Comunicarea eficientă presupune atât exprimarea conţinutului de idei, cât şi a intenţiei partenerilor de comunicare. Ea este, în primul rând, o chestiune de încredere şi de acceptare a ideilor şi sentimentelor celorlalţi. La baza celor mai multe aspecte legate de situația de comunicare stă de cele mai multe ori ideea de credibilitate. Fiecare vede lumea prin prisma sistemelor proprii de referinţă, influenţate de sentimente, de convingeri şi de comportamente. Cele mai multe dintre problemele credibilității pot fi rezolvate dacă cel puţin una dintre părţile implicate îşi dă seama că receptarea mesajelor celuilalt partener de comunicare este o problemă de percepţie.
Comunicarea eficientă este un proces care presupune disponiblitatea de a folosi, printre altele, empatia ca modalitate de stabilire a relației de comunicare. Este, de asemenea, un proces prin care partenerii de comunicare încearcă fiecare să clarifice orizonul de aşteptare al celuilalt, să-și concentreze atenția asupra intereselor comune și să inventarieze opţiuni din care să câştige toţi cei implicaţi în situația de comunicare.
În procesul de comunicare se folosesc adesea tactici ale ascultării empatice, cum ar fi imitarea conţinutului, reformularea conţinutului și reflectarea emoțională. Aceste tactici sunt eficiente doar dacă rezultă din dorinţa sinceră de a înţelege. Adaptarea la modul empatic de comunicare nu depinde numai de buna gestionare a tehnicilor de comunicare, ci necesită și o investiție de timp care mai târziu va fi economisit. Răspunsurile formulate de interlocutori în modul de comunicare empatic pot fi răspunsuri în manieră autobiografică, evaluări în care suntem sau nu de acord, examinări în care punem întrebări din perspectivă subiectivă, sugestii prin care dăm sfaturi, având ca model propria experienţă, interpretări prin care căutăm să ne reprezentăm oamenii, să ne explicăm atitudinile și comportamentul lor, bazându-ne pe propriile motivaţii şi comportamente. Atitudinile utile în comunicarea eficientă sunt concretizate, prin faptul că nu punem la îndoială sinceritatea, prin atitudinea conciliantă în procesul rezolvării diferenţelor de percepţie a realității, prin transpunerea în punctul vedere al celuilalt și prin disponibilitatea pentru schimbare.
Comportamentele utile unei comunicări eficiente sunt acelea în care partenerii de comuicare ascultă pentru a înţelege, vorbesc pentru a fi înţeleși, încep dialogul de la un punct comun de referinţă sau de la un punct asupra căruia au căzut de acord și continuă prin apropierea treptată de chestiunile în dezacord.
În procesul de comunicare eficientă se poate vorbi despre situarea partenerilor de comunicare pe nivele de ascultare care pot fi reprezentate de ignorarea interlocutorului, de simularea ascultării atente, de ascultarea selectivă, de ascultarea cu atenţie sau de ascultarea activă, de ascultarea empatică sau de maniera de a asculta cu intenţia de a înţelege.
Ascultarea empatică înseamnă o înţelegere deplină, profundă a partenerului de comunicare care se manifestă la nivel intelectual şi afectiv. Ea presupune mai mult decât înregistrarea sau înţelegerea cuvintelor rostite, pentru că presupune deslușirea sensurilor, perceperea limbajului comportamental, receptarea mesajelor interlocutorului și înţelegerea punctelor de plecare în comunicare. La nivel empatic, încercăm să înţelegem partenerul de comunicare și încercăm să fim înţeleşi. În comunicarea eficientă comunicăm empatic cu speranța că am înţeles intenţiile, obiectivele și temerile partenerului de comunicare. Punem accentul pe latura umană a comunicării și deschidem perspectiva soluţiilor creative, pentru a descoperi alternative, pentru a dezvolta relaţia interpersonală și pentru a acumula încredere.
Comunicarea eficientă presupune dezvoltarea unor abilităţi de comunicare, iar dezvoltarea acestora presupune execițiu de comunicare. Căutăm să înţelegem intenţia partenerului de comunicare fără prejudecăți şi cu răbdare. Încercăm să ne exprimăm propriul punct de vedere și să demonstrăm că înţelegem punctul de vedere al celorlați parteneri de comunicare. În acest context, se poate spune că actul de comunicare este și o chestiune de încredere şi de acceptare a celorlalţi, a ideilor şi sentimentelor lor, a faptului că sunt diferiţi şi că, din punctul lor de vedere, au partea lor de dreptate. Acesta este un context în care iniţiativele partenerilor de comunicare se concentrează pe crearea unui spirit de cooperare, pe îmbunătăţirea procesului de comunicare, și pe disponibilitatea receptorului de a asculta şi de a-şi explica punctul de vedere al celuilalt.
În aceste condiții, construcțiile verbale folosite în procesul unei comunicări eficiente capătă aspect personal. În loc de aşa stau lucrurile, putem spune aşa văd eu lucrurile sau în loc de iată care este situația putem spune după părerea mea. În același scop al comunicării eficiente, atunci când suntem în dezacord cu partenerul de comunicare , în loc să putem spune eu am dreptate şi tu greşeşti putem spune eu văd lucrurile altfel sau putem spune dă-mi voie să îţi împărtăşesc felul în care văd eu lucrurile.
Prin urmare, pentru crearea unei situaţii de comunicare eficiente, începem prin a înţelege exigențele, preocupările, emoțiile, tensiunile şi contextul partenerilor de comunicare și continuăm prin a căuta și oferi soluţii care să creeze relații stabile de comunicare. În acest sens, într-o situație de comunicare eficientă, privirea noastră este deschisă şi zâmbetul larg, folosim un limbaj potrivit cu situaţia de comunicare creată, ne alegem cuvintele cu grijă, alegem culori vestimentare agreabile și calde, echilibrăm accesoriile vestimentare, nu întârziem atunci când trebuie să întâlnim un partener de comunicare, ne purtăm înţelept și considerăm că politeţea este importantă. Pentru o situație de comunicare eficientă, menţinem contactul vizual în procesul comunicării, strângem mâna interlocutorului la începutul şi la sfârşitul întrevederii, punem întrebări deschise, suntem sincer interesați de ceea ce întrebăm şi de ceea ce ni se răspunde, găsim aceeaşi lungime de undă a relației de comunicare, suntem deschiși şi prietenoși și acceptăm oamenii aşa cum sunt.
Folosim, pentru o situație de comunicare eficientă, instrumente verbale utile cum ar fi exteriorizarea care presupune exprimarea unor senzaţii, sentimente sau convingeri, rugămintea care presupune formularea unei rugăminți cu titlu personal, explorarea care presupune inventarierea, împreună cu partenerul de comunicare a problemelor și centrelor de interes şi rezolvarea care presupune alegerea unei probleme şi aplicarea unor soluţii în rezolvarea problemelor.
Aceste instrumente constructive respectă libertatea şi stimulează creativitatea partenerului de comuniare. Ele fac posibilă comunicarea eficientă în situaţii reale și promovează comunicarea lipsită de presiuni și lipsită de pretenția de a deţine, în procesul comunicării, adevărul absolut.
Bibliografie:
1. Moscovici S. (coordonator), PSIHOLOGIA RELAȚIILOR CU CELĂLALT, Ed. Polirom, 1998.
2. de Peretti A., Legrand J. A., Boniface J., TEHNICI DE COMUNICARE , Ed. Polirom, 2001.