Dezvoltarea limbajului reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale dezvoltării copilului preșcolar. Limbajul este principalul mijloc prin care copilul își exprimă nevoile, emoțiile și gândurile, având un rol esențial în integrarea socială și în succesul școlar ulterior.
Mulți părinți devin îngrijorați de dezvoltarea copilului abia atunci când realizează că folosirea limbajului e diferită de a altor copii de vârsta lui. Oricare ar fi împrejurările, dezvoltarea greoaie a vorbirii a unui copil este deseori primul semn că ar avea nevoi speciale, că s-ar impune deci un consult medical avizat.
Dezvoltarea limbajului depinde de capacitatea copilului de a-și da seama ce se întâmplă în jurul lui. Trebuie să fie în stare să identifice un obiect sau a acționa și să facă legătura dintre acesta (aceasta) și cuvântul pronunțat în același timp. Unui copil cu nevoi speciale îi ia mai mult timp să facă aceste legături din cauza deficiențelor pe care în înțelegerea evenimentelor de zi cu zi.
Un copil cu nevoi speciale poate continua să folosească mai mult timp comportamentul non-verbal ca principal mijloc de comunicare. Dificultățile de exprimare pot avea cauze diferite:
- lipsa stimulării verbale;
- probleme auditive;
- tulburări de limbaj;
- factori emoționali (timiditate, anxietate);
- expunerea excesivă la ecrane.
În cazul în care motivele vorbirii întârziate a copilului nu este de natură patologică complexă, ce necesită intervenția neîntârziată a unui specialist, adultul (părinte/ educator) se poate ajuta de următoarele recomandări în vederea stimulării verbale și corectării deficiențelor de vorbire:
- vorbiți copilului;
- emiteți multe sunete diferite;
- folosiți în timp ce vorbiți copilului și comunicarea non-verbală;
- răspundeți oricărui sunet pe care îl emite copilul;
- citiți-i povești;
- vorbiți copilului pe tonul dumneavoastră obișnuit;
- dați-i șansa să vorbească;
- evitați să-l corectați prea des când face greșeli în exprimare.
În concluzie, limbajul este un indicator important al dezvoltării generale și trebuie susținut printr-un mediu efectiv, stimulator și comunicativ. Implicarea activă a adultului contribuie decisiv la formarea unui copil capabil să se exprime clar, coerent și cu încredere.
Bibliografie
1. Ștefan, C. A. (2017). Educația timpurie- de la teorie la practică – Editura Polirom, Iași
2. Vîgotski, L.S. (1971). Gândire și limbaj –Editura Didactică și Pedagogică, București