EDICT

Deoarece mai avem foarte puțin până auzim din nou clinchetul clopoțelului, m-am gândit să le ofer colegilor debutanți câteva repere în alegerea manualului alternativ.

Ce sunt manualele alternative? Manuale alternative sunt manuale diferite în conținut, dar construite pe baza aceleiași programe și acceptate oficial de MEC. Parte componentă a reformei alături de curriculum, evaluare, pregătirea profesorilor şi managementul educaţional, manualul alternativ este „instrument de lucru, o carte de lectură şi o carte de referinţă; el se adresează elevului pentru care nu trebuie să fie o înşirare a cunoştinţelor de înregistrat săptămânal în memorie, ci un stimulent al gândirii independente, o sursă de informaţie la care poate recurge când are nevoie sau când îl îndeamnă curiozitatea, şi – de ce nu – o operă de artă” .

În consonanţă cu cerinţele curriculumului, manualele alternative trebuie:
a) să contribuie la dezvoltarea capacităţilor de gândire ale elevilor, în vederea dobândirii unor competenţe care să le asigure utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor în diferite situaţii;
b) să determine motivaţia şi disponibilitatea de a accepta, de a influenţa şi de a impune schimbarea ca premisă a dezvoltării sociale;
c) să conducă prin conţinut, metodă şi prezentare, la dezvoltarea capacităţilor de integrare socială, corespunzătoare normelor şi valorilor specifice societăţii democratice;
d) urmând indicatorii specifici programelor, manualele trebuie, la rândul lor, să reflecte reperele strategice ale Curriculum-ului Naţional,
e) să fie centrate pe elev, să ofere un parcurs didactic coerent şi funcţional, eşalonat pe ani de studiu într-o creştere progresivă sau cel puţin permiţând nestingherit o creştere progresivă a gradului de dificultate şi variind unghiurile de abordare, astfel încât ele să se completeze reciproc – marja sporită de opţiune privind metode didactice sau conţinuturi ale învăţării, integrarea domeniilor „literatură”, „limbă” şi „comunicare”.

Un manual bun este considerat cel care respectă programa şcolară, este accesibil şi atractiv pentru elevi. Pentru că profesorii îşi asumă responsabilitatea alegerii manualelor este necesară informarea lor cu criteriile comunicate editurilor şi autorilor de manuale cu care se operează de către CNAM în evaluarea manualelor. În practică, profesorul nu va opera cu aceste criterii mult prea complicate, în schimb, de un real folos pot fi materialele elaborate de CNAM în 1999. În acest scop, profesorul îşi poate pune o serie de întrebări grupate în câteva categorii

1. întrebări referitoare la respectarea programei şi la organizarea manualului, de tipul: acoperă manualul în totalitate programa şcolară?; cum este prezentată în manual relaţia dintre curriculum nucleu şi curriculum extins?; oferă posibilităţi de explorare a temelor transdisciplinare (istorie, filosofie, limbi modeme)?; sprijină propriul stil de predare? etc.
2. întrebări referitoare la accesibilitatea manualului pentru elevi: ce manual aş fi ales când aveam vârsta elevilor mei?; cât de accesibil este limbajul folosit în manual (există un glosar, cuvintele noi sunt explicate suficient de clar)?; conţinuturile sunt adecvate nivelului de vârstă?; sarcinile de învăţare sunt în concordanţă cu nivelul de cunoştinţe al elevilor și dificultatea lor crește gradual ?; activităţile de învăţare stimulează elevul? ş.a.;
3. întrebări referitoare la modalităţile în care manualul ajută la folosirea unor activităţi de predare şi învăţare variate: cum poate fi manualul folosit şi integrat în practica orelor de la clasă?; în ce moduri sprijină diferite tipuri de gândire (inductivă, deductivă, experimentală) şi diferitele tipuri de învăţare?; activităţile de învăţare se sprijină pe situaţii reale?; activităţile din manuale se bazează pe memorare, pe rezolvarea de probleme, pe gândire creativă?; în ce măsură activităţile din manual oferă posibilităţi pentru munca în grup, munca prin colaborare munca independentă?
4. întrebări referitoare la rolul şi varietatea sarcinilor de evaluare: cât material referitor la evaluare conţine manualul?; cât de clare sunt cerinţele?; testele de evaluare sunt adaptate grupului de vârstă al elevilor?; există posibilitatea de a diferenţia nivelurile de performanţă?; testele de evaluare îi fac pe elevi să rezolve sarcini reale?; testele de evaluare prezintă diversitate (iniţiale, formative, de evaluare integrativă)?; există teste de autoevaluare?; în ce măsură manualul oferă probe de evaluare asemănătoare celor de la nivel naţional?
5. întrebări referitoare la posibilitatea folosirii în activitatea online: există manualul în format digital? poate fi „deschis” de pe orice device Poate fi accesat gratuit?

Manualul trebuie să cuprindă 100% obiectivele şi conţinuturile programei, de aici aspectul prea încărcat şi gradul mare de dificultate al unor părţi ale acestora. Dar manualele se adresează unor elevi de niveluri diferite, oferind materiale variate şi suficiente pentru cei care doresc să înveţe mai mult. În aceste condiţii, este firesc ca valoarea unui manual să fie dată de modul în care acesta este folosit de către profesorul care are dreptul prin lege să şi-l aleagă pe cel potrivit pentru o anumită clasă. El are datoria să consulte programa pentru ca, în funcţie de obiectivele vizate în fiecare lecţie, să decidă felul în care foloseşte materialele oferite de manual.

Personal, am adaptat manualul ales la circumstanţele la care lucrez: elevul speculativ, care citeşte comentarii, nu textul operei, preocupat mai degrabă să nu-l lase pe profesor să-şi dea seama că nu a citit opera „în discuţie”. Pentru a schimba mentalitatea unui astfel de elev şi a-l aduce la sentimente mai bune vizavi de lectura integrală a textului, prefer manualele care ghidează prin întrebări posibilităţile de interpretare, deoarece astfel elevul îşi poate dezvolta în perspectivă propriile întrebări legate de textul propus sau de unul nou. De asemenea, în calitate de profesor la clasă, avem posibilitatea de a interveni în alegerea textelor sau de a modifica parţial textul din manual, prin adăugarea unor fragmente ori capitole, prin omitere sau prin înlocuire. Se ştie că, în această privință, avem  deplină libertate.