În etapa învățământului actual, practica unor activități în afară de clasă este pe deplin justificată de considerente de ordin social. Pregătirea tinerilor este din ce în ce mai complexă, ori lecția, privită ca singura cale de pregătire a lor a devenit de necuprins. Această formă principală de organizare a procesului de învățământ se impune să fie completată. La chimie, acest fapt se poate realiza în afara clasei prin următoarele forme: activitatea elevilor în cadrul cercului de chimie, pregătirea elevilor pentru concursuri, activitatea elevilor acasă (prin experiențe și lectură particulară).
Dintre toate acestea, cercul de chimie deține un loc central, având ca principală funcție aceea de a aprofunda cunoștințele teoretice și practice de chimie, la elevii care manifestă un interes deosebit pentru această disciplină. La fel ca celelalte activități în afara clasei și cercul de chimie este o activitate benevolă. Lecția, constituind materializarea programei școlare, le oferă elevilor cunoștințe generale din domeniul acestei științe. Înclinațiile și atracția deosebită a unor elevi bine pregătiți la chimie își găsesc satisfacția activând în cadrul cercului.
Referitor la importanța pe care o prezintă cercul de chimie, trebuie subliniat faptul că acesta oferă cadrul adecvat îmbogățirii, aprofundării cunoștințelor de chimie, neținând cont de îngrădirile pe care le impune programa la lecție. Cercul de chimie are importanță și în direcția stimulării interesului elevilor pentru chimie, pentru științele naturii, pentru cunoașterea aplicațiilor practice și industriale ale descoperirilor științifice.
Cercul de chimie contribuie la dezvoltarea deplină a elevilor. Activitatea desfășurată la cerc oferă posibilitatea pregătirii elevilor în direcția instruirii, respectiv a autoeducației, consolidându-le tehnici ale stilului de muncă independentă și stimulându-le dorința de progres. În urma activității practice depuse în cadrul cercului, elevii își consolidează priceperile și deprinderile dobândite la lecția de chimie.
Cercul de chimie schimbă fundamental poziția elevului în procesul asimilării cunoștințelor, transformându-l dintr-un factor pasiv-receptor, într-un factor conștient-activ. De aceea, activitatea la cerc trebuie apreciată nu doar prin informațiile pe care le câștigă elevii, dar mai ales prin sistemul abilităților formate, al capacităților și atitudinilor formate. În plus, cercul este un teren al competiției între elevii buni la chimie, al stimulării pentru obținerea celor mai nebănuite performanțe.
Între activitatea de la clasă și cea de la cercul de chimie este bine să existe o strânsă interdependență, una sprijinindu-se pe cealaltă: prima constituie suportul pe care se construiește activitatea la cerc, iar cealaltă, prin rezultatele sale, contribuie la perfecționarea activității în clasă.
Prin întreaga activitate didactică la clasă, profesorul pune la îndemâna elevilor cunoștințele teoretice necesare, mijloacele de instruire necesare pe care aceștia să le folosească în activitatea lor la cerc, le cultivă spiritul de cercetare, pasiunea pentru descoperire, deprinderile de muncă independentă și pasiunea pentru chimie. Activitățile desfășurate în cadrul cercului de chimie converg către formarea personalității elevilor, sub cele două aspecte importante: științific și educativ.
La cerc, profesorul deține rolul de organizator. În primul rând este vorba despre organizarea grupelor de elevi la cerc, formate din maxim 15 – 20 de elevi. În funcție de condiții se pot organiza cercuri pe cicluri de învățământ sau cercuri pe clase (grupați elevii din clase paralele). O condiție care se impune este ca nivelul de pregătire al elevilor să fie cât se poate de omogen. Ședințele se desfășoară lunar și durează 2 – 3 ore.
De asemenea, profesorul de chimie are un rol deosebit în a crea ambianța, atmosfera de lucru în care urmează să se desfășoare activitatea. Pe lângă caracterul total voluntar al înscrierii, elevii sunt liberi în alegerea formelor și temelor concrete anunțate la începutul anului și concretizate în planul de activități al cercului. Nimic să nu fie impus, în cerc să domine o atmosferă plăcută, dat totuși de muncă susținută, în care fiecare caută să rezolve cât mai bine problema teoretică sau practică.
Profesorul, în timpul ședinței de cerc, deține rolul de îndrumător, activitatea concentrându-se cu exclusivitate asupra elevilor. Poziția elevului în raport cu cunoașterea realității are un caracter aparte, comparativ cu lecția. În lecție, oricât de activizat ar fi elevul, el urmează liniile de desfășurare a proceselor cognitive trasate și gândite de profesor. În cerc, poziția elevului este similară cu a cercetătorului chimist, începând cu planul expunerii tematicii și încheind cu experimentele efectuate. Elevul învață să se autocunoască și să se autoevalueze după ceea ce poate realiza el singur. Programa școlară nu-i permite profesorului să dezvolte la clasă anumite teme, care îi preocupă pe unii elevi, în mod deosebit. Acest fapt îl poate realiza la cerc, unde elevii pot acționa din proprie inițiativă, punându-I pe aceștia în situația de a-și exercita mijloacele lor intelectuale și practice.
