Competența culturală este o temă recurentă în practica educatională, teorie și cercetare. Numeroase studii atestă faptul ca profesorii și toți cei implicați în mod direct în actul didactic ar trebui sa fie conștienți de importanța recunoașterii diversității culturale și etnice a elevilor.
În literatura educațională contemporană,competența culturala a cadrelor didactice rămâne încă un subiect controversat și frecvent,care indică faptul că, în rândul profesiei de dascăl există o recunoștere tot mai mare a importanței sale. Tendința discriminării, a hărțuirii copiilor veniți din alte țări este în creștere continuă.
Dificultățile apar atunci când elevii și implicit familiile din care provin, întoarse din străinătate, trebuie să se adapteze la un nou set de norme și tradiții de creștere a copilului care ar putea intra în conflict cu cele dobândite în țara unde au fost plecați. Mulți copii întorși din diferite țări, unii născuți în țările respective, ar putea experimenta o pierdere a identității lor, fiind dislocați din rețelele culturale anterioare,care pot fi adâncite de efectele de durere sau traumă.
Cadrele didactice trebuie să dezvolte o conștientizare a competenței culturale, pentru a putea lua în considerare și aprecia pe deplin aspectele cheie legate de etnie, cultură, din această perspectivă. Pentru a evita discriminarea nejustă împotriva copiilor reîntorși din alte țări sau aparținând diferitelor grupuri etnice, cadrele didactice trebuie să înțeleagă modul în care procesul instructiv-educativ și propria lor practică pedagogică pot afecta comportamentele acestor copii. Cadrele didactice au datoria de a recunoaște diversitatea și de a contesta discriminarea negativă pe baza a numeroase caracteristici cum ar fi vârsta, capacitatea, sexul, statutul economic, culoarea pielii, starea civilă, orientarea sexuală, rasială sau alte atribute fizice.
Cadrele didactice trebuie să ia act de faptul că sunt responsabili să dezvolte și aplice metode eficiente ca răspuns la comportamentele opresive ce pot apărea în cadrul școlilor. Pentru a învăța cum sa aplice diverse metode împotriva discriminării, cadrele didactice pot face referire la diferite studii ce abordează acesta temă de actualitate, teorii sau diferite cercetări în domeniu. Cultura este descrisă ca fiind un concept evaziv și complex, compromițând particularități și subtilități pe care persoanele care nu fac parte dintr-un grup etnic, sau care nu au trăit experiențe similare ar putea să nu le înțeleagă pe deplin. O’Hagan (2001) sugerează ca toți cei implicați în procesul didactic trebuie să se asigure pe deplin că înțeleg sensul unei anumite culturi și propriile limitări culturale.
Bibliografie
O’Hagan, Kieran (2001). Cultural Competence in the Caring Professions. London, Jessica Kingsley.