Conceptul psihologic de creativitate desemnează capacitatea de a produce noul. Acesta exprima interacțiunea constructiv-transformatoare dintre subiect si mediu. Un produs al creativității se caracterizează prin: originalitate, unicitate, noutate și utilitate socială.
Creativitatea este o nevoie sociala, o latura necesara a psihicului uman, a functionarii sale sistemice si a capacitatii sale emergente. Aceasta se manifesta la toate nivelurile si componentele procesului de predare- invatare- evaluare, dar si in toate momentele actului didactic. Pusa in relatie cu idealul educational (finalitate educationala de maxima generalitate), creativitatea pedagogica este o necesitate constanta, dar si un scop al intregului proces de invatamant.
Creativitatea a fost şi va rămâne o calitate superioară a omului, fiind identificată, în cazul elevilor, ca o capacitate de a realiza ceva şi altceva în raport cu realitatea existentă, de a înţelege şi a cunoaşte pe plan material şi spiritual ceva inedit, util şi valoros. Aceasta apare in orice activitate, fiind ea insasi o forma de activitate. Este este un fenomen complex, dar actual şi vital pentru viitor, este fereastra larg deschisă ce-i dă imaginaţiei aripi, iar viselor contur şi împlinire.
Termenul de „creativitate” în psihologie a fost introdus de G. Allport, care apreciază că fenomenul creativitătii desemnează un ansamblu de trăsături proprii fiecărui individ, iar potențialul creativ existent la toți oamenii poate fi actualizat si dezvoltat.
Creativitatea este definită ca trăsătură complexă a personalității umane, constând în capacitatea de a realiza ceva nou, original, natura fiind una din principalele surse de inspirație în ceea ce privește dezvoltarea creativitații la preșcolari, școlari, tineri și adulți. Psihologii susţin că „a fi creativ” înseamnă „a crea ceva nou, original şi adecvat realităţii”. În predarea educaţiei plastice, învăţătorul are un rol deosebit de important, în formarea “omului creativ”, a celui care poate distinge valoarea de nonvaloare, care îşi doreşte să trăiască într-un mediu plin de culoare. Stimularea creativităţii copilului în domeniul artistico-plastic, ţinând cont de valenţele formative, îl face pe acesta să le folosească în toate domeniile vieţii. Activitatea de educaţie plastică reprezintă mijlocul cel mai generos de activare şi stimulare a potenţialului creativ al copilului de vârstă şcolară. Stimularea spiritului copiilor prin intermediul artelor constituie o obligatie. Artele reprezintă o componentă indispensabilă a unei pedagogii interactive, care valorizează dispozitiile si creativitătile elevilor.
Principiile care stau la baza procesului de stimulare a creativităţii copilului şcolar pot fi sintetizate după cum urmează:
a) fiecare copil se naşte cu un potenţial creativ (care se transformă în capacitate efectivă atunci când este stimulat şi orientat pozitiv);
b) în stimularea creativităţii sunt vizate următoarele dimensiuni ale personalităţii: dezvoltarea emoţională, cognitivă şi socială, dezvoltarea creativităţii copilului de vârstă şcolară care se realizează prin joc.
Creativitatea implica intreaga personalitate a copilului, deoarece acestuia i se dezvolta increderea in capacitatile proprii. La ore am tinut cont de faptul ca realizarea oricarei lucrari presupune cunostinte si rigurozitate, astfel ca le-am precizat clar elevilor mei tema, subiectul si modul de executare al lucrarii, demonstrandu-le si explicandu-le totul ori de cate ori a fost nevoie. Consider ca pentru o mai buna eficientizare a procesului instructiv- educativ este nevoie de utilizarea metodelor noi, moderne, care nu fac altceva decat sa dezvolte elevilor creativitatea si gandirea lor creatoare. Produsul realizat de copil este nou şi valoros pentru el şi beneficiază de atributul originalităţii. Există multiple posibilităţi de formare a unei personalităţi creative.
Consider că una dintre cele mai eficiente la vârsta şcolară mică este dezvoltarea creativităţii prin desen. Prin orele de educaţie plastică dezvoltăm gândirea creatoare, imaginaţia, limbajul plastic sentimentele, interesele, afectivitatea şi voinţa fiecărui elev. Activităţile de educaţie plastică exercită o influenţă benefică asupra formării personalităţii şcolarilor nu numai pe plan estetic, ci şi pe plan moral, afectiv, intelectual etc. Prin artă se dezvoltă atat sensibilitatea senzorială, artistic, cat si delicatetea comportamentală. Sensibilitatea artistică se construieste pe baza afectivitătii, intuitiei si fanteziei.
În activitatea mea didactică am observat plăcerea cu care lucrează elevii în orele de desen, atunci când sunt lăsaţi să se exprime liber, să dea frâu imaginaţiei si fanteziei. N-am încercat ca prin aceste ore să aduc la perfecţiune copiii, ci am dorit întotdeauna ca ele să fie la nivel creativ, recreativ şi educativ, să producă plăcere şi multă bucurie în sufletul lor, sa fie spontani si originali. Atât în orele de educaţie plastică, cât şi la celelalte discipline sau activităţi extraşcolare, le-am acordat elevilor mei multă încredere, i-am încurajat să-şi exprime punctele de vedere, să-şi asume responsabilităţi, să aibă încredere în propriile puteri şi capacităţi, am pus accent pe stimularea gândirii lor, a spiritului de observaţie şi curiozităţii. Pentru dezvoltarea creativităţii artistice m-am preocupat şi de dobândirea unor cunostinţe privind expresivitatea elementelor de limbaj plastic şi tehnicile de lucru specifice activităţilor artistico-plastice, cunoaşterea diferitelor modalităţi de organizare a spaţiului plastic şi însuşirea unui vocabular plastic adecvat.
Pentru stimularea creativităţii artistice a elevilor am folosit o gamă largă de procedee şi tehnici: tehnica colajului, tehnica decolorării cu pic, desenarea cu lumânarea, imprimerie, desen cu baloane de săpun, desen folosind palmele, dirijarea culorii folosind jetul de aer, folosirea hârtiei mototolite, a ştampilelor. Prin joc am antrenat elevii pentru realizarea diferitelor scopuri: dezvoltarea sensibilităţii artistico–plastice, dobândirea de experienţe plastice noi, familiarizarea elevilor cu elemente de limbaj plastic, descoperirea unor efecte plastice noi si educarea acuităţii vizuale. Limbajul plastic le oferă elevilor mei posibilitatea de a se exprima mult mai repede decât prin comunicarea verbală. Cu ajutorul culorilor, copiii exprimă o mare cantitate de relatii, pe care sunt incapabili să le descrie sau să le formuleze prin alte modalităti. Jocul cu pensula, cu creioanele le permit să exprime ce văd, ce simt, ce doresc.
Creativitatea în activitătile plastice rămâne mereu deschisă având în vedere potentialul de care dispun copiii si pe care noi îl cunoastem atât de putin. Artele plastice reprezinta cea mai buna modalitate de a stimula creativitatea si imaginaţia copilului. La baza procesului creativ stau trei categorii de factori: psihici, cognitivi-intelectuali (aptitudinali), necognitivi (motivatie, afectivitate, atitudini), sociali (culturali, educativi, socio-economici) si biologici (sex, varsta). Urmatorii factori care influenţează creativitatea la copii sunt: factorii interni (care ţin de trăsăturile de personalitate ale copilului- interesele copilului, abilităţile de învăţare si temperamental) si factorii externi (care ţin de mediul social în care trăieşte copilul– familia, şcoala, prietenii, activităţile extraşcolare).
La vârsta preşcolară, noi stim ca aceasta forma a creativitatii este în stadiu incipient, iar prima formă de exprimare grafică a copilului mic este mâzgălitura. Şcolarul mic este foarte activ şi cu o puternică dorinţă de a cunoaşte. Imaginaţia sa, care până nu demult viza lumea mirifică a poveştilor, trebuie să fie îndreptată si educată pentru a produce, astfel încât să stimuleze creaţia. Elevii trebuie îndrumaţi să pătrundă sensurile multiple ale lucrurilor, relaţiilor logice între fenomene, să-şi folosească cunoştinţele dobândite în activitatea practică, să-şi însuşească tehnicile unei bune instruiri. Activităţile nu trebuie să fie pretenţioase sau costisitoare, astfel încât nu ne trebuie cine ştie ce materiale. Cu cât sunt mai puţine şi mai simple, cu atât creativitatea şi originalitatea vor fi mai stimulate.
Copilul va fi foarte mândru de „realizările” lui. Experienta a demonstrat de fiecare dată că orice copil posedă potenţial creativ, iar creativitatea este educabila. Desenul şi pictura au darul de a-i ajuta pe copii să exprime emoţii, gânduri si sentimente, de aceea este atât de importantă cultivarea creativităţii, pentru că în fiecare moment, în fiecare situaţie dificilă, copilul să fie capabil să găsească cel puţin o ieşire, o rezolvare alternativă şi astfel să poată alege ce este mai bun.
Lecțiile creative care pun probleme si ofera o varietate de raspunsuri posibile, care starnesc curiozitate si valorizeaza incertitudinea si rezolvarile euristice conduc la o invatare creativa. Aceasta devine un sistem de referinta pentru toate strategiile didactice. Gandirea creativa este un tip avansat de gandire care vizeaza- explorarea, generarea, incurajarea unor idei prin diverse metode.
Creativitatea este dependenta de motivatia intrinseca intrucat aceasta genereaza: concentrarea puternica asupra unei activitati, care duce la interese, pasiune, daruire, dar si la placerea de a lucra si bucuria de a rezolva, iar la orele de educatie plastica am tinut cont de faptul ca realizarea oricarei lucrari sa presupuna cunostinte si rigurozitate, astfel ca le-am precizat clar elevilor mei tema, subiectul si modul de executare al lucrarii, demonstrandu-le totul ori de cate ori a fost nevoie. Este interesant sa constatam ca elevii sunt foarte creative, iar educatia plastica implica intreaga personalitate a copilului, deoarece acestora li se dezvolta increderea in capacitatile proprii.
În opinia mea, elevii isi dezvolta simtul practice si esthetic, expresivitatea si imaginatia creatoare, perceperea si intelegerea frumosului din natura, arta si viata sociala. Consider ca pentru o buna eficientizare a procesului instructive- educative este nevoie de folosirea metodelor noi, modern, care nu fac altceva decat sa dezvolte elevilor creativitatea si gandirea lor creatoare. Motivele creative exprima nevoia de noutate, ele orienteaza spre nou si valorizeaza in principal originalitatea.
Din punctul meu de vedere, un rol deosebit de important revine educatiei artistico-plastice, deoarece ea inarmeaza elevii cu mijloacele de expresie plastica si le orienteaza observatia de la aspectele exterioare spre studiul structurilor interne din natura, dezvoltandu-le potentialul creator. De asemenea, ea le valorifica, la dimensiuni noi evolutia psihica, precum si valentele formative ale activitatilor artistico-plastice.
În opinia mea, activitatea didactica solicita, dar si genereaza creativitate. Dincolo de ora de clasa, o gandire flexibila si o abordare creativa, la fel ca si atitudinea flexibila, toleranta si intelegerea, ii pot fi de folos in relatiile cu ceilalti, in optimizarea si eficientizarea comunicarii, in adaptarea la conditiile tot mai diverse si schimbatoare ale mediului de viata, cultura si civilizatie, ale carierei didactice.