Nu toți copiii se regăsesc în competițiile sportive clasice. Unii evită comparația, alții nu au încredere în abilitățile lor fizice, iar alții cred despre ei că „nu sunt sportivi”. Cu toate acestea, mulți dintre acești elevi se implică atunci când activitățile sportive devin experiențe de echipă, de apartenență și de colaborare.
Acest articol prezintă modul în care competiții mixte, care îmbină activități sportive cu elemente civice și educaționale, pot atrage elevi foarte diferiți și pot transforma participarea într-o experiență valoroasă, atât pentru copii, cât și pentru relațiile dintre ei.
Dincolo de sport și rezultate
Nu toți copiii iubesc orele de educație fizică. Există elevi care evită și cele mai comune activități sportive, care se tem să greșească în fața colegilor sau care au impresia că nu sunt suficient de buni pentru a face parte dintr-o echipă.
Și totuși, aceiași copii pot participa cu entuziasm la activități care presupun mișcare și obiective comune atunci când simt că au un loc al lor în grup.
În ultimii ani, uitându-mă cu atenție la ce îi determină pe elevi să se implice în competiții, am observat că mulți nu caută neapărat performanța sportivă sau să câștige. Caută experiențe, caută relații, caută timp petrecut împreună cu colegii și cu prietenii lor. Uneori, faptul că un prieten participă la o activitate este suficient pentru ca un copil mai retras să prindă curaj și să încerce ceva nou.
Cercetările din domeniul educației și al psihologiei sportului arată că participarea la activități sportive în contexte de echipă contribuie la creșterea încrederii în sine, la dezvoltarea relațiilor sociale și la sentimentul de apartenență al copiilor.
Această observație m-a făcut să privesc diferit modul în care sunt organizate unele competiții școlare și felul în care putem atrage și elevii care nu se consideră „sportivi” spre astfel de activități.
Competițiile mixte și sentimentul de apartenență
Una dintre cele mai frumoase experiențe a fost participarea elevilor la o competiție de educație rutieră, unde probele sportive se împleteau cu elemente civice, practice și educaționale.
Copiii aveau de parcurs trasee de îndemânare cu bicicleta, atât în poligon, cât și în parcul școală, dar și teste teoretice despre regulile de circulație, care presupuneau învățare , atenție, colaborare și responsabilitate.
Frumusețea unei astfel de competiții este faptul că fiecare copil își poate găsi locul. Nu toți trebuie să fie foarte talentați sportiv. Unii se remarcă prin seriozitate, alții prin atenție, gândire logică sau spirit de echipă.
Când copiii simt că au și ei un rol important în echipă, participarea devine mult mai autentică decât într-un context bazat exclusiv pe competiție și performanță. Poate și de aceea, mulți elevi se implică mai ușor în activități de echipă, unde se simt mai conectați la grup și mai importanți pentru ceilalți.
Pregătirea care i-a apropiat pe copii
Poate cea mai valoroasă parte nu a fost concursul în sine, ci tot ceea ce s-a construit în jurul lui.
Am avut perioade în care copiii se întâlneau pentru pregătire în weekend și rezolvau împreună teste. Alteori ne vedeam de câteva ori pe săptămână în parc după ore și exersam traseele de bicicletă. Uneori veneau și părinții, iar implicarea lor a transformat totul într-o experiență mai frumoasă și mai caldă.
O parte dintre părinți au ajutat la organizarea traseelor înainte ca eu să ajung la pregătire sau au rămas alături de copii pe tot parcursul pregătirilor din parc sau din curtea școlii. În astfel de momente, copiii începeau să se ajute mai mult între ei, să aibă răbdare unii cu alții și să simtă că pregătirea nu mai depinde doar de profesor.
Au apărut apoi și alte idei simple, dar foarte valoroase. Uneori mergeam în weekend în parc cu ei și cu părinții lor și făceam mișcare împreună. Alteori mergeam cu elevii și cu părinții la meciuri de oină organizate pe stadionul Arcul de Triumf, inclusiv la evenimente dedicate Zilei Naționale a Oinei.
Dincolo de sport, aceste momente au devenit contexte reale de apropiere între copii, părinți și profesori. Colegii se cunoșteau mai bine, petreceau timp împreună și începeau să se simtă parte din același grup. Nu este întâmplător faptul că elevii se implică mai ușor atunci când simt că aparțin unui grup și împărtășesc experiențe și obiective comune cu ceilalți. Studiile recente arată că astfel de experiențe au un efect pozitiv asupra stării emoționale și a încrederii copiilor.
Privind înapoi, cred că timpul petrecut împreună în afara probelor a contat la fel de mult ca și concursul în sine.
Copiii care descoperă că au un loc al lor
Una dintre elevele implicate în competiție era un copil foarte serios și inteligent, dar care nu avea multă încredere în ea. Nu era genul de elev care să iasă ușor în evidență într-o competiție sportivă. Cu toate acestea, știam că se va descurca foarte bine la partea teoretică și că poate contribui real la rezultatul echipei.
