În condiţiile epocii contemporane, caracterizate prin creştere demografică, industrializare şi prin acţiunea deseori necontrolată a omului asupra mediului, se pune tot mai acut problema protecţiei mediului înconjurător. Realităţile zilelor noastre arată că acest secol este perioada celor mai mari descoperiri tehnologice şi transformări ale civilizaţiei omeneşti, dar şi a celor mai grave şi nebănuite efecte ale acestora asupra vieţii pe Terra.
Urmările acţiunilor întreprinse de om trebuiesc suportate şi de plante şi de animale. Tulburându-le habitatele lor, flora şi fauna sunt predispuse la inevitabila dispariţie. Din păcate, defrişările masive au micşorat considerabil suprafeţele împădurite, iar pădurile înseamnă oxigen, înseamnă viaţă. Trebuie să avem grijă de ele, adică să plantăm un copac şi să reciclăm hârtia. Să nu aruncăm niciodată gunoaiele în pădure. Aici trăiesc o mulţime de vieţuitoare, care au dreptul la o casă curată.
Însă e timpul să luăm atitudine, să ne schimbăm felul de a gândi şi de acţiona, pentru că o facem pentru noi toţi şi pentru generaţiile ce vor urma. E timpul ca omul să fie sensibil la problemele mediului, să adopte un comportament adecvat faţă de natură, să protejeze mediul înconjurător. Toate acestea pot fi realizate prin educaţia ecologică (educaţiei pentru protecţia/ respectarea mediului). Scopul educaţiei ecologice este formarea conştiinţei şi conduitei ecologice. Aceasta începe în familie, continuă în grădiniţă, apoi în şcoală, universitate şi prin formele instruirii permanente.
Fundamentul afectiv al convingerilor ecologice se creează la vârsta copilăriei prin cultivarea dragostei pentru natură şi a deprinderilor elementare de ocrotire a ei. Numai pe acest suport afectiv se pot construi atitudini şi convingeri ecologice, se pot dobândi cunoștințe de biologie, geografie, fizică, chimie. Scopul educaţiei ecologice, ca parte componentă a educaţiei morale, trebuie să fie acela de a pregăti tineretul pentru viaţa de mâine în spiritul respectului absolut, pentru valorile Naturii, ale Culturii naţionale şi universale şi nu numai de a transmite cunoştinţe (R. Dottrens).
La vârsta preşcolară se poate pune piatra de temelie a educaţiei ecologice urmărind ca micuţii, pentru început să înveţe să privească cu atenţie plantele, animalele, mediul înconjurător. Pentru o reuşită deplină, este necesar ca preşcolarul să trăiască experienţa de cunoaştere, să participe cu mult interes la descoperirea tainelor naturii, vieţii plantelor şi animalelor, fenomenelor din natură, cât şi a rolului pe care îl are omul în protecţia mediului înconjurător.
Educaţia ecologică este o educaţie prin şi pentru valori, care poate dobândi forme concrete de realizare la orice nivel de şcolaritate, furnizând conţinuturi informaţionale la nivel transdisciplinar, în context formal sau nonformal. Preşcolarii manifestă interes în ceea ce priveşte activităţile extracurriculare pe teme ecologice: activităţi de colectare a maculaturii, plantare de puieţi ornamentali/ flori, acţiuni de ecologizare, etc.). Aceste activități se doresc a fi un instrument prin care se pot dezvolta deprinderi de îngrijire a mediului, se poate forma conştiinţa şi conduita ecologică.
Educaţia ecologică este, prin esenţa ei o activitate educativă integratoare. Preşcolarii învaţă despre mediu observând, cântând, spunând poezii, desenând, povestind, făcând mici experienţe. Experienţa la clasă ne-a făcut să înţelegem că, dacă proiectăm şi organizăm sistematic activităţi de educaţie ecologică, prin utilizarea unor strategii diversificate, ce implică atât activităţile instructiv-educative stabilite de curriculum naţional cât şi activităţile opţionale, putem forma o concepţie ştiinţifică despre lume şi viaţă, copilul devenind participant activ la propria sa instruire. Dacă reuşim să sensibilizăm copilul la atingerea unei flori cu miros deosebit sau la vederea un animal sau dacă va aduna din propria iniţiativă o hârtie de jos şi o va aşeza în coşul de gunoi, atunci suntem pe drumul cel bun.
Bibliografie
• Ciubotaru, M, Educaţia ecologică în grădiniţă, Editura CD Press, 2005;
• Geamănă, Nicoleta Adriana, Educaţia ecologică la vârsta preşcolară, C.N.I.”Coresi” S.A., Bucureşti, 2008;
* * *
Autoare: prof. Alina-Simona Dulgheru & prof. Cristina Buhuș – Grădinița cu Program Prelungit Nr. 5, Bârlad