Relațiile extinse ale grădiniței cu mediul socio-educațional contribuie la asigurarea eficienței și optimizării procesului educațional. Grădinița/școala putem spune că este un centru de educație care lucrează în beneficiul copiilor, al familiilor lor și al comunității. Implicarea comunității și conștientizarea problematicii învățământului pot duce la atragerea de sponsorizări și la implicarea instituțiilor comunității în acțiuni concrete. Astfel, instituția este percepută în comunitate ca un mediu integrativ care ajută la prevenirea marginalizării sociale și oferă șansa la educație pentru toți copiii.
Obiective generale:
- Dezvoltarea unui parteneriat durabil între școală și comunitate, în vederea susținerii educației de calitate și a dezvoltării armonioase a copiilor.
- Implicarea activă a comunității locale în viața grădiniței/școlii, pentru a sprijini procesul educațional și integrarea socială a copiilor.
- Crearea unui mediu educațional deschis și incluziv, care valorifică resursele educaționale, culturale și sociale ale comunității.
- Formarea copiilor ca cetățeni responsabili și activi, capabili să se implice în viața comunității.
- Creșterea relevanței actului educațional, prin corelarea activităților școlare cu nevoile și realitățile comunității locale.
Obiective specifice:
- Stabilirea de parteneriate funcționale cu instituții locale (primărie, bibliotecă, poliție, ONG-uri, agenți economici, instituții culturale).
- Organizarea de activități educative, culturale, civice și de voluntariat în colaborare cu membrii comunității.
- Implicarea părinților în activitățile școlii, prin workshop-uri, ședințe tematice și activități comune.
- Dezvoltarea competențelor sociale, civice și de viață ale copiilor prin experiențe de învățare nonformală și informală.
- Promovarea valorilor locale și a tradițiilor comunității, prin proiecte culturale și intergeneraționale.
- Prevenirea abandonului școlar și reducerea absenteismului, prin sprijin comunitar și consiliere educațională.
- Îmbunătățirea comunicării dintre școală și comunitate, prin canale eficiente de informare și colaborare.
- Identificarea și valorificarea resurselor comunității pentru susținerea materială și educațională a școlii.
- Dezvoltarea spiritului de voluntariat și a responsabilității sociale în rândul copiilor.
- Monitorizarea și evaluarea impactului programului asupra elevilor, familiei și comunității.
Rolul școlii în comunitate și rolul comunității în susținerea școlii sunt aspecte fundamentale ale câmpului relațional extern al instituției educaționale, având valențe formative incontestabile. Grădinița este primul segment al unui sistem de învățământ care își propune pregătirea indivizilor pentru o inserție socială activă. Asumarea acestei finalități se transpune în procesul de socializare primară și în pregătirea pentru școală. Frecventarea grădiniței devine astfel un factor de reușită școlară viitoare și, implicit, de eficiență a sistemului educațional.
Mediul educogen al școlii trebuie să fie în concordanță cu specificul, concepțiile și expectanțele mediului social lărgit al comunității și societății în ansamblu. Unul dintre principiile dezvoltării educației este introducerea copilului în ambianța culturală a spațiului social căruia îi aparține. Acest lucru implică raportarea programelor educaționale la un sistem de valori culturale naționale și locale, dar și exploatarea valențelor educative ale diferențelor interculturale. De asemenea, școala poate promova valorificarea potențialului comunităților locale.
Colaborarea instituției educaționale cu comunitatea în care funcționează se realizează printr-o implicarea concretă a comunității în susținerea activității, iar școala ține cont de influențele formative ale comunității. Aceasta implică chiar și lărgirea cadrului de desfășurare a activităților din grădiniță/ școală pentru a integra resursele comunității. O consecință pozitivă a acțiunilor de colaborare este conștientizarea de către membrii comunității a problematicii specifice învățământului, ceea ce poate determina implicații practice benefice, precum atragerea de sponsori, implicarea unor instituții ale comunității în acțiuni de protecție social a copiilor, implicarea autorităților locale în activități și proiecte.