Pe parcursul pregătirii, am văzut cum începe să capete mai multă încredere și să simtă că este importantă pentru grup. Uneori, copiii au nevoie ca cineva să creadă în ei înainte să reușească ei înșiși să facă acest lucru.
Activitățile incluzive oferă unor copii șansa de a se simți utili și apreciați chiar dacă nu se remarcă prin performanță sportivă clasică.
Ce înseamnă cu adevărat spiritul de echipă
Un alt moment care a rămas puternic în memoria tuturor a fost decizia unui elev foarte bun la proba de bicicletă de a renunța la o excursie cu părinții, plătită deja, pentru a rămâne alături de echipă la concurs.
Pentru mine, acel moment a însemnat mai mult decât un rezultat sportiv. A fost dovada că elevii pot înțelege prin experiențe reale ce înseamnă responsabilitatea față de ceilalți și asumarea unui rol într-un grup.
Competiția nu mai era doar despre probe sau clasamente, ci despre faptul că echipa conta și că ceilalți se bazau pe tine.
Astfel de lecții sunt greu de transmis doar prin explicații. Copiii le înțeleg cu adevărat atunci când le trăiesc împreună și când simt că, în anumite situații, șansa echipei depinde în mod real de ei. Dacă s-ar fi retras, echipa nu ar mai fi avut suficienți participanți, iar timpul era prea scurt pentru ca altcineva să îi poată lua locul.
Mai mult decât un loc în clasament
Am ajuns ulterior și la etapa națională. Nu am obținut unul dintre cele mai bune rezultate, dar experiența a rămas una foarte valoroasă pentru copii.
Au fost drumuri făcute împreună, emoții trăite împreună, timp petrecut cu colegii și cu părinții, poze rămase ca amintiri ale acelor momente. Pentru mulți dintre elevi, acestea sunt lucrurile care rămân importante după terminarea unei competiții.
Uneori, copiii nu își vor aminti locul obținut la un concurs, dar își vor aminti oamenii cu care au fost acolo, drumul, emoțiile și faptul că au trecut împreună prin toate acele momente.
Ce pot face profesorii
Experiența acestor activități mi-a arătat că elevii au nevoie de varietate și de contexte în care să poată participa diferit.
Competițiile care combină mișcarea cu alte tipuri de activități pot atrage copii care într-un context sportiv clasic, poate nu ar avea curaj să participe. Este important ca profesorii să creeze contexte în care:
- fiecare copil să poată contribui cu ceva
- accentul să fie pus și pe colaborare, nu doar pe clasament
- elevii să petreacă timp împreună și în afara competiției
- copiii să simtă că fac parte dintr-un grup
- experiența trăită să fie mai importantă decât rezultatul final.
De multe ori, apropierea de sport începe prin apropierea de oameni, de colegi, de antrenor sau profesor.
Concluzii
Pentru unii copii, partea cea mai importantă nu era concursul, ci faptul că făceau parte dintr-un grup și trăiau toate aceste experiențe împreună. Acolo au învățat, poate fără să își dea seama, ce înseamnă încrederea, responsabilitatea și sprijinul reciproc. Iar uneori exact aceste lucruri rămân cu ei cel mai mult timp.
Bibliografie
• Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științele Educației (2019). Educație cu stare de bine. Disponibil online: rodawell.fpse.unibuc.ro/wp-content/uploads/2019/04/RODAWELL.pdf
• Pop, C. (2024). Jocurile motrice specifice jocului de fotbal în lecția de educație fizică. Disponibil online: risoprint.ro/ebooks/ebook_metode_actuale_de_predare_si_pregatire_in_educatie_fizica_.pdf
• Eime, R.M. et al. (2013). A systematic review of the psychological and social benefits of participation in sport for children and adolescents. International Journal of Behavioral Nutrition and Physical Activity, 10:98. Disponibil online: pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3751802/
• Gentile, A. et al. (2020). The Influence of an Enriched Sport Program on Children’s Sport Motivation in the School Context. Frontiers in Psychology. Disponibil online: doi.org/10.3389/fpsyg.2020.601000
• Kovács, K. et al. (2024). The role of parental involvement in academic and sports achievement. Disponibil online: pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10824762/
• Li, X., et al. (2024). Team and individual sport participation, school belonging, and gender differences in adolescent depression. Children and Youth Services Review, 160. doi.org/10.1016/j.childyouth.2024.107376
• Rodriquez, J. et al. (2022). When the Normative Is Formative: Parents’ Perceptions of the Impacts of Inclusive Sports Programs. International Journal of Environmental Research and Public Health, 19(17). Disponibil online: pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9518087/
• Van Damme, T. et al. (2025). How do sports participation and sports settings influence the mental health of children and adolescents? Disponibil online: pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12822286/