirea laterală. Ediția a II-a. Trad. de Sabina Dorneanu. Editura Curtea Veche, București, 2010.
Dewey, John, Democrație și educație. O introducere în filosofia educației, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972.
Cucoș, Constantin, Pedagogie, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași 2014.
rocnee.eu/images/rocnee/fisiere/curriculum/ORDIN_PLANURI_CADRU_LICEU/programe-scolare-liceu/Anexa%2031_OMEC%206930_19dec2025.pdf
www.ise.ro/wp-content/uploads/2017/01/Chimie.pdf