Lectura, ca metodă, are dublă finalitate: dobândirea de către elevi a fondului aperceptiv necesar înțelegerii textului, în general, precum și consolidarea deprinderii de a utiliza cartea. În contextul Zilei naționale a lecturii 2023, la clasa I B, la ora de religie, s-a prezentat „Mica Biblie” și s-a citit un fragment din această carte. La sfârșitul activității, elevii au avut de colorat o fișă cu Sf. Treime la Stejarul Mamvri. Activitatea a constituit un prilej minunat pentru promovarea celei mai răspândite cărți din lume și a cititului ca preocupare curentă a elevilor.
Lectura are variante diferite, după cum elevul se află mai la începutul experienţei de învaţare sau într-o fază mai avansată. În aplicarea ei se parcurg mai multe etape. Mă voi referi mai ales la nivelul lecturii independente, astfel spus, la nivelul unde elevul e desprins de tutela profesorului prin lectura individuală dirijată, care începând cu clasele gimnaziale devine o practică frecventă.
„Lectura este o materie – instrument de care fiecare se servește viața întreagă.”[1]
Scopul lecturii e acela de a forma şi de a consolida progresiv un tânăr cu o cultură comunicaţională, capabil să înţelegă lumea din jurul său, să comunice şi să interacţioneze cu semenii, exprimându-şi emoţii şi sentimente. Lectura sensibilizeză elevul la frumuseţile naturii şi la frumuseţea omului. Dimensiunea formativă şi cea informativă a lecturii conduce la formarea unor deprinderi intelectuale, stimuleaza capacităţile creative ale fiecarui elev, modelează sfera sensibilităţii moral afective.
Lectura este caracteristică omului natural, „omului religios, omului narativ, omului ascetic, omului interiorizat”[2]. Cine citeşte descoperă paradoxala virtute a lecturii: aceea de a ne abstrage lumii pentru a-i afla acesteia un sens. Cititul cărţilor este un act de permanentă creaţiei, înţelegi sensul adevarat al lumii şi te formezi ca om.
Şcoala te ajută să-ţi formezi o cultură generală, lectura o consolidează şi o îmbogăţeşte. Lectura cultivă pe om, îl formează după ceea ce acumulează şi îi dă perspectiva. „Adevarate comori ale sufletului, lecturile literare menţin o adeziune afectivă faţa de tot ce e mai frumos, mai curat, mirific şi inedit în această fermecătoare lume a copilăriei.”[3]
Sfântul Vasile cel Mare, în „Cuvântul către tineri”, recomandă să citim cât mai mult ,şi nu numai din cultura creştină, însă selectiv. Azi, părintele Teofil, în spiritul cuvintelor sfântului Vasile cel Mare ne-a vorbit de lărgirea orizontului spriritual şi cultural printr-o literatură constructivă şi nu printr-o literatură decadentă, pentru ceva ce nu au scris oamenii fără credinţa în Dumnezeu. Cartea cea mai răspândită până acum este Sfânta Scriptură. Ea ar trebui să fie şi cea mai citită. „Citind Biblia aşa cum se cuvine, avem prilejul de a descoperi în noi înşine trăsăturile acestei amprente şi de a intra în comuniune, la rândul nostru cu Dumnezeu, autorul ei.”[4] Citirea Evangheliei este cea mai buna lectură. „Numai cu Evanghelia sau cu Noul Testament poţi trăi un veac întreg şi tot să le citeşti. Le tot citeşti şi tot nu termini de citit. De o sută de opri să le citeşti şi tot îţi rămane ceva necitit.”[5]
Pentru Origen, citirea Bibliei formează o parte organică a vieţi spirituale, sufletul devine «anima ecclesiastica» şi omul, după Clemnt al Alexandrei, devine teodidact. După Nicolae Cabasila, lectura biblică ajută omul să se sature de El şi să se unească cu Hristos, iar Isaac Sirul mărturiseşte că aceasta este lumina sufletului. Părintele Teofil ne oferă un îndrumător privind citirea Sfintei Scripturi ( într-un interviu realizat la Mânăstirea Brâncoveanu, în 17 septembrie 1999) : „Eu recomand celor care se lasă îndrumați de mine să citească în fiecare zi două capitole din Noul Testament, începând cu Evanghelia de la Matei continuând cu celelalte Evanghelii şi apoi să le citească încă o dată şi încă o dată, de trei ori Evangheliile una după alta. După aceea fiecare carte din Noul Testament, să citească de trei ori în parte, Faptele Apostolilor o dată, de două ori, de trei ori, Epistola către Romani o data, de două ori, de trei ori, şi aşa mai departe până la sfârşitul Noului Testament. Recomand să se citeasca Evangheliile una dupa alta de trei ori pentru că există şi multe texte paralele şi atunci e bine să ai o perspectivă generală. Celelalte căţi ale Noului Testament nu au legatură unele cu altele, sunt fiecare de sine stătătore aşa că e bine sa se citească fiecare în parte de trei ori. După ce ai citit Noul Testament de trei ori în felul acesta, apoi se citesc câte două capitole în fiecare zi fără să se mai ţină seama de numărul de citiri. Şi asta până la sfâşitul vieţii în scopul de a ne împodobi mintea cu gânduri cereşti şi de a le avea la îndemană pentru înlăturarea ispitelor celui rău sau pentru întărirea în bine. Mă gândesc că citirea Scripturii în general, şi a Noului şi a Vechiului Testament trebuie făcută în perspectiva în care Biserica ne îndeamnă să o facem.”
Fericitul Augustin a devenit un mare episcop al Bisericii şi unul dintre cei mai prolifici scriitori creştini după ce a ascultat şi a împlinit cuvintele unui copil auzite în timpul convertirii „TOLLE, LEGE” (IA ŞI CITEŞTE). Acelaşi glas ne vorbeşte şi nouă, fiecăruia, îndemnându-ne să citim Cuvântul lui Dumnezeu.
1. Ioan Cerghit – „Metode şi procedee didactice”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1980, pag.146
2. Gheorghe Virgiliu – „Efectele televiziunii asupra minţii umane şi despre creşterea copiilor în lumea de azi”, Editura Evanghelismos, Bucureşti 2005
3. Lucia Lupescu – „Lecturile copilăriei”, Editura Steaua Nordului, Constanţa 2004, pag.3
4. C- tin Jinga – „Valentele primare ale Sfintei Scripturi astăzi”, în revista „Inter I” 1- 2 Editura Cluj , 2007 , pag. 134
5. Sfântul Teofan Zăvorâtul – „Sfaturi înţelepte”, Ed. Cartea Ortodoxiei, Editura Egumeniţa, Galţti, 2007
• Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1982
• Vasile cel Mare, Scrieri III, P S B vol 12, Studiu introductiv, traducere, note si indici de Pr. Prof. Dr. Constantin Cornitescu si Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1988
• Părintele Constantin Nicula, «Metoda predării religiei- dragoste din dragoste ta, profesore!», în volumul «Să ne merităm Ortodoxia», Sibiu,2004, pag 149-151