Colaborarea instituției educaționale cu comunitatea este un demers prioritar și o preocupare de actualitate în domeniul preșcolar și al școlii primare.
Parteneriatul este un prim principiu al cooperării cu comunitatea locală. Acesta presupune recunoașterea câmpului relațional extern al instituției ca fiind un factor educogen, implicând extinderea câmpului relațional al instituției educaționale spre comunitate. Colaborarea cu comunitatea vizează conturarea unității de acțiune a factorilor educaționali, bazată pe unitatea de concepții și exigențe, pe un mod convergent de acțiune și pe o bună cunoaștere reciprocă. În cadrul acestor parteneriate, școala ține cont de influențele formative pe care mediul socio-cultural le exercită asupra copiilor și oferă un centru de educație care pregătește indivizii pentru o inserție socială activă.
Colaborarea eficientă funcționează pe baza principiului implicării active și a valorificării resurselor comunitare. Punerea în practică a preocupărilor pedagogice implică lărgirea cadrului de desfășurare a activităților din grădiniță sau școală pentru a integra aceste resurse. Colaborarea vizează implicarea comunității în decizia educativă, conștientizarea problematicii învățământului de către comunitate poate determina implicații practice benefice, cum ar fi implicarea autorităților locale în organizarea de evenimente, atragerea de sponsorizări și implicarea instituțiilor comunității.
Mediul educogen al școlii trebuie să reflecte sistemul de valori și așteptările comunității lărgite pe baza principiului coerenței și concordanței cu mediul social. Aceasta presupune introducerea copilului în ambianța culturală a spațiului social căruia îi aparține. Relațiile extinse ale grădiniței cu mediul socio-educațional contribuie la asigurarea eficienței și optimizării procesului educațional.
Un program didactic coerent, pe principiul transparenței, care promovează aceleași tipuri de valori, este necesar pentru a asigura un caracter unitar al comportamentului educațional al cadrului didactic, al personalului îngrijitor și al părinților. Calitatea relațiilor stabilite de școală cu comunitatea definește ambianța educațională în plan extern.
Colaborarea între școală/grădiniță și comunitate este un demers prioritar care îmbogățește câmpul relațional al instituției, considerat un factor educogen, și aduce beneficii semnificative pentru toate părțile implicate.
Beneficiile pentru copii:
1. Optimizarea procesului educațional: Relațiile extinse ale instituției educaționale cu mediul socio-educațional (inclusiv comunitatea) contribuie la asigurarea eficienței și optimizării procesului educațional.
2. Integrare socio-culturală: Colaborarea cu comunitatea vizează familiarizarea copiilor/elevilor cu ambianța culturală a spațiului social căruia îi aparțin.
3. Achiziții prin experiență: Programele educaționale țin cont de experiențele de cunoaștere și de viață prilejuite de mediul socio-cultural din care provin copiii/elevii.
4. Dezvoltare globală și incluziune: Instituția devine un mediu integrativ care, prin flexibilizarea curriculum-ului, asigură prevenirea marginalizării sociale și șansa la educație pentru toți copiii, transformând programele educaționale în mobiluri ale integrării educaționale a copiilor cu risc și cerințe educative speciale.
5. Pregătirea pentru inserție socială: Grădinița este primul segment al sistemului de învățământ care își propune pregătirea indivizilor pentru o inserție socială activă.
Beneficiile pentru cadrele didactice:
1. Resurse suplimentare și lărgirea cadrului de lucru: Colaborarea cu comunitatea presupune deschiderea către resursele comunității, ceea ce permite lărgirea cadrului de desfășurare a activităților didactice pentru a integra aceste resurse.
2. Proiectare curriculară relevantă: Cadrul didactic poate utiliza un argument, scop a subiectului ales, care este acela de a permite implicarea părinților și comunității locale în proiectele didactice.
3. Cunoașterea contextului elevilor: Colaborarea ajută la înțelegerea determinărilor externe, precum apartenența copilului la un spațiu cultural, familial și social, care influențează motivațiile, expectanțele și valorile elevilor.