Pentru ca activitatea să se desfășoare în cele mai bune condiții, este de mare importanță alcătuirea unui plan de activitate. Planul va fi alcătuit de participanții la cerc, sub îndrumarea profesorului. În general, planul cercului de chimie va fi axat pe următoarele forme de activități: teoretice (conferințe, recenzii, informări științifice din reviste de specialitate) și practice (experiențe, confecționarea unor planșe, desene, aparate).
Pregătirea tematicii cercului de chimie intră în atribuțiile profesorului de chimie, care trebuie să țină cont de o serie de criterii:
- Tematica să conțină teme noi față de programă
- Tematica să țină cont de nivelul de cunoștințe și particularitățile elevilor
- Temele să fie cât mai variate
- Temele propuse să stimuleze munca de cercetare la elevi
- Tematica să sprijine demonstrația lecțiilor de chimie (prin modele, planșe, tabele confecționate)
- Tematica cercurilor să fie un ajutor pentru concursuri
- Tematica să realizeze obiective educative: disciplină în muncă, ordine, perseverență.
Profesor are obligația de a indica bibliografia de specialitate necesară pentru alcătuirea temelor teoretice de către elevi, precum și de a revedea materialul pregătit de elevi, ce urmează să fie prezentat. În privința părții practice, se pot organiza periodic experiențe individuale, activități de confecționare a unor obiecte de sticlărie etc.
În cadrul ședinței de cerc, profesorul are ocazia de a observa și studia aptitudinile elevului, urmărind evoluția intereselor și înclinațiilor față de anumite activități și putând astfel interveni ca factor de îndrumare în orientarea școlară și profesională. Folosind tematici adecvate, în care partea de teorie să fie împletită cu cea de laborator, activitatea de cerc dezvoltă la elevi îndemânarea, deprinderile practice, simțul de observație, analiză și sinteză, pasiunea pentru muncă și bucuria descoperirii, alături de posibilitatea de manifestare și valorificare a personalității și creativității.
În cadrul lucrărilor experimentale, elevul formulează ipoteze, el fiind pus în același timp în situația să le verifice, să găsească soluții originale, să descopere singur drumul care duce la cunoștințe și aspectul legic al fenomenelor, activitatea practică având o valoare formativă deosebită.
Rolul profesorului este de a îndruma, a sugera și a stimula prin diverse procedee active de cerc, pe baza consultării și colaborării cu membrii săi, în timp ce elevii se transformă în participanți și autori ai acestei activități.
Lucrările cercului de chimie trebuie să trateze atât aspectul teoretic al temei alese, cât și pe cel practic. În felul acesta, elevii exersează munca de documentare și cercetare științifică a unei teme, iar pe de altă parte, învață să sesizeze aspectele folositoare ale cunoștințelor acumulate și să le aplice în mod creator.
Referitor la cercul pe care l-am organizat în acest an școlar, am preferat o componență mixtă adică fete – băieți, dar și în sensul elevi din clasa a XI-a și clasa a XII-a. Am ales pentru tot anul o temă generală: ”Concentrarea și purificarea unor componenți cu ajutorul schimbătorilor de ioni” iar planul de activitate pentru un an școlar este următorul:
Nr. crt. | Luna | Conținutul ședinței cercului
1. septembrie: Organizarea cercului. Comunicarea obiectivelor. Alcătuirea tematicii cercului. Prelucrarea unor norme de securitate a muncii
2. octombrie: Dedurizarea apei folosind rășini schimbătoare de ioni. Determinarea durității temporare a apei
3. noiembrie: Aplicațiile schimbătorilor de ioni în îmbunătățirea calității mustului și a vinului
4. decembrie: Separarea ionilor de fier, nichel și cobalt cu o rășină schimbătoare de ioni
5. ianuarie: Eliminarea Fe și Mn din apele naturale
6. februarie: Aplicarea schimbătorilor de ioni în industria laptelui
7. martie: Purificarea uleiurilor vegetale
8. aprilie: Purificarea siropului de glucoză și a zaharurilor
9. mai: Obținerea unor ape cu conținut mare de îngrășăminte agricole din ape puternic mineralizate
La începutul ședinței, profesorul prezintă anumite aspecte teoretice. Atunci când sunt introduse substanțe noi în lucru, profesorul trebuie să atragă atenția asupra măsurilor de protecție a muncii în timpul folosirii lor.
Determinările vor fi făcute cu cât mai multă precizie și exactitate, în limitele permise de dotarea laboratorului școlii. Este utilă consemnarea într-un caiet de laborator, întocmirea de fișe de observație, chestionare și teste.