Inteligența emoțională este arta de a cunoaște și a identifica sentimente și emoții. Până azi, trăsăturile de bază ale inteligenței emoționale s-au transmis firesc de la o generație la alta – în jocurile cu alți copii, de la părinți, de la rude, de la vecini. Copilăria s-a schimbat, iar copiii nu mai au acces în mod firesc la aceste învățături care ne-au inspirat de-a lungul evoluției noastre. Ca urmare, atât părinții, cât și școala trebuie să-și unească forțele pentru a-i ajuta pe copii să-și însușească aceste aptitudini fundamentale de viață.
Sfaturi pentru părinți pentru a-și ajuta copilul să devină un adult echilibrat și sigur pe propriile sentimente:
1. Nu spuneți copilului să se abțină!
Un copil care este determinat să-și interiorizeze sentimentele sau va exploda bătându-și joc de propriul părinte și de alții, sau se va interioriza și, încet, se va distruge.
2. Interacționați pozitiv cu copilul!
Când îl corectați, nu țipați! Strigând la el, îi oferiți un model a ceea ce nu este inteligență emoțională. Când țipați la el, îl învățați că pentru a-și atinge scopul, el trebuie să țipe la alții.
În schimb, atrăgeți-i atenția și corectați-l ușor, captivați-l, subliniind ceea ce a făcut corect și consultați-vă cu el asupra a ceea ce ar fi putut să facă pentru a ține seama și de sentimentele altora. Astfel, îl ajutați să-și dezvolte abilitățile de autoreflecție care conduc spre inteligența emoțională.
3. Dați copilului un feedback pozitiv, de susținere!
Utilizați cât mai des cuvinte de încurajare însă numai atunci când observați că faptele lor sunt demne de laudă. Îl veți ajuta pe copil să-și descopere propria identitate ca individ căruia îi pasă de el însuși și de alții.
Cultivarea inteligenței emoționale în școală
Studiile arată că profesorii cu inteligență emoțională ridicată, știu să-și motiveze elevii, manifestă spirit inovativ, obțin performanțe superioare, folosesc eficient timpul și resursele materiale, dovedesc calități de lideri și spirit de echipă.
Dezvoltarea inteligenţei emoţionale a devenit un obiectiv obligatoriu în domeniul învăţământului. Învăţarea acestor abilităţi se bazează, în principal, pe abordarea practică în defavoarea celei teoretice. Cel mai important lucru este exersarea abilităţilor emoţionale, astfel încât să devină o a doua natură în comportamentul elevilor.
Oamenii de ştiinţă care au investigat activitatea creierului admit acum faptul că experienţele repetate lasă o amprentă, iar creierul este într-o continuă formare de-a lungul vieţii. Experienţele din copilărie au o influenţă decisivă în acest proces. Aceasta înseamnă că anii de şcoală sunt o adevărată „fereastră a oportunităţilor” din punct de vedere neurologic, cea mai bună şansă de a oferi copiilor experienţe de viaţă adecvate, care să-i ajute mai apoi în carieră şi în viaţa personală.
În opinia mea, azi, școala oferă copiilor lecţii valoroase de inteligenţă emoţională precum:
a) Întâlnirea de dimineață le prilejuieşte elevilor împărtăşirea neliniştilor, a noutăților;
b) Copiii anunţă, de la sosirea în clasă, un număr sau o culoare care corespunde stării lor de spirit din ziua aceea. Acesta se afișează pe un panou și se compară cu cel/cea de la finalul zilei sau cu cele din zilele precedente.
c) Disciplina ”Dezvoltare personală” conține lecţii cu un conţinut explicit de formare a abilităţilor sociale, emoţionale şi de comportament, folosind jocul de rol şi alte tehnici didactice.
d) Antrenarea elevilor pentru medierea conflictelor, începând cu acelea de pe terenul de joacă.
e) Aplicarea unor chestionare care încurajează reflecţia asupra problemelor emoţionale şi autocunoaşterea, prin întrebări de genul: „Cât de optimist eşti?”
f) Învăţarea unor tehnici de autocontrol care să permită copilului să-şi regăsească echilibrul în mijlocul unei situaţii conflictuale, să evite escaladarea conflictului. Elevii sunt obişnuiţi cu următoarele imperative: „Opreşte-te! Păstrează- ţi calmul. Inspiră adânc de cinci ori. Fii mândru de tine că te descurci bine în această situaţie”.
g) Jocuri de socializare/interrelaționare/cunoaștere pe care le utilizez în activitatea didactică
✔ Iartă-mă, am greșit! – se derulează în perechi. Unul dintre copii salută și se prezintă, apoi îl întreabă pe celălalt: Tu ești ”Lidia” cea cu ochi albaștri? Celălalt răspunde: Nu, eu sunt ”Amalia”! Primul dă replica: Iartă-mă, am greșit! O căutam pe Lidia.
✔ Fruct, fruct, numele persoanei – copiii așezați în 2-3 cercuri mici, în funcție de mărimea colectivului de elevi, spun, pe rând, numele unui fruct de două ori, apoi numele persoanei din stânga. Următorul trebuie să repete de două ori numele altui fruct urmat de numele persoanei din stânga. Jocul continuă până când fiecare copil reține numele participanților la joc.
✔ Poștașul aduce scrisori pentru cei care… – participanții sunt așezați în cerc. Conducătorul jocului spune: Poștașul a adus scrisori pentru cei care sunt îmbrăcați în albastru. La aceste cuvinte cei îmbrăcați în albastru fac un pas în față. Jocul continuă până când toți copiii sunt valorizați.
Cercetările au dovedit că dezvoltarea inteligenței emoționale poate reduce incidența comportamentelor antisociale, a agresivității, a problemelor de disciplină, a abandonului.
Dezvoltarea socială și emoțională este cheia succesului școlar. Integrând inteligența emoțională în actualele programe școlare putem să îmbunătățim performanțele copiilor și să le asigurăm succesul în viață.
Bibliografie
1. Daniel Goleman, EMOTIONAL INTELLIGENCE
2. Vaibhav P. Birwatkar – Research scholar, EMOTIONAL INTELLIGENCE: LESSONS IN LEARNING TO LEARN