Metacogniția este importantă în școală, in condițiile în care aceasta poate deschide sau lărgi căile către cunoaștere a lumii, dar și a sinelui, un lucru foarte important în dezvoltarea emoțională și fizică a școlarului, implicit a viitorului adult, membru al unei societăți sănătoase.
Rolul unui profesor este de a dezvolta metacogniția elevilor și acesta poate face acest lucru prin abordarea unor tehnici diferite pentru fiecare elev și prin abordarea unei structuri educaționale ce urmărește cu rigurozitate următorii pași:
Pregătirea și planificarea învățării – este un lucru imperios necesar dacă profesorul doreste sa aibă rezultate notabile; această etapă presupune pregătire științifică și metodică temeinică, profesorul fiind obligat să-și planifice meticulos toate etapele invățării pentru a avea rezultate notabile și durabile (solide);
Selectarea și folosirea strategiilor de învățare – este bine cunoscut faptul că profesorul trebuie să știe să iși aleagă cele mai bune strategii de invățare, astfel incât toți elevii săi, indiferent de personalitate sau particularitate, sa obtină perfomante remarcabile pentru nivelul său;
Monitorizarea folosirii strategiilor – profesorul trebuie să fie un bun observator și să intervină in momentul in care apar derapaje sau in momentul in care o strategie nu mai este viabilă, să poată să intervină prin schimbarea stategiei sau varierea metodelor de invățare ,pentru captarea in permanență a atenției copiilor;
Orchestrarea diferitelor strategii – acest lucru trebuie să existe la fiecare clasă, având in vedere că toți elevii au propriile particularități și personalități, acest lucru motivând existența unor strategii diferite și diversificate, pe care profesorii trebuie să le aplice; pentru unii copii funcționează foarte bine anumite metode (folosirea imaginilor, folosirea textelor citite, de exemplu; pentru alții, se pliază foarte bine textele scrise sau hărțile mentale etc.);
Evaluarea învățării și a modului in care a fost folosită strategia – un pas foarte important este evaluarea, practic prin feedbackul oferit de elevi profesorul poate concluziona dacă strategiile folosite de el au avut finalitatea scontată și in ce măsură aceasta s-a realizat, precum și măsurile ce trebuie aplicate in cazul unui rezultat mai puțin așteptat. Practic, acesta este lucrul sau mai bine spus barometrul cu care profesorul poate măsura dacă metodele sau strategiile aplicate de el au dat roade sau nu, ce poate fi îmbunătățit, ce poate fi adăugat sau eliminat, in egală măsură.