În societatea actuală, pentru dezvoltarea personală, dar și pentru constituirea unei cariere de succes observăm necesitatea și rolul de seamă al educației. Educația, formarea profesională și actualizarea continuă a competențelor este necesară în contextul actual, impus de globalizare, informatizare și tehnologizarea domeniilor de activitate (Șavga, 2020).
Așadar, în cadrul creat de o societate aflată în continuă dezvoltare, consilierea reprezintă „sprijinul, ajutorul, îndrumarea, orientarea(…) contribuie la maximizarea potențialului individual, la valorificarea acestuia în dobândirea unor performanțe ridicate, însoțite de sentimentul satisfacției și al realizării de sine.” (Bersan&Dumitru, 2023, p.7)
Luștrea (2019) acentuează nevoia de consiliere a adulților, din prisma necesității adulților de a-și cunoaște proprile abilități, interese și dorințe de realizare și totodată „de a le compatibiliza cu oferta foarte diversă de programe educaționale, de formare profesională sau de locuri de muncă.”
Din categoria aceasta a adulților care au nevoie și pot beneficia de consiliere specializată, fac parte și profesorii. O funcție importantă a activității de consiliere este sprijinul oferit persoanelor în cauză, în cazul nostru profesorii, pentru înțelegerea și adaptarea la provocările cu care se confruntă la locul de muncă.
Căutând informații practice despre modul în care se aplică consilierea în școli, la noi în țară, am găsit informații despre activitatea de mentorat din școli. Am găsit cu precădere informații despre acest subiect. În literatura de specialitate, dar și în practica din școli, am întâlnit faptul că profesorul poate apela la ajutorul consilierului școlar în ceea ce privește managementul clasei, sau modul în care să abordeze elevii cu cerințe educaționale speciale (aici ne referim și la acei copii supradotați sau care prezintă anumite comportamente „deviante”). Însă, am întâlnit un concept relevant pentru această temă, și anume: mentoratul.
Alături de mentoratul de care are parte un profesor în practica sa pedagogică, acesta poate beneficia de mentorat în cadrul școlii la care va predă.
În literatura de specialitate, am găsit o serie de caracteristici care definesc profilul unui mentor eficient din domeniul educațional (C. Stan, 2020): astfel, am găsit aspecte despre expertiză pedagogică, abilități de proiectare a activităților de îndrumare, cunoașterea legislației din domeniul educațional, a condițiilor de desfășurare a activităților din sistemul de învățământ, a criteriilor de performanță solicitate cadrelor didactice, a condițiilor de avansare pe post, abilități de interrelaționare, comunicare, empatizare, abilitatea de a oferi îndrumări, sfaturi, feedback constructiv, abilități de asigurare a unui bun management al lecțiilor: modalități de organizare a clasei, abilitatea de a adapta cunoștințele academice la nivelul de înțelegere al clasei, gradarea activităților, încadrarea în timp, modalități adecvate de a reacționa la comportamente indezirabile, capacitatea de adaptare la condiții neprevăzute din cadrul lecțiilor, capacități de evaluare și notare, tratarea diferențiată a elevilor.
Totodată, din experiența personală, am observat că acest aspect al mentoratului mu este bine fundamentat sau explicitat la nivelul școlii. Căutând informații suplimentare, am descoperit că a fost elaborată o metodologie în acest sens, aprobată printr-un ordin al ministrului, în anul 2011 (ORDIN nr. 5485 din 29 septembrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind constituirea corpului profesorilor mentori pentru coordonarea efectuării stagiului practic în vederea ocupării unei funcţii didactice), care stipulează anumite practici și direcții pentru această activitate. Nu am găsit informații de actualitate sau o metodologie recentă care să fundamenteze această practică în cadrul școlilor.
Considerăm mentoratul, pe baza a ceea ce ne spune literatura de specialitate, ca fiind o practică cu un rol important pentru dezvoltarea și susținerea în carieră a cadrelor didactice. Totodată, putem considera că mentorul reprezintă pentru cadrul didactic debutant, un sprijin de seamă, un „consilier” sau o „călăuză”, care nu doar îl îndrumă în cele privitoare la activitatea de la clasă, dar și în ceea ce privește formarea personală în cariera didactică. Putem spune că mentorul trebuie să fie acea persoană care să inspire pe ceilalți.
Putem conchide, spunând că Educația continuă trebuie să devină o realitate pentru fiecare dintre noi. Sistemul educațional trebuie să își asume rolul de a conștientiza educabilii în ceea ce privește această necesitate și să valorifice resursele pe care le are pentru atingerea acestui scop. Fundația pentru „învățarea pe tot parcursul vieții” trebuie să fie așezată în școală, în cadrul educației obligatorii Hargreaves (2004).
Bibliografie
1. Bersan, O. S., Dumitru I. (2023). Consilierea privind cariera. Maximizarea potenţialului individual pentru o carieră de succes, Polirom, Iași.
2. Sava, S. &Paloș, R (coord.) (2019). Educația adulților baze teoretice și repere practice, Polirom, Iași.
3. ORDIN nr. 5485 din 29 septembrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind constituirea corpului profesorilor mentori pentru coordonarea efectuării stagiului practic în vederea ocupării unei funcţii didactice:https://ccd-bucuresti.org/images/PDF/Legislatie/OMECTS_5485_2011.pdf
4. Stan, C., (2020), Mentorat și coaching în educație, Editura Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca
5. Șavga, L.(2020). Implementarea modelului european de învăţare pe tot parcursul vieţii în Republica Moldova. Revista de Știință, Inovare, Cultură și Artă „Akademos” NR. 1(56), 122-129. doi.org/10.5281/zenodo.4095075