Bullying-ul școlar reprezintă o formă de violență repetată, fizică sau psihologică, care afectează dezvoltarea emoțională, socială și educațională a elevilor. Conform studiilor recente, aproximativ 20–30% dintre elevii din învățământul preuniversitar se confruntă cu forme de bullying, fie ca victime, fie ca agresori. Impactul negativ asupra performanței școlare, stimei de sine și sănătății mintale subliniază necesitatea implementării unor strategii eficiente de prevenire și intervenție.
Acest studiu de caz analizează modul în care o școală din România, denumită aici Școala „Ion Creangă”, a dezvoltat și implementat un program integrat de prevenire a bullying-ului, bazat pe strategii de intervenție dovedite și modele internaționale de bune practici.
Contextul problemei
Școala „Ion Creangă” este o instituție urbană cu aproximativ 600 de elevi, cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani. În anul 2022, conducerea școlii a identificat o creștere a incidentelor de bullying, raportate atât de elevi, cât și de cadre didactice. Problemele constatate includ: – Izolarea socială a unor elevi; – Hărțuire verbală și intimidare între colegi; – Conflicte fizice în timpul pauzelor; – Lipsa unui sistem clar de raportare și consiliere.
Analiza preliminară, realizată prin chestionare anonime, discuții cu părinții și observații directe, a evidențiat că elevii afectați nu se simțeau sprijiniți și că intervențiile existente erau ad-hoc, lipsind o strategie coerentă.
Strategiile de intervenție implementate au fost:
1. Crearea unui cadru sigur și incluziv
Primul pas al școlii a fost dezvoltarea unei politici anti-bullying, clar comunicate tuturor actorilor educaționali. Aceasta a inclus:
– Reguli clare privind comportamentul acceptabil și consecințele abaterilor;
– Stabilirea unui protocol de raportare a incidentelor, accesibil elevilor și părinților;
– Formarea unui consiliu anti-bullying format din cadre didactice, consilieri școlari și reprezentanți ai elevilor.
Această măsură a permis crearea unui mediu sigur, unde elevii se simt ascultați și sprijiniți.
2. Educație și formare
Școala a introdus programe educaționale adaptate fiecărei clase, având obiective precum:
– Dezvoltarea empatiei și a abilităților de comunicare;
– Recunoașterea semnelor de bullying și cunoașterea modului de raportare;
– Promovarea rezolvării conflictelor fără violență.
Cadrele didactice au participat la cursuri de formare pe teme de psihologie educațională, tehnici de mediere și gestionare a conflictelor, conform modelelor KiVa (Finlanda) și Olweus Bullying Prevention Program (Norvegia), recunoscute internațional pentru eficiența lor.
3. Intervenție directă și consiliere
Elevii victime de bullying beneficiază de sesiuni de consiliere individuală sau în grup, cu accent pe:
– Creșterea stimei de sine;
– Învățarea tehnicilor de autoapărare emoțională;
– Reintegrarea în colectivitate.
Agresorii sunt consiliați pentru identificarea cauzelor comportamentului și dezvoltarea strategiilor alternative de gestionare a emoțiilor. Această abordare bazată pe prevenție și reabilitare a redus recidiva incidentelor.
4. Implicarea comunității
Programul a inclus și activități cu părinții și comunitatea:
– Ateliere de informare despre efectele bullying-ului;
– Campanii școlare de conștientizare („Școala fără bullying”);
– Parteneriate cu organizații non-guvernamentale specializate în protecția copilului.
Această implicare a contribuit la crearea unui suport social mai larg și la consolidarea mesajului anti-bullying.
Modele de bune practici
1. Modelul KiVa (Finlanda) – Program cu dovezi empirice de reducere a bullying-ului prin:
• Lecții structurale de prevenție;
• Monitorizarea și intervenția rapidă în cazurile raportate;
• Promovarea implicării tuturor elevilor ca „colegi activi” în prevenția bullying-ului.
2. Programul Olweus (Norvegia) – Bazat pe:
• Evaluarea climatului școlar;
• Activități de implicare a cadrelor didactice și părinților;
• Politici clare și coerente de disciplină și suport.
Școala „Ion Creangă” a adaptat aceste modele, implementând lecții de prevenție săptămânale, sesiuni de consiliere și proceduri clare de raportare, ceea ce a dus la o reducere de aproximativ 40% a incidentelor de bullying în decurs de un an.
Rezultate și impact
Implementarea programului a avut efecte măsurabile:
- Creșterea nivelului de siguranță perceput de elevi (conform sondajelor interne);
- Reducerea absenteismului și îmbunătățirea performanțelor școlare ale elevilor vulnerabili;
- Dezvoltarea competențelor sociale și emoționale în rândul întregii comunități școlare;
- Creșterea implicării părinților și colaborarea activă între școală și ONG-uri.
Aceste rezultate demonstrează că o abordare integrată, combinând prevenția, consilierea și implicarea comunității, este esențială pentru combaterea bullying-ului.
Concluzii și recomandări
Studiul de caz evidențiază că prevenirea bullying-ului nu se rezumă la sancțiuni, ci implică:
- Crearea unui cadru sigur și politici clare anti-bullying;
- Educație continuă și formare pentru elevi și cadre didactice;
- Intervenție personalizată pentru victime și agresori;
- Implicarea comunității și a părinților.
Modelele internaționale adaptate contextului local, cum sunt KiVa și Olweus, oferă ghiduri practice pentru implementarea unor strategii eficiente. În final, succesul unui program anti-bullying depinde de coeziunea întregii comunități școlare și de angajamentul constant în prevenție, educație și suport emoțional. Implementarea unor programe similare în alte școli poate contribui la crearea unui mediu educațional mai sigur și mai incluziv, promovând respectul reciproc și dezvoltarea armonioasă a elevilor.
Bibliografie
1. Olweus, D. (1993). Bullying at School: What We Know and What We Can Do. Oxford: Blackwell.
2. Smith, P. K., Pepler, D., & Rigby, K. (2004). Bullying in Schools: How Successful Can Interventions Be? Cambridge: Cambridge University Press.
3. Kärnä, A., Voeten, M., Little, T