Pornind de la un articol publicat la rubrica Idei, din revista Consilierul de lectură, nr. 1, 2016, articol semnat de Emilia Borza, Liceul Teoretic Nicolae Bălcescu, Cluj, și intitulat Zece feluri de a-i motiva pe elevi pentru lectură, am inițiat și eu un astfel de proiect cu elevii la care sunt profesor de Limba română, elevi de clasa a VI-a, la care sunt și dirigintă. Inițial am început proiectul, pe care l-am numit O oră de lectură, „furând” din ideile doamnei profesor mai sus amintite, după care, pe parcurs, le-am adaptat potrivit specificului clasei la care am predat. Ideea mea a fost ca în fiecare lună din anul școlar, și sunt exact 10, câte feluri de modele de bună practică m-am gândit să propun, elevii să realizeze câte o activitate menită să-i atragă într-un fel spre citit.
Astfel, chiar din luna septembrie, acest scenariu a debutat cu o primă provocare: Cartea – zmeu de hârtie. Intenția a fost să nu-i „sperii” încă de la început cu vreo cerință care să aibă alt efect decât dorința de a citi cu plăcere și să fac o legătură cu vacanța de vară ce tocmai se sfârșise, așa de ușor cum zboară un zmeu de hârtie în bătaia vântului. Cartea propusă spre citire a fost Olguța și un bunic de milioane de Alex Moldovan, care ne-a și apreciat „zmeiele” distribuindu-le pe pagina lui de socializare alăturând un comentariu haios uneia dintre observațiile făcute de un elev: Olguța ar trebui să fie mai atentă în privința comportamentului ei/ We all should. Elevii au avut de confecționat câte un zmeu din hârtie mai groasă, carton, iar pe linia mediană a acestuia să treacă titlul și autorul cărții. Au colorat cele patru triunghiuri formate de zmeu în roșu, verde, galben și mov. În triunghiul roșu au notat o justificare a alegerii cărții pentru lectură, unde au scris că este o carte recomandată, că pare interesantă și amuzantă, că numele personajului din titlu este frumos. Pe cel verde și-au imaginat fiecare ce ar putea constitui subiectul: o fată care trece prin mai multe încercări, o fată care își cunoaște bunicul care este superbun, o fată care are în viață doar un bunic și locuiește cu el. Triunghiul galben a reprezentat rezumatul primului capitol citit chiar în clasă: Într-o zi de vineri apare un musafir insistent la ușă. În imaginația fetiței toate lucrurile prind viață. Triunghiul mov a cuprins o scurtă prezentare a trăsăturilor protagonistei: Olguța, o egoistă cu ochi albaștri, cu păr roșcat și pistrui; o fetiță harnică și isteață, cu ochii verzi și păr roșcat; destul de isteață și de încrezută; curioasă, îndemânatică. Pe spatele zmeului elevii au avut de desenat portretul personajului principal și de scris un mesaj/ o morală a cărții: trebuie să fii puternic indiferent de orice; să fii puternică și încrezătoare, chiar dacă viața îți pune piedici; să nu judeci oamenii repede și să fii curajos în momente grele.
În luna octombrie, cartea propusă spre a fi citită a fost Războiul care mi-a schimbat viața de Kimberly Brubaker Bradley, iar ideea s-a numit, tot o joacă, Cartea – șotron. Activitatea s-a desfășurat sub forma binecunoscutului șotron, iar fiecare căsuță din cele zece i-a ademenit pe copii cu câte un element de paratext. De data aceasta s-a lucrat în echipă și au avut de completat la căsuța 1 – titlul cărții, 2 – imaginea de pe copertă sub forma unui desen, 3 – editura, 4 – autorul, 5 – tema/ mesajul, 6 – timpul, 7 – intriga, 8 – personajele, 9 – opinia despre carte, 10 – un citat semnificativ. Iată ce a ieșit la 5: trebuie să-i ajutăm pe oamenii cu dificultăți, să avem încredere în sine, să descoperim iubirea și respectul; la 6: vara anului 1939; 7: copiii care își așteaptă rândul la viață, la iubire; să devină eroi; 8: o turmă gălăgioasă, femeia cu față de oțel, Jamie, o fată zdrențăroasă, mama, vânzătorul de pește, fetele din sat, domnișoara Smith, Ada, Stephan, Billy; 9: această lectură te învață să fii puternic și să nu te dai bătut; 10: Seamănă cu oceanul, cu lumina soarelui, cu caii. Seamănă cu dragostea.
