Articolul prezintă fenomenul bullyingului în mediul școlar, formele și efectele sale, cadrul legal din România și rolul cadrului didactic în prevenție și intervenție. Sunt propuse strategii care protejează victima și sprijină schimbarea comportamentului agresorului.
Introducere
Școala ar trebui să fie, pentru fiecare copil, un loc sigur, în care învață, se joacă și își construiește încrederea în sine. Pentru unii elevi însă, drumul spre școală înseamnă teamă: de o poreclă, de o îmbrâncire în pauză, de un mesaj umilitor primit seara pe telefon. Bullyingul nu este o „joacă de copii” și nici o etapă firească a creșterii, ci o formă de violență cu efecte reale asupra dezvoltării elevilor. Cadrul didactic este, de cele mai multe ori, primul adult care poate observa semnalele și poate interveni.
Ce este bullyingul
Psihologul norvegian Dan Olweus, unul dintre pionierii cercetării în domeniu, descrie bullyingul prin trei caracteristici: comportamentul este intenționat, se repetă în timp și are loc într-o relație de putere inegală. Tocmai aceste elemente îl deosebesc de un conflict obișnuit între colegi, în care părțile sunt relativ egale și situația se încheie după un episod.
Legislația școlară din România preia această perspectivă și definește bullyingul ca acțiune sau serie de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, repetate, care au loc într-un context social greu de controlat și urmăresc excluderea, umilirea sau intimidarea unui elev.
Formele bullyingului
Bullyingul fizic include lovirea, împingerea, deteriorarea sau luarea obiectelor personale. Este cel mai vizibil și, de aceea, cel mai ușor de identificat.
Bullyingul verbal cuprinde poreclele, insultele, ironiile la adresa numelui, aspectului fizic, originii sau performanțelor școlare, precum și amenințările.
Bullyingul relațional este mai greu de observat: excluderea din grup, răspândirea de zvonuri, manipularea prieteniilor („nu te mai jucăm dacă vorbești cu el”).
Cyberbullyingul se desfășoară prin telefon și rețele sociale: mesaje jignitoare, fotografii sau filmări distribuite fără acord, grupuri create pentru a ridiculiza un coleg. Particularitatea sa este că nu se oprește la poarta școlii, iar victima îl resimte și acasă.
Cine sunt actorii
În orice situație de bullying există trei categorii de participanți. Victima este adesea un copil perceput ca „diferit” sau care are mai puțin sprijin în grup. Agresorul nu este întotdeauna un copil „rău”; de multe ori, comportamentul său ascunde dificultăți de reglare emoțională, nevoia de a obține statut sau experiențe proprii de violență. Martorii, majoritatea elevilor din clasă, au un rol decisiv: tăcerea sau râsul lor întăresc agresiunea, în timp ce reacția lor de sprijin pentru victimă o poate opri.
Efectele asupra copiilor
Pentru victimă, consecințele pot include anxietate, scăderea stimei de sine, dureri de cap sau de burtă fără o cauză medicală, refuzul de a merge la școală și scăderea rezultatelor școlare. Pentru agresor, comportamentul neoprit la timp se poate consolida și poate afecta relațiile sale viitoare. Pentru întregul colectiv, bullyingul creează un climat de teamă în care învățarea devine dificilă.
Semnalele de alarmă
Copiii care suferă de bullying vorbesc rar despre asta, de teamă sau de rușine. De aceea, adulții trebuie să fie atenți la schimbările de comportament: un elev care devine brusc retras sau iritabil, care evită pauzele și rămâne lângă profesor, care vine des cu obiecte lipsă sau deteriorate, care se plânge frecvent de dureri înainte de anumite ore ori care nu mai vrea să participe la activitățile de grup. Și agresorul transmite semnale: reacții impulsive, nevoia de a domina jocurile, comentarii ironice la adresa colegilor.
Cadrul legal
Pe lângă Legea nr. 198/2023, școlile au la dispoziție mai multe instrumente normative. Normele metodologice aprobate prin OME nr. 4343/2020 prevăd constituirea, în fiecare unitate de învățământ, a grupului de acțiune antibullying. Procedura privind managementul cazurilor de violență, aprobată prin OME nr. 6235/2023, stabilește pașii de urmat atunci când un caz este identificat. Statutul elevului, aprobat prin OME nr. 5707/2024, interzice comportamentele jignitoare, de intimidare și violența în limbaj și comportament, garantând totodată dreptul fiecărui elev la consiliere și sprijin psihologic. Legea nr. 272/2004 consacră interesul superior al copilului, principiu care se aplică deopotrivă victimei și agresorului.
