În rândurile ce urmează, ne propunem sa realizăm o scurtă introducere pentru a înțelege experiența cadrului didactic și din punctul de vedere al stării de bine, perspectivă pentru care putem gândi și câteva linii rezolutive a ceea ce înseamnă concret „grija de sine”. În opinia mea, deși sunt inițiative în acest sens, poate fi loc de mai multe resurse pentru a aborda ce înseamnă „wellbeing” la locul de muncă, indiferent de domeniul de interes. Cu câțiva ani în urmă am participat la un curs organizat pentru profesori, luându-ne câteva sesiuni să înțelegem în calitate de cursanți, că, de fapt formarea avea drept tematică gestionarea emoțiilor pentru cadrelor didactice. Atunci când abordăm subiecte de acest gen, de multe ori tendința este mai degrabă una de evitare, la nivelul simțului comun făcând asocierea dintre noțiunea dată – „stare de bine” cu îndrăzneala de a ne gândi la sine.
Astfel, dacă ne raportăm la acest context, eficace nu este atât abordarea liniară: ori starea de bine a profesorului, ori starea de bine elevului („ori/ ori”), cât poate paradigma dialectica/ sistemică, căutând buna măsură a echilibrului: și starea de bine a profesorului, și starea de bine a elevului și nu numai, cei doi actanți ai cadrului educațional influențându-se reciproc („și/ și”) .
Deseori se poate observa că activitatea de la catedră presupune nu numai atingerea unor obiective educaționale, ci și lucrul cu flexibilitate în cadrul unei populații diverse, adaugându-se alte elemente ale procesului educațional în ansamblu , ce pot conduce mai mult sau mai puțin la un ”disconfort al frustrării” (Claudia Lupuleac et al., 2025) pentru dascăli. Nevoia de optimizarea a stării de bine și până la urmă, a avea grijă de sine, ca dascăl este menționată și în literatura de specialitate. În acest context, poate fi util ca celebrarea zilei educatorului să nu fie remarcată o zi din an, implicațiile mediilor școlare care promovează o cultură a aprecierii personalului putând activa și alte verigi ale „lanțului cauzal”, eficientizând colaborarea profesor – elev- părinți – comunitate.
Pe de altă parte, cum orice schimbare pornește de la propria persoană, o mai buna aplicabilitate și relevanță o poate avea grija de sine. Bineînțeles, pentru fiecare situație se poate contura o planificare anume, pentru că fiecare context poate fi în același timp unic și diferit, însă în genere starea de bine (fizică, mentală, emoțională) se poate referi la lucruri cunoscute și predate adesea și elevilor:
• Grija de sine fizică: alimentație, hidratare, mișcare;
• Grija de sine emoțională și mentală, precum și forma în care prioritizăm contextul digital, prin încărcătura informațională: email – uri, notificări, detașarea de aspectele negative din social – media, protejarea timpului personal; la aceste lucruri se poate adăuga: setarea unor obiective pentru sine specifice, măsurabile, realiste, temporale, bifarea în timpul liber a hobby- urilor, practicarea gratitudinii, journalizing (reflectarea asupra situațiilor, gândurilor , comportamentelor, emoțiilor relaționate cu școala), dar și alte lucruri care pot aduce plusvaloare și prezintă un sens și o semnificație proprie fiecăreia dintre noi, cum ar fi suportul social sau mindfulness.
Compasiunea cu care cadrele didactice se apleacă către sine, poate fi un instrument veritabil de eficientizare a calității actului educațional. Acest lucru, poate fi exprimat prin următoarea dilemă metaforică: ” ești la cârma unei nave, pe mare, alături de alți companioni și urmează o furtună – știind de apropierea furtunii fiecare reacționează într -un mod propriu , un coleg se sperie, altul țipa să iei cârma la dreapta fiind furios, altul se întristează, implorându-te să mergi la stânga și tot așa; auzind toate aceste lucruri din unghiuri diferite ce poți face, ce decizie să iei? ”Tu știi cine ești, ce vrei și și astfel poți alege să rămâi ”agățat” de emoțiile fiecăruia în parte, sau să iei o decizie din ”forul interior”, prioritizând lucrurile din perspectiva înțelepciunii proprii; compasiunea înseamnă până la urmă echilibru și înțelepciune; atenția acordată momentului prezent putând fi de o inestimabilă valoare, cu toate că de cele mai multe ori ne regăsim prinși în nenumărate lucruri, importante și ele.
Nu în ultimul rând, adoptarea unora dintre aspectele menționate mai sus ține de analiza contextului personal, de necesitățile fiecarui om in parte, resurse și lucruri de îmbunătățit și de autocunoaștere, schimbarea venind, în repetate ocazii, în același sens cu conștientizarea.
Concluzionând, articolul aduce în discuție explicații referitoare formarea/ dezvoltarea unei abilități importante a cadrelor didactice și anume, aceea de a deveni mai vizibile pentru sieși, într-un mod constructiv și echilibrat, prin ceea ce am numit ”grija de sine”, aspect care face referire la adoptarea unor instrumente (strategii, tehnici) în vederea atingerii obiectivele personale și implicit, profesionale.
Bibliografie:
1. www.dbtinschools.com/stepse-updates;
2. Lupuleac, C., Faur, D., & Sava, F. A. (2025). Frustrated Teachers: An REBT Intervention to Reduce Frustration Discomfort in Middle School Teachers—A Quasi-Experimental Study. European Journal of Investigation in Health, Psychology and Education, 15(4), 57;
3. learn.beckinstitute.org/s/product/cbt-for-teachers-webinar/01t6S00000Ap4LLQAZ.