Luna noiembrie a venit cu ideea Cărticica ortogramelor, din nevoia de a îmbina plăcutul, lectura de plăcere a cărții: Magee, zis Maniacul de Jerry Spinelli, mai din joacă, mai cu recomandare, cu utilul, cu absolut necesarul, cu scrierea corectă a cuvintelor, a grupurilor de cuvinte unite prin cratimă. Magee, băiețelul care aleargă, aleargă, aleargă îi va încuraja pe copii să citească mai mult, dar și să înțeleagă și să deprindă mecanismul de scriere a ortogramelor, prin identificarea lor în paginile cărții și notarea acestora sub forma unor citate. Elevii au realizat individual câte o pagină a acestei cărticele, desenând chipul lui Magee și evidențiind prin culoare ortogramele: Hai să-i spunem Arnold James; De-a lungul străzii se lăsă o tăcere mormântală; Dar ce s-ar fi putut întâmpla dacă totuși un copil s-ar fi apropiat de casa aceea?; -Dă-i vreo două!; Niciunul n-a întârziat vreodată la masă; toți l-au văzut pe Arnold. Avantajul acestei alegeri constă în faptul că prin lectură se vizualizează exemple multiple de cuvinte scrise corect, deși punctul nevralgic ar fi că metoda pare ușor superficială, neexistând posibilitatea ca elevii să consolideze ortografia.
Luna decembrie, luna sărbătorilor de iarnă, a cadourilor, a adus Cartea – „inimă dăruită”, o activitate care s-a încheiat sub forma unui atelier de lectură și creație artistică la Biblioteca Județeană Mihai Eminescu din localitate în ajun de Crăciun. Elevii au avut timp de aproape trei săptămâni de căutat în dicționar sensurile proprii secundare ale cuvântului inimă, expresiile în structura cărora apare și înțelesurile pe care le capătă: de ex, după pofta inimii=după cum îi e dorința. Au citit versuri din creații lirice românești (Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Vasile Alecsandri, etc.) și au selectat figuri de stil învățate (epitet, personificare, repetiție) formate în jurul aceluiași cuvânt, înțelegând sensurile figurate: Câtă risipă de alb/ deasupra unei inimi dăruite; În acest oraș/ inima mea a nins; Inimă, pur și simplu./ Inimă pe toate fețele?/ Inimă pe toate fețele!. Au notat pe bilețele aceste expresii și imagini artistice. Activitatea s-a desfășurat inter și transdisciplinar, având ca obiectiv final unitatea cunoașterii și folosirea unui limbaj comun pentru învățare. Astfel, de sensul propriu de bază al cuvântului inimă, de partea științifică, de curiozități legate de funcționarea acestui organ omenesc s-a „ocupat” doamna profesor de biologie din școală. De asemenea, pentru o înțelegere mai în detaliu, elevii au fost îndrumați de doamna profesor de educație plastică să ilustreze grafic tema inimii și au desenat contururi de inimi pe care le-au umplut cu dorințele lor în prag de sărbătoare importantă (soare, stele, zăpadă, familie reunită, alte inimi). La activitatea finală, desfășurată la biblioteca din oraș, clasa a fost împărțită pe trei grupe a câte șase elevi și fiecare a realizat câte un poster cu „inimile” lor aduse de acasă și cu bilețelele realizate anterior, postere care au fost expuse ulterior pe fereastra bibliotecii: un poster în formă de inimă mai mare – Grupa Glasul inimii, un poster-cadou – Grupa Cadouri din inimă, al treilea poster-brad de Crăciun – Grupa F. C. Inima roșie (o grupă de suporteri sportivi).
