Câteva impresii personale despre școala online

Ne aflăm,  după mai bine de un an și jumătate de pandemie, care a bulversat întreg mapamondul, înaintea unui nou an școlar și… a unui nou val Covid-19. Când vine vorba despre impactul avut de această pandemie asupra școlii românești și a celor implicați în procesul de învățământ, părerile sunt împărțite. Mulți critică felul în care s-a realizat școala online, deplâng impactul avut de aceasta asupra pregătirii elevilor și a sănătății lor psihice, privesc viitorul elevilor de astăzi și al nostru, al tuturor, în culori sumbre și descurajante. Însuși ministrul Educației a dat un verdict sec și implacabil:„ școala online este un dezastru” (Ministrul Educației: Școala online este un dezastru – Educatie – HotNews.ro).

Alții, mai puțini, încearcă să vadă partea plină a paharului. Mărturisesc, fără a mă simți vinovată, că printre aceștia mă număr și eu.
Am să expun, pe scurt, care sunt, în opinia mea, părțile bune și cele mai puțin bune ale școlii online, așa cum am trăit-o eu și elevii școlii mele, fără a face considerații de anvergură națională.

1) Școala online, pentru mine, a avut următoarele aspecte pozitive:

a) Sporirea competențelor digitale, elevii  și profesorii împrietenindu-se mai bine cu această tehnologie. date fiind tendința și cerința de digitalizare a fiecărui aspect al vieții sociale. În ceea ce mă privește, am fost nevoită să mă obișnuiesc cu aplicația WhatsApp, cu tehnici și mijloace digitale variate de predare-învățare (sincron și asincron), cu sistemul de videoconferințe Zoom, cu platformele e-learning Edmodo și Classroom, cu Meet, sau cu o serie de aplicații,cum ar fi Google Formes, Jamboard, LearningApss, WordWall, Kahoot, Mozabook și Mozaweb. Lucruri total necunoscute mie.

b) Varietatea și multitudinea metodelor și procedeelor posibil a fi folosite: există pe internet, din fericire, o mare diversitate de surse de documentare/ de consolidare/ de evaluare, care ar putea fi folosite, atât de multe, încât aproape că nu ne ajunge fizic timpul să le căutăm, descifrăm și să lucrăm cu ele, aplicându-le la clasă. Ca urmare a folosirii acestora, gradul de atractivitate a lecțiilor susținute crește considerabil față de lecțiile obișnuite. La fel și interesul elevilor.

c) Flexibilitatea, activitățile putând fi desfășurate sincron dar și asincron, oferind tuturor posibilitatea parcurgerii materialelor în funcție de posibilitățile de timp și infrastructură ale fiecăruia).

d) Dacă se folosesc resurse potrivite, totul se poate face mai simplu, folosind, programe care permit chiar evaluarea instant, oricum, evaluarea se face mult mai ușor și mai în siguranță, decât în modul clasic, cu teste fizice. Reiau exemplul de mai-sus, al profesorilor care au doar o oră pe săptămână: cât timp consumă corectând 250-300 de teste, pentru o singură notă?

e) Nu se mai consumă timp și bani pentru drumul spre școală, toată lumea implicată rămânând în confortul căminului personal.

f) Nu se mai face naveta și evităm, astfel aglomerația din mijloacele de transport, uneori destul de aglomerate și unde regulile de protejare, respectiv purtarea măștii este facultativă, pentru mulți dintre semenii noștri, aspect favorizat și de absența controalelor.

g) Se evită aglomerația din școală, unde numărul de elevi și cadre didactice este mare: să nu uităm că, la unele școli se învață în două schimburi; este și cazul școlii unde activez. Clasele au avut  efectivele complete, posibilitatea de aerisire, iarna, este mai redusă, iar unii elevi respectă. cu greu regulile de purtare a măștii, toate acestea mărind gradul de infectare și de transmitere a bolii,

h) Costuri financiare reduse, profesorul nu mai plătește din propriul buzunar sutele de teste pe care le aplică, într-un an de zile, elevilor. Poate părea meschin un astfel de argument, dar sunt profesori care au doar o oră pe săptămână și ajung la câte 10-14-18 clase la care predau, clase cu efective ce depășesc, de regulă 20-25 de elevi. Și sub presiunea notelor, numărul de teste poate fi de 5-6 pe an, pentru că, efectiv, nu poți nota toți elevii în oral! Și atunci… faceți un calcul!

Da, sigur, există și reversul medaliei: plătim internetul, factura la electricitate, uzăm device-urile personale…

i) părinții au acces complet și imediat la modul în care acționează copilul, la modul de predare, unii dintre ei chiar asistând, mai mult sau mai puțin vizibil la ore. Pot vedea temele date și rezolvarea lor de către copii, notele primite, putând fi, cu adevărat, la curent cu situația școlară, nemaiputând fi mințiți de elevi, atunci când aceștia pun în cârca profesorului toate nereușitele lor. Să fie întâmplător faptul că, în această perioadă, nu au fost reclamații din partea părinților ?

2) Școala online a avut, însă și aspecte negative:

a) Pregătirea slabă a participanților în vederea desfășurării activităților în mediul online, și din păcate, aici trebuie să menționez absența unor programe de pregătire pentru cadrele didactice, organizate gratuit, de către Inspectorat, C.C.D., M.E.C. acestea fiind nevoite să-și plătească singure eventualele cursuri de pregătire. Eu, personal, fiind nevoită să urmez două cursuri de formare, contra cost.

b) Probleme tehnice care frânează desfășurarea activităților școlii în online (lipsa semnalului de internet sau o conexiune slabă, lipsa echipamentelor/slaba calitate a componentelor hardware și software care să permită o bună desfășurare a activităților în online. Mi s-a întâmplat, la unele clase, să nu pot da teste online, pentru că nu puteau deschide documentul, sau nu ne auzeam. Din fericire, cazurile de acest fel au fost mai puține. Sunt și unii elevi care nu au  avut la începutul pandemiei laptop, tabletă sau telefon, deci nu au putut participa online. Eu însămi, n-aș fi putut desfășura cursuri online dacă nu aș fi dispus de laptop și smartphone, întâmplător, relativ noi.

c) Dezinteresul unor elevi, care se conectau doar pentru prezență dar, de fapt, nu participau la lecție. Alții, chiar erau absenți fizic, invocând  mult uzitata formulă: „mi-a picat internetul.”

d) Dificultăți în realizarea unei evaluări valide, atunci când elevul nu poate accesa testul online, rămân valabile alte variante (ex. proiecte), mai puțin relevante,

e) Volumul de muncă, cel puțin pentru profesor, a fost mult mai mare, numărul de ore dedicat școlii online  fiind considerabil mai mare decât în sistemul clasic, reducând la extrem timpul pentru formarea personală sau pentru alte activități, personale. Profesorul trebuie să adune informațiile de transmis elevilor, să realizeze materialele necesare, să proiecteze și să desfășoare activitatea didactică online, să deruleze activitățile de evaluare și de  informare  a părinților și elevilor, să ofere feedback fiecărui elev. Și asta, în ce mă privește, la 14 clase! În aceste condiții, timpul personal s-a redus la extrem  iar stresul resimțit a fost și el pe măsură.

Totuși! Privind în urmă, pot spune că, în ceea ce mă privește, pentru mine această perioadă a avut valențe pozitive forțându-mă să fac un pas înainte, să-mi perfecționez și diversific metodele de lucru, să mă documentez, să-mi îmbogățesc cunoștințele, să progresez.

Apoi, fiind o fire introvertită și iubitoare de liniște, lucrul în online mi-a permis să am relații mult mai apropiate, mai deschise, mai calme cu elevii, știut fiind că, în clasă, un singur elev mai indisciplinat poate antrena și pe alții, punând desfășurarea orei sub semnul întrebării. În online, elevii fiind departe de colegi, uneori chiar sub supravegherea părinților, disciplina la ore a fost perfectă! A fost și o ocazie de a-mi odihni corzile vocale, afectate de anii mulți petrecuți la catedră și un prilej de a privi mai atent la viață și mai în profunzimea  interiorului meu.

În concluzie, școala online mi-a fost utilă, cu toate fricile și angoasele create, și pot spune că, pe viitor, mi-aș dori ca în programele școlare să fie prevăzut un anumit număr de ore în online, săptămânal, așa cum se întâmplă în multe țări, chiar și în vremuri mai… sănătoase.

 

prof. Zoica Zaharia

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/zoica.zaharia

Articole asemănătoare