4. Coerență educațională: Colaborarea cu comunitatea contribuie la conturarea unității de acțiune a factorilor educaționali și la asigurarea unui mod convergent de acțiune bazat pe cunoaștere reciprocă.
5. Dezvoltare instituțională: Prin conștientizarea problematicii învățământului de către comunitate, se pot atrage sponsorizări și se pot iniția proiecte de dezvoltare instituțională.
Beneficiile pentru comunitate:
1. Servicii educaționale de calitate: Instituția educațională acționează ca un prestator de servicii către comunitate, asumându-și pregătirea indivizilor pentru o inserție socială activă.
2. Susținere socială și protecția copiilor: Conștientizarea problematicii învățământului poate determina implicarea unor instituții ale comunității în acțiuni concrete de protecție socială a copiilor.
3. Reflectarea valorilor locale: Mediul educogen al școlii trebuie să fie în concordanță cu specificul, concepțiile și expectanțele mediului social lărgit al comunității, iar programele educaționale se raportează la un sistem de valori culturale naționale și locale.
4. Implicare și finanțare: Implicarea membrilor și autorităților locale poate duce la implicarea autorităților locale în organizarea unor evenimente și atragerea de sponsorizări.
5. Ambianță educațională: Calitatea relațiilor pe care grădinița le stabilește cu comunitatea definește ambianța educațională în plan extern.
În esență, această colaborare transformă instituția într-un centru de educație care lucrează în beneficiul copiilor, al familiilor lor și al comunității.
Rezumatul principalelor beneficii ale programului de colaborare școală-comunitate se structurează în jurul contribuției la optimizarea procesului educațional și la dezvoltarea armonioasă a copiilor. Această colaborare îmbogățește câmpul relational.
Proiectul facilitează familiarizarea copiilor, părinților, instituțiilor din comunitate cu ambianța culturală a spațiului social căruia îi aparțin.
Prin adoptarea principiului educației pentru toți, aceste acțiuni extrașcolare devin mobiluri ale integrării educaționale a copiilor cu risc și cerințe educative speciale, prevenind marginalizarea socială și oferind șansa la educație tuturor copiilor. Grădinița, școala este percepută în comunitate ca un mediu integrative, iar frecventarea grădiniței și a școlii devine un factor de reușită școlară viitoare și de eficiență a sistemului educational, dar și o reușită a viitorului adult al acestei comunități.
Posibilitățile de continuare și dezvoltare a colaborării dintre școală și comunitate vizează consolidarea parteneriatului, recunoașterea reciprocă a valențelor formative și implicarea concretă a instituțiilor comunitare în susținerea procesului educațional.
Dezvoltarea acestei colaborări, care reprezintă un demers prioritar și o preocupare de actualitate în educație.
Colaborarea presupune deschiderea către resursele comunității și lărgirea cadrului de desfășurare a activităților din grădiniță/școală pentru a integra aceste resurse. Parteneriatul trebuie să vizeze exploatarea potențialului comunităților locale prin atragerea de resurse umane (specialiști, voluntari, membri ai comunității) și materiale. Conștientizarea problematicii învățământului de către comunitate poate determina atragerea de sponsorizări.
Calitatea relațiilor pe care grădinița/ școala le stabilește cu comunitatea definește ambianța educațională în plan extern.
În concluzie, dezvoltarea colaborării școală-comunitate implică transformarea instituției educaționale într-un centru de educație care lucrează în beneficiul copiilor, al familiilor lor și al comunității.
Școala este rădăcina, comunitatea este solul- doar împreună pot susține o creștere frumoasă, armonioasă a copilului.
Repere bibliogafice
• Albulescu, I., Catalano, H., (2019) Sinteze de pedagogia învățământului preșcolar, Editura Didactica Publishing House, București
• Ezechil, L., Păiş – Lăzărescu, M. (2011). Laborator preşcolar, Bucureşti: Ed. V şi I Integral,
• Glava, A., Glava, C., (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Cluj-Napoca: Ed. Dacia,
*** (2008), Curriculum pentru învăţământul preşcolar (3-6/7 ani), MECT, disponibil on-line la adresa: www.edums.ro/curriculum%20final_18%20septembrie.pdf