În luna ianuarie, am conceput cu elevii Cartea – calendar sub forma chiar a unui calendar pe care l-am afișat la loc vizibil în clasă. Am alcătuit o listă cu lecturi din care copiii să-și aleagă o carte pe care să o citească și să o recomande colegilor: ex. de titluri Micul prinț de Antoine de Saint-Exupery, Emil și detectivii de Erich Kastner, Tuck pentru totdeauna de Natalie Babbitt, Tabăra de Louis Sachar, Pânza Charlottei de E.B.White, etc. Fiecare copil a făcut câte o recomandare a unei cărți pentru luna în care s-a născut, iar modalitatea de prezentare a fost prin ilustrarea cât mai atractivă a copertei, fie sub forma unei picturi pe sticlă sau chiar pe pânză, a unui desen pe hârtie sau a unor simple copii color înrămate, însoțită de povestirea cât mai incitantă a conținutului cărții. Au reieșit pentru luna ianuarie: Insula orfanilor de Laurel Snyder, februarie: Întoarcere pe insula roboților de Peter Brown, martie: Domnul Fox, vulpoi fantastic de Roald Dahl, Pollyanna, jocul bucuriei de Eleanor H. Porter, aprilie: Doamna Doubtfire de Anne Fine, mai: Toate pânzele sus de Radu Tudoran, iunie: Descântec pentru lună de Scott O’Dell, iulie: Cum să faci să nu citești în vacanța de vară de Tommy Greenwald, august: Pânza Charlottei de E.B.White, septembrie: Fabule – Antologie ilustrată de Livia Coloji de George Topirceanu, Alecu Donici, Grigore Alexandrescu, Gheorghe Asachi, Anton Pann, octombrie: Vama fantomă de Norton Juster, noiembrie: Prinț și cerșetor de Mark Twain, decembrie: Făuritorul de baghete magice de Ed Masessa, Harry Potter și piatra filosofală de J.K. Rowling.
În luna februarie a aceluiași an 2020, am studiat la școală fabula, iar metoda pe care am folosit-o pentru a-i atrage pe copii la citit, dar și pentru a-i ”păcăli” să răsfoiască și alte texte decât cel din manual am numit-o Cartea cu psihologie. Pe măsură ce am lecturat fabule românești ale unor autori precum Dimitrie Țichindeal, Anton Pann, Gheorghe Asachi, Alecu Donici, Grigore Alexandrescu, Tudor Arghezi, George Topîrceanu am identificat profiluri umane, evidențiate prin defectele lor, ascunse sub măști animaliere. Astfel, am țintit mai multe obiective: am citit istorioare cu tâlc, am înțeles mai bine diferite comportamente umane, dar am și aprofundat personificarea, figura de stil folosită în fabulă. Fiecare elev a avut de ales un animal, de ilustrat printr-un desen și de găsit citate, exemple de versuri care să-i arate trăsătura omenească definitorie: iepurele-frica (”iepurele sărăcuțul”), oaia-prostia (”oi grase”), păunul-mândria (”penele lui colorate”), taurul-brutalitatea (”tauri zdraveni”), furnica-cumpătarea (”furnica nu-i prea darnică”), ursul-sălbăticia (”urși mari”), șoarecele-umilința (”un pârlit de șoricel”), măgarul-încăpățânarea (”măgarul cel obraznic”), vulpea-șiretenia (”vulpoi predicator”), lupul-cruzimea (”lupul mâncător”), leul-puterea (”curajosul leu”), albina-hărnicia (”albinele tăcute ca oricare muncitor”).
În martie a venit pandemia, iar școlile au intrat carantină, dar dorința mea de a-i antrena la citit pe copii a fost la fel de mare și le-am propus un exercițiu de lectură cu voce tare pe care să-l înregistreze sub forma unui minivideoclip. Textul indicat a fost D-l Goe…, de I.L.Caragiale, un text pe care îl avea toată clasa în manual și pe care l-am împărțit elevilor în fragmente logice, iar acest tip de exercițiu a constituit un pretext pentru identificarea ulterioară a cuvintelor-cheie și a ideilor principale din aceste fragmente. Metoda folosită a fost Cartea vorbită și a avut drept obiective clare: mă concentrez mai ușor la text și nu-mi fuge mintea la altceva (pandemie, stat în casă pentru mult timp, teribilul momentului); nu mă mai plictisesc acasă (#stauacasa și citesc); sunt atent la pronunția clară și corectă a cuvintelor; sunt atent la intonație, fără a fi artificial; mă relaxez/exersez lectura de plăcere; mă imaginez în fața unui public; am mai multă încredere în mine. Toate filmulețele pregătite de copii le-am pus cap la cap și a ieșit un video de 10 minute cu lectura schiței lui Caragiale din care am atașat câteva print-screen-uri.
Aprilie a venit cu activitatea Cartea în culori, desfășurată on-line timp de aproximativ o lună, căci a inclus și Școala Altfel, și sărbătorile pascale, și saptămâni întregi în care am căutat mereu idei de a-i ține și pe copii conectați la ceva plăcut, și de a mă motiva și pe mine să continui proiectul în acele vremuri ambigue. Am creat atunci un grup al clasei ca o pagină Facebook, am postat aproape zilnic idei, cu linkuri aferente textelor literare și i-am antrenat permanent pe copii, uneori și pe părinți. Le-am propus să-și aleagă culori și astfel au rezultat: negru, alb, violet, verde, galben, albastru și roșu. I-am trimis către diverse texte: La Medeleni de Ionel Teodoreanu (Volumul I) pentru a găsi citate cu culoarea aleasă de fiecare (”haină albă”, ”cercuri roșii”), Întoarcerea lui Arpagic de Ana Blandiana pentru a ilustra, prin desen, citate reprezentând sau incluzând culori (”În grădina mea, șirete,/Piersicile-s violete”), versuri din Nichita Stănescu conținând culoarea roșie, despre care au avut de alcătuit texte scurte descriptive, de 5-8 rânduri, pornind de la ideea sugerată în vers, schițe sau nuvele din Barbu Ștefănescu Delavrancea cu citate cu ”alb” pe care să le explice în 2-3 rânduri, articole de dicționar pentru cuvântul ”galben” pentru a ilustra atât sensurile proprii, cât și cele figurate, versuri din opera lui George Bacovia pentru a găsi epitete cromatice cu culoarea violet (”amurg violet”, ”oraș violet”). Am realizat teme cu referire la sărbătoarea pascală: formarea prin derivare a unor nume de iepurași pornind de la culoarea aleasă (de exemplu: Albăstrilă, A Albișor), ilustrarea, prin desen, a cuvântului-lipsă din textul La Paști de George Topîrceanu.
În mai, mai exact pe 13 mai, când se celebra Ziua Dorului, o sărbătoare ce vorbește despre sufletul românesc și forța inventivă a poporului nostru, o sărbătoare a tuturor celor care se simt departe de ţară, de cei dragi sau de copilărie, m-am gândit la o altă activitate de încurajare a copiilor să citească, de data asta în altă tonalitate, una patriotică, de dragoste și dor de țară. Am numit această metodă Cartea cu semn, deoarece elevii au avut de realizat câte un semn de carte dintr-o bucată de carton, iar pe o parte au avut de reprodus un motiv tradițional românesc, iar pe cealaltă un citat despre ideea de ”românesc” din literatura populară (”Pe-un picior de plai/Pe-o gură de rai…”, Miorița), din versurile lui Adrian Păunescu, George Coșbuc (”Asta-i patria română/Unde-au vitejit strămoșii”), Marin Sorescu (”Legat mă simt de limba ta, popor!”), Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu (”Aud tot timpul această ciripire continuă, care este propria mea limbă”).
Și iată că am ajuns la ultima activitate de la sfârșitul unui semestru cu totul diferit, atipic! Le-am dat elevilor pentru vacanța de vară de realizat un jurnal al lecturii, un loc unde ei pot trece informații despre fiecare carte pe care o citesc. Tema lunii iunie, Cartea-jurnal al lecturii, și-a propus să le sugereze copiilor cum se creează și ce cuprinde un astfel de jurnal și care sunt pașii pentru a-l crea: 1. Alegerea jurnalului potrivit. 2. Stabilirea categoriilor de informații pe care le vei nota în jurnal. 3. Atenția la detalii. 4. Luarea de notițe în timpul lecturii. 5. Impresiile despre carte. 6. „Jurnalul meu, regulile mele”. Pentru că este un proiect personal, fiecare își va putea stabili regulile de scriere in jurnal și de personalizare a acestuia prin desene, culori. Propunerile de lectură pentru realizarea jurnalului au fost: Bezna. Povestitorii din conacul lui von Veltheim de Flavius Ardelean, Alisa în Țara Oglinzii de Lewis Carroll, Tony Ross, Școala de magie și alte povestiri de Michael Ende, Domnișoara Miau de Annie M.G.Schmidt, Micul prinț de Antoine de Saint-Exupéry, Melciclopedia. Povestea Melcului Prinț de Iulian Tănase, O vară cu Isidor de Veronica D. Niculescu, Iarna lui Isidor de Veronica D. Niculescu, Băieții din strada Pál de Molnár Ferenc, Cartea albă cu Apolodor sau Apolododecameronul de Florin Bican, Hobbitul de J.R.R.Tolkien, Insula delfinilor albaștri de Scott O’Dell.
* * *
Acest studiu a fost realizat în cadrul proiectului „O oră de lectură”, implementat în școală cu sprijinul Bibliotecii Județene „Mihai Eminescu”, Botoșani.