Rolul cadrului didactic în prevenție
Prevenția începe din prima zi de școală. Câteva strategii s-au dovedit eficiente:
- stabilirea, împreună cu elevii, a unor reguli clare ale clasei, formulate pozitiv și afișate la vedere;
- activități de dezvoltare socio-emoțională: recunoașterea și numirea emoțiilor, exerciții de empatie, jocuri de cooperare;
- discutarea deschisă a temei bullyingului, prin povești, filme scurte sau jocuri de rol adaptate vârstei;
- formarea „martorilor activi”: elevii învață că a cere ajutorul unui adult nu înseamnă „a pârî”, ci a proteja un coleg;
- supravegherea atentă a momentelor nestructurate, cum sunt pauzele, vestiarul sau deplasările, unde se petrec cele mai multe incidente;
- colaborarea cu consilierul școlar și cu partenerii comunității, de exemplu prin activități de prevenire desfășurate împreună cu Poliția.
Un exemplu de activitate simplă, potrivită ciclului primar, este „termometrul emoțiilor”: la începutul zilei, fiecare copil își așază cartonașul pe culoarea care îi descrie starea. Elevii învață astfel să își numească emoțiile, iar profesorul observă din timp un copil supărat sau speriat.
Nu în ultimul rând, contează exemplul adultului. Un profesor care vorbește calm, nu ironizează elevii și tratează greșelile ca ocazii de învățare le arată copiilor, zi de zi, cum arată respectul.
Rolul cadrului didactic în intervenție
Când un caz de bullying este semnalat, reacția adultului trebuie să fie promptă, calmă și consecventă.
Primul pas este oprirea imediată a agresiunii și asigurarea siguranței victimei. Urmează discuții separate cu fiecare copil implicat, niciodată confruntarea directă a victimei cu agresorul în fața clasei. Victimei i se transmite clar că nu este vina ei și că adulții o vor proteja. Agresorului i se explică impactul faptelor sale, separând comportamentul de persoană: „ce ai făcut a fost greșit”, nu „ești un copil rău”.
Cazul se consemnează în scris și se aduce la cunoștința conducerii școlii și consilierului școlar, conform procedurii. Părinții ambilor copii sunt informați separat, cu respectarea confidențialității. Măsurile stabilite trebuie să aibă atât o componentă educativă, cât și una de sprijin: un plan de comportament, consiliere, monitorizarea evoluției. Atunci când situația depășește resursele școlii, se solicită sprijinul instituțiilor abilitate, precum direcția generală de asistență socială și protecția copilului.
Să luăm un exemplu: un elev este exclus constant din jocurile din pauză și poreclit de un grup de colegi. Învățătoarea discută separat cu victima, apoi cu fiecare copil din grup, stabilește împreună cu clasa o regulă a pauzei („toți cei care vor se pot juca”), îi implică pe martori în sprijinirea colegului și informează familiile. În săptămânile următoare observă pauzele și discută periodic cu elevul vizat.
Este important ca intervenția să nu se oprească după primul episod. Urmărirea situației în săptămânile următoare și verificarea periodică a stării victimei arată copiilor că adulții iau problema în serios.
Parteneriatul cu familia
Nicio intervenție nu are succes fără colaborarea familiei. Părinții victimei au nevoie să simtă că școala acționează. Părinții agresorului au nevoie să înțeleagă că scopul nu este etichetarea copilului, ci sprijinirea lui pentru a-și schimba comportamentul. Comunicarea constantă, întâlnirile consemnate în scris și stabilirea unor obiective comune transformă familia dintr-un posibil adversar într-un aliat.
Este util ca școala să comunice părinților, încă de la începutul anului, procedura de semnalare a cazurilor de bullying, astfel încât fiecare familie să știe cui se adresează.
Concluzii
Bullyingul poate fi prevenit și oprit atunci când școala acționează unitar: cadre didactice atente, reguli clare, consiliere, colaborare cu familia și cu instituțiile abilitate. Obligația școlii este dublă: să protejeze fiecare elev care se simte amenințat și să ofere sprijin elevului care agresează, pentru ca acesta să învețe alte modalități de a-și gestiona emoțiile. Un climat de clasă sigur și liniștit nu este un lux, ci condiția de bază pentru ca fiecare copil să învețe.
Bibliografie
1. Olweus, D. (1993). Bullying at School: What We Know and What We Can Do. Oxford: Blackwell.
2. Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare.
3. OME nr. 4343/2020 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la violența psihologică – bullying.
4. OME nr. 6235/2023 pentru aprobarea Procedurii privind managementul cazurilor de violență.
5. OME nr. 5707/2024 privind aprobarea Statutului elevului.