Activitățile liber-alese pot avea o contribuție majoră la însușirea unei exprimări corecte din punct de vedere fonetic și gramatical.
Unul din momentele cele mai favorabile pentru exersarea liberă a vorbirii copiilor, datorită situațiilor care se creează prin mânuirea materialelor, cât, mai ales comunicării intense ce se stabilește între copii, îl constituie jocurile de creație. Acestea presupun, în general, două situații tipice de comunicare.
a) Comunicarea între copii, în vederea organizării jocului, a împărțirii materialului, a stabilirii planului și regulilor jocului, a îndrumării copiilor de către conducătorul jocului, a rezolvării unor conflicte apărute pe parcursul desfășurării jocului.
b) Comunicarea între copii determinată de tema și acțiunea propriu-zisă a jocului, pentru a reflecta raporturile ce se creează între adulți în situația respectivă.
De exemplu, în jocul de creație „De-a magazinul”, copilul merge la magazin, se adresează politicos vânzătorului, cere politicos obiectul sau materialul pe care dorește să-l cumpere. Pe lângă numeroasele acțiuni care sunt implicate în joc, acesta mai presupune un dialog, mai mult sau mai puțin bogat, între copil și adultul respectiv. Antrenarea copiilor, stimularea lor în exprimarea relațiilor dintre ei în dialoguri sau chiar în monologuri are o mare importanță nu numai pentru dinamismul jocului, ci mai ales pentru dezvoltarea vorbirii lor. Din acest punct de vedere, al doilea tip de comunicare este mai valoros, deoarece presupune folosirea unui vocabular variat, construirea unor fraze mai complicate.
Ținând seama de această constatare, în atenția noastră, a educatoarelor, trebuie să stea cultivarea comunicării verbale a copiilor. De obicei, se face greșeala de a pune accent pe comunicarea dintre educatoare și copil.
Cerem copiilor să se exprime corect din punct de vedere gramatical, corectăm pronunția unor sunete, dar intercomunicarea dintre copii o urmărim mai puțin.
O primă problemă care trebuie să stea în fața noastră în timpul activităților liber-alese este aceea de a-i antrena pe copii în dialoguri care necesită prezența educatoarei, pe de o parte, și a copiilor, pe de altă parte. Deosebit de importantă este și prezența educatoarei la jocurile copiilor în stadiul când dialogul, comunicarea, este săracă, cu scopul de a-i antrena și încuraja în acțiunea întreprinsă.
La sosirea copiilor în grădiniță, educatoarea poartă un dialog cu copiii, fie individual, fie în grupuri mici. Îi întreabă cum și-au petrecut ziua și ce noutăți pot să-i povestească. Consider că acest prilej este deosebit de favorabil în vederea dezvoltării vorbirii, pentru că în mod spontan copilul este nevoit să-și împărtășească impresiile, să-și adune gândurile și să folosească vocabularul necesar. Convorbirile libere constituie o ocazie deosebită pentru ca educatoarea să constate unele deficiențe în pronunțarea sunetelor, iar în cadrul activităților liber-alese să insiste mai mult asupra deficiențelor constatate.