Întrebat de scriitorul Alexandru Petria ce este literatura, într-un interviu apărut în revista Argeș, nr 12/2012, criticul literar Daniel Cristea-Enache răspunde că „este o artă” care l-a însoțit de când avea aproximativ trei ani, mai întâi prin paginile de literatură care i se citeau, apoi prin darul primit de la „tatăl meu bun, Titu-Marius Enache, care era economist, era îndrăgostit de cărți: citea foarte mult. El a cumpărat, de pildă, Istoria… lui Călinescu reeditată în 1986 şi mi-a pus-o în braţe”.
Totodată, mărturisește și că mama sa, care a murit când el era clasa I, a fost o iubitoare de lectură. Dincolo de drama umană pe care a suferit-o, pierzându-și părinții de mic, tatăl decedând când el avea 13 ani, mărturisește că și în familia adoptivă, Doina și Valeriu Cristea- acesta din urmă critic literar la rândul său, i s-a cultivat dragostea pentru literatură.
În opinia sa, ea “nu poate exista fără ca un critic, mai mulţi, s-o delimiteze de non-literatură şi de literatura mediocră, să o structureze şi s-o introducă într-un canon estetic” , precizând că el, criticul literar în general, este cel “care îţi face din masa enormă şi amorfă de volume publicate pe piaţă o literatură”, cel “care îţi arată care e valuta forte şi care e moneda emisă fără acoperire”, mai ales că “publicul nu mai este captiv, ca în anii ‘70 şi ‘80. Publicul din anii 2000 e fluid şi „flotant”. Trebuie „prins” şi „fixat”. Trebuie să-i oferiţi ceva, prin fantasmele scriitoriceşti. E o concurenţă dură: televiziuni, internet, călătorii, entertainment”
În noiembrie 2016, într-un alt interviu, realizat de data aceasta de Andreea Blându, pentru intervio.ro, vorbeste despre reconfigurarea și reformularea literaturii, după 1989.
„Poezia scrisă în 2000, de pildă, este diferită de cea scrisă în 1950 fiindcă, în cazul primeia libertatea de opinie și de expresie este totală, pe când la cea de-a doua propaganda și cenzura ideologică imprimau un anumit ton, o anume atmsoferă, o problematică și chiar un lexic. Valoarea estetică, depășind temporalitatea și istoricitatea, leagă într-un lanț de capodopere cele mai bune cărți ale celor două epoci – dar epocile ca atare rămân distincte; la fel, majoritatea operelor publicate în cuprinsul lor. Evoluția literaturii române contemporane s-a făcut și se face, în ultimii douăzeci și cinci de ani, nu prin cazuri și „indicații prețioase” de sus, ci printr-o dinamică internă, în funcție de un metabolism propriu.”
Tot aici enumeră scriitori valoroși, recunoscuți pe plan internațional, precum Norman Manea, Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu, Matei Vișniec, Filip Florian, Dan Lungu.
Principalul criteriu care validează literatura de calitate este cel estetic, alături de valoarea etică, etnică, religioasă, psihologică sau socială. Într-un alt interviu, realizat de Daniela Apostol pentru docuart.ro mărturisește că “Literatura de mâine este deja literatura de azi. Ea nu va apărea din neant, ci va fi urmarea coerentă și predictibilă a ceea ce s-a întâmplat în ultimii zece ani”
Referitor la o observație a lui Livius Ciocârlie conform căreia multi dintre autorii românii care scriu o fac pentru a fi traduși și publicați în Franța, Daniel Cristea –Enache face următoarea precizare: “Motivațiile nu mai sunt așadar interioare, profunde, ci exterioare și circumstanțiale. Nu-l văd pe Dostoievski „aranjându-și” scrisul astfel încât să fie mai ușor tradus și publicat în altă limbă. Într-un anume sens, orice mare scriitor vorbește și scrie într-o limbă a sa, unică, inclasificabilă. Ceea ce îi doresc eu unui scriitor tânăr de azi e să viseze să fie un mare scriitor, nu unul tradus în viitorul sezon și uitat, mai apoi”
În Panorama prozei actuale, Răzvan Voncu de la România literară nr. 1-2/2020, face următoarea precizare referitoare la “fenomenul «noilor prozatori», promovați agresiv de edituri” …în pofida ostilității vădite față de critică a acestor scriitori, el nu i-a încadrat în panoramă prin intermediul unor pamflete critice, ci prin analize serioase, care au evidențiat valoarea reală, mai mică sau mai mare, a unor cărți proclamate de alții drept geniale, înainte de a fi fost citite. Aș remarca și curajul cumpănit al criticului, de a miza pe unele cărți și autori ocoliți sau, în tot cazul, nu îndeajuns receptați de critica de întâmpinare curentă. Este, probabil, o lecție pe care Daniel Cristea-Enache a învățat-o de la Valeriu Cristea, care, se știe, din când în când, îi „vizita” și pe scriitorii mai puțin răsfățați de succes.”
Același Răzvan Voncu este încântat de maniera în care criticul literar se apleacă asupra unor “prozatori mai tineri, ca Petre Barbu, Eugen Istodor, Daniela Zeca, Bogdan Popescu, Dana Fodor Mateescu, Adrian G. Romila, Liliana Corobca, Flaviu George Predescu. Mai important chiar decât faptul că sunt incluși într-o selecție exigentă, alături de mari autori, este felul în care îi receptează Daniel Cristea-Enache: nu flatându-i deșănțat, nici tratându-i cu o asprime critică potențial descurajantă, ci luându-i în serios ca autori, cu scăderi inerente începutului și reușite care justifică pariul făcut pe devenirea lor”
Tot despre scriitorii aflați la început de drum și despre felul în care îi întâmpină și îi susține, vorbește cu Nicolae Coande, într-un interviu pentru atelier.liternet.ro: „Orgoliul meu nu este să inventez valori literare care nu există şi să le ignor pe cele reale. Orgoliul meu stă tocmai în „umilinţa” de a căuta valorile, a le recunoaşte şi a le susţine prin pagina mea critic”
Întrebat de tânăra scriitoare Andreea Blându, pentru www.intervio.ro, cum ar putea fi trezit apetitul tinerilor pentru literatură, acesta răspunde:” Transformându-i, din receptori pasivi ai literaturii și ai celorlalte arte, în subiecți implicați, în instanțe active, în „actori” și „actanți” în minunata piesă a literaturii originale.”
Diana Serena Bunea, profesor la Junimea Română , citează o mărturisire a lui Daniel Cristea- Enache despre dascălul care i-a trezit gustul pentru literatură, profesorul de limba și literatura română din liceu, Anton Chevorchian, în cartea Cinematograful gol – Profesorul Chevorchian, apărută la ed Polirom, în 2011:”Era extraordinar. Profesorul acesta ne vorbea despre lucruri înalte fără să fie emfatic și ne livra literatura punându-ne pe noi, elevii săi, în interiorul cărților și problemelor majore… Ne făcea diferența între a avea și a fi, și noi toți, cu mimetismul adolescentin, eram fericiți să nu avem nimic și în schimb să fim: profunzi, inteligenți, sensibili, generoși.” .
Așadar, indirect, ne este transmisă ideea că depinde de fiecare dintre noi, dascălii, cum ne atragem elevii spre a citi, cum îi convingem sau poate chiar mai mult decât atât, cum îi “fascinăm” pentru a citi.
Daniel Cristea-Enache alege să vorbească despre literatură unui public numeros de elevi si profesori de la Colegiul Național Mihai Viteazu din București, aspect surprins de Flaviu Predescu pentru DCNews, într-un articol sugestiv “Daniel Cristea-Enache față în față cu 600 de elevi bucureșteni”.
Astfel, mărturisește că “frumusețea literaturii române stă nu numai în recuperarea spectaculoasă a decalajului istoric ci și în diversitatea extraordinară de formule și de vârste ale poeziei, pe care evoluția particulară a României culturale o prezintă. Din acești hibrizi rezultă texte extraordinar de interesante, care nu mai pot fi decodate și nu mai pot fi interpretate prin apel la un anumit cod doctrinar. Ele pot fi citite în sine și putem vedea modulațiile fiecărei strofe și a le fiecărui vers: „Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste/ Intrată prin oglindă în mântuit azur/ Tăind pe înecarea cirezilor agreste/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur.” Prima strofă din poezia lui Ion Barbu, acea strofă uluitoare fără nici un predicat – „Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi /Şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea / Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.”. Am să vă spun și o poezie mai scurtă a lui Eminescu, ca să vedeți cât de simpatic era Eminescu, viitorul poet național, după o seară udată cu destul de mult vin. Spune așa Eminescu în Cristalografie: „Când aduce blonda Liză/ Socoteala unei vedre,/ Universul cristaliză/ Hexacontetraedre!” deci după mai multe vedre cu vin poetul romantic și clasic în același timp vedea figuri geometrice foarte complicate.”
De asemenea, le vorbește elevilor despre importanța studierii textelor din literatura română veche “pentru a vedea de unde venim din punct de vedere istoric, cultural și mentalitar” și totodata îi îndeamnă că “e bine să citim și texte ale autorilor de azi care sunt în sincronie cu ceea ce vedem și auzim noi că se întâmplă în jurul nostru. Mai ales că există un decalaj între ceea ce se întâmplă într-un anumit moment din societate și figurația și expresia literară a acelui moment. Suntem la aproape treizeci de ani de la căderea comunismului și noi avem destul de puține romane care fac referire prin conflictul lor la ceea ce s-a întâmplat atunci.”
În afară de a vorbi “pe viu”, față în față cu tinerii, criticul literar face pledoarie pentru literatură și prin intermediul paginii de facebook “Literatura de azi”, așa cum îi mărturisește Danielei Apostol pentru www.docuart.ro, “o platformă online cu extensie în social media și o revistă culturală cu rubrici ale unor autori importanți, cu frecvență săptămânală”.
Întrebat de felul în care se comportă literatura în mediul online, acesta a afirmat că “e un haos axiologic, dar unul germinativ” iar cei care vin la întâlnirile organizate astfel sunt scriitori “ din raftul întîi al literaturii și culturii române. Pînă acum, au fost Emil Brumaru, Alex. Ștefănescu, Mihaela Miroiu, Radu Vancu. Urmează Nora Iuga” , iar faptul că publicul este din toate categoriile de vârstă nu poate decât să-i aducă satisfacție.
Tot aici vorbește despre tipologia diferită a cititorului online față de cititorul de print, clasic, cel care adoră să răsfoiască paginile unei cărți și parfumul unei cărți abia scoase din tipar. Ceea ce-l definește pe cititorul online nu este graba, ci “pretențiile mari de la un text” și faptul că, având de unde alege,” va alege doar ceea ce este important” pentru el ca cititor.
Personalitate distinsă a scenei literare românești, Daniel Cristea-Enache se remarcă printr-o activitate asiduă în domeniul criticii și istoriei literare românești contemporane.
Absolvent al facultății de Litere din cadrul Universității București ca șef de promoție, doctor în filologie „Summa cum laude” cu teza de doctorat,”Un om din Est”, o monografie excepțională dedicată lui Ion D. Sârbu, Daniel Cristea-Enache este în prezent conferențiar în cadrul Facultății de Litere a Universității București.
Autor prolific, a cărui operă numără nu mai puțin decât 16 apariții editoriale și peste 1000 de cronici litere valoroase,a obținut numeroase premii și distincții literare.
Sitografie
1. alexandrupetria.wordpress.com/2012/12/19/daniel-cristea-enache-imi-place-orgoliul-scriitoricesc-fiindca-el-vine-exact-din-constiinta-unei-valori-care-exista-se-afirma-a-fost-sau-va-fi-omologata/
2. intervio.ro/2016/11/29/daniel-cristea-enache/
3. docuart.ro/interviuri/literatura-de-miine-este-deja-literatura-de-azi-interviu-daniel-cristea-enache
4. romanialiterara.com/2020/01/panorama-prozei-actuale/
5. atelier.liternet.ro/articol/1695/Nicolae-Coande-Daniel-Cristea-Enache/Daniel-Cristea-Enache-Orgoliul-meu-sta-tocmai-in-umilinta-de-a-cauta-valorile-si-a-le-sustine-prin-pagina-mea-critica.html
6. junimearomana.com/daniel-cristea-enacheo-inima-pasoptista/
7. www.dcnews.ro/daniel-cristea-enache-fa-a-in-fa-a-cu-600-de-elevi-bucure-teni_614700.html