Evaluarea în învățământul preșcolar face măsurare și apreciere și constată evoluția cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor copiilor. În urma derulării situațiilor de învățare, eu ca educatoare, trebuie să aflu în ce mod au fost receptate informațiile și cum au fost însușite comportamentele asta pentru a realiza diagnosticarea și constatarea.
Încă din timpul facultății mi-am pus mereu această întrebare: „Cum se face corect raportarea procentuală, în urma evaluărilor în grădiniță?”
Cu ajutorul evaluării urmăresc printre altele și modul în care actul de predare este eficient, adică, dacă modul meu de a transmite informația, a fost eficient, dacă a ajuns în forma dorită la colectivul de copii, dacă am adaptat bine informația pentru nivelul clasei, dacă am dozat-o corect, dacă am transmis-o corect și prin metodele corecte cele mai potrivite grupului de copii pe care îl conduc.
Este bine știut faptul că de la o generație la alta materia pe care o predăm trebuie readaptată, revizuită și transmisă mereu în alt mod, cu alte instrumente totul în funcție de colectivul de copii și de evoluția societății de la acel moment.
Pentru ca eu, cadru didactic, să îmi pot regla modul în care parcurg materia sau modurile în care realizez transmiterea acesteia către copii, să știu ce etape, tehnici, modalități și instrumente să folosesc, trebuie să știu cu precizie unde se află, ca nivel de cunoștințe, priceperi și deprinderi, fiecare copil dar și întregul colectiv al grupei la un moment dat. Dacă vorbim de fiecare copil în parte, este destul de ușor, pentru că voi avea în vedere evoluția, stagnarea sau involuția fiecărui copil în raport cu el însuși la un moment dat. Dacă vorbim de colectiv, atunci considerăm că o lecție și-a atins scopul atunci când la sfârșitul acesteia, minim 80% din copii realizează obiectivele operaționale propuse.
Tot așa, după fiecare evaluare vom putea trece la următoarea unitate de conținut dacă minim 80% din copii realizează obiectivele operaționale propuse. Dacă procentul este sub 80%, vom repeta activitatea. Dacă în urma evaluării predictive minim 80% din copii realizează obiectivele operaționale, propuse se va trece la proiectarea noilor conținuturi. Există un plan de măsuri care se întocmește în urma finalizării evaluărilor predictive și în urma interpretării acestora, tocmai pentru a se realiza proiectarea noilor conținuturi țintit, pe nivelul clasei. Se așteaptă să se observe o creștere a procentajelor obținute de colectivul de copii atât pe orizontală cât și pe verticală. Asta însemnând că ar trebui ca preșcolarii să obțină, în ansamblul clasei, un procent mai mare la evaluarea intermediară decât cel de la evaluarea predictivă, iar la evaluarea finală de sfârșit de an școlar un procent mai mare decât la evaluarea intermediară.
De asemenea, la grupele cu continuitate, în urma unor evaluări bine aplicate ar trebui să obținem calificative mai mari decât la nivelul de vârstă anterior. Educatoarea trebuie să valorifice atuurile fiecărui copil să le constate prezența cu ajutorul evaluării. Este desigur necesar să realizez individualizarea învățării. Evaluarea pe care o fac nu se limitează numai la cunoștințe cu rezultate vizibile chiar în acest moment, ci și la elemente de perspectivă, precum și la conținuturi transdisciplinare.
Dar ca să pot realiza toate acestea trebuie să am „diagnosticul” și aici apare întrebarea privind „evoluția”, mai precis măsurarea acesteia, referindu-mă la colectivul ca ansamblu. Deci, să luăm o situație ipotetică:
– Eu am prezenți în clasă, la evaluarea predictivă, să zicem 15 copii, cu aceștia obțin un procent general de 82%.
– La evaluarea sumativă de sfârșit de capitol, prezenți sunt 13, dar alți copii.
– Iar la evaluarea sumativă de sfârșit de an școlar, prezenți sunt 20.
E foarte clar că există posibilitatea ca procentajul obținut la ultima evaluare să fie mai mic decât la prima evaluare. Dacă aplic ulterior evaluarea predictivă copiilor care au lipsit, există posibilitatea ca planul de măsuri întocmit ulterior să nu mai corespundă, dacă modific planul de măsuri pe parcurs, există posibilitatea să nu mai corespundă activitățile propuse, pe care eu deja am început să le derulez, în urma planului de măsuri inițial… pfff… și uite așa e un lanț al slăbiciunilor.
Cum putem compara procente obținute cu un grup de copii cu procente obținute de alt grup de copii, mai mare sau mai mic? Dacă se dorește individualizarea învățării, constat că procentajele pe ansamblu nu își au rostul.
În cadrul sistemului de învățământ, evaluarea reprezintă un instrument esențial pentru măsurarea progresului și înțelegerii elevilor. În contextul învățământului preșcolar, evaluarea are o importanță deosebită, deoarece se concentrează asupra dezvoltării integrale a copiilor, inclusiv a abilităților cognitive, socio-emoționale și fizice.
Evaluarea în această etapă a educației trebuie să fie sensibilă la specificul vârstei preșcolare și să promoveze o abordare holistică care să stimuleze curiozitatea naturală a copiilor și să încurajeze învățarea într-un mediu plăcut și stimulant.
Un aspect esențial al evaluării în învățământul preșcolar este focalizarea pe procesul de învățare, nu doar pe rezultatele finale. Deoarece preșcolarii sunt în plină dezvoltare, procesul de explorare și înțelegere a lumii înconjurătoare este la fel de important ca și rezultatele concrete ale învățării. Evaluarea ar trebui să reflecte evoluția fiecărui copil în funcție de capacitățile sale individuale și să se bazeze pe obiectivele specifice stabilite pentru această etapă.
În evaluarea preșcolarilor, eu acord o atenție deosebită domeniilor cognitive, socio-emoționale și fizice ale dezvoltării. În ceea ce privește dezvoltarea cognitivă, evaluez capacitatea copiilor de a înțelege concepte de bază, de a rezolva probleme simple și de a-și dezvolta limbajul. Educația preșcolară încurajează formarea abilităților sociale, iar evaluarea ar trebui să reflecte progresul fiecărui copil în aceste domenii.
Observațiile și evaluările periodice pot furniza informații esențiale despre modul în care copiii interacționează cu ceilalți, cum rezolvă conflictele și cum își exprimă emoțiile.
De asemenea, evaluarea fizică este importantă pentru a asigura că dezvoltarea motorie a copiilor progresează în mod corespunzător. Activitățile fizice, precum jocurile în aer liber, joacă un rol crucial în evaluarea capacităților motorii, coordonării și a sănătății generale a preșcolarilor.
În concluzie, evaluarea în învățământul preșcolar trebuie să fie o experiență pozitivă și constructivă, axată pe promovarea dezvoltării globale a copiilor. Prin abordarea unei evaluări holistice, pot pune accent pe diversitatea abilităților și nevoilor fiecărui copil, încurajându-i să-și atingă potențialul maxim într-un mediu educativ stimulant și adaptat specific vârstei lor.