Meseria de profesor este una nobilă, care presupune nu doar transmiterea cunoștințelor, ci și formarea caracterului elevilor. Rolul dascălului este de a le câștiga încrederea, de a-i inspira și de a-i motiva să își valorifice potențialul, ajutându-i să devină persoane echilibrate, competente și încrezătoare în propriile forțe.
Trăsătura cea mai importantă a unui profesor reflexiv este responsabilitatea, incluzând aici și ideea de responsabilitate din punct de vedere moral. Ca urmare, un astfel de cadru didactic este un profesor atent, creativ și dinamic, dispus să-și revizuiască și modernizeze în mod continuu activitatea.
Conform A. Nedelcu, un profesor practician reflexiv este cel care îndeplinește următoarele condiții:
- examinează, formulează și încearcă să rezolve dilemele practicii de la clasă;
- este atent la contextele instituționale și culturale în care acționează;
- își asumă responsabilitatea pentru propria dezvoltare profesională;
- ia parte la dezvoltarea curriculum-ului și este implicat în eforturile de schimbare a școlii.
Pornind de la aceste criterii, din punctul meu de vedere, profesorul reflexiv are următoarele calități: este constructivist, echitabil, adaptabil și se perfecționează constant.
Profesorul reflexiv este constructivist și pune mai puțin accentul pe instruirea elevilor și mai mult pe construirea competențelor cognitive, fizice, atitudinale, emoționale și sociale ale copiilor. Astfel, profesorii constructiviști integrează în procesul didactic multe componente spontane, cum ar fi învățarea prin descoperire, jocul, curriculumul la alegere, lucrul în echipă, experimentele etc. A fi profesor de tip constructivist implică: dragoste pentru oameni; învățare motivantă și semnificativă; înțelegere în profunzime a proceselor și fenomenelor; lucrul în echipă; gândirea creativă; multă imaginație; excelente abilități de comunicare; pasiune pentru povești și lectură; răbdare; simțul umorului.
Un profesor reflexiv este echitabil și se menține el însuși la standardele impuse elevilor săi. El aplică reguli și coordinate pe care le respectă la rândul său, pentru a consolida o legătură apropiată și sinceră cu copiii. A fi sensibil la dificultățile cu care se confruntă elevii, deși la prima vedere nu intră în atribuțiile de la clasă, este o calitate excepțională a unui profesor. Atunci când un dascăl reușește să privească lucrurile din perspectiva elevilor săi, devine cu adevărat un mentor pentru aceștia în drumul lor către succes.
Un profesor reflexiv este adaptabil, deoarece performanța la catedră se obține și printr-o adaptabilitate sporită, schimbând lecția sau activitățile spontan, pe fondul unei situații imprevizibile. Dacă elevii par să nu înțeleagă un concept, de pildă, un profesor trebuie să identifice pe loc modalitatea mai bună prin care să-l explice.
La fel de important este ca un dascăl să descopere personalitatea și interesele fiecărui elev și să introducă în actul pedagogic acele componente distincte care să ajute cu adevărat copiii să învețe și să se dezvolte. A prelua un concept și a-l contura într-o lecție originală, interactivă și dinamică este o altă aptitudine de bază pe care un profesor bun o deține. Un astfel de dascăl va fi întotdeauna capabil să capteze atenția elevilor săi și să-i facă să își dorească repetarea acestor experiențe la clasă.
Un profesor reflexiv se perfecționează constant.
Proverbul „Omul cât trăiește, învață” are o importanță deosebită în vocația de dascăl. Un profesor reflexiv se preocupă în permanență de propria sa perfecționare, găsind în sine resurse infinite de voință în a evolua. Iar această instruire continuă nu se referă doar la stăpânirea disciplinei predate, ci și la îmbunătățirea metodelor didactice și de relaționare cu copiii, ca un bun psiholog care știe ce abordare să adopte la nivel comportamental. Profesorul reflexiv este dedicat îmbunătățirii continue prin autoevaluare și reflecție asupra propriilor procese de învățare și predare, este deschis la noi idei și metode, integrându-le în practica sa.
Consider că reflexivitate este în mod natural legată de empatie, ascultare activă și creativitate. Profesorul devine un co-creator al învățării împreună cu elevii săi, deschis la întrebări, nedogmatic și mereu în căutare. Reflexivitatea capătă formă vie, pentru că în sala de clasă, e nevoie de prezență, de ascultare, de răspuns adaptat la moment, de improvizație bazată pe înțelegerea celuilalt. Reflexivitatea merge, așadar, dincolo de sala de curs – ea devine un mod de a fi în lume.
Așadar, să fii un astfel de profesor implică mult curaj, o pregătire aparte, adaptabilitate, creativitate și o perfecționare continuă, însă rezultatele obținute sunt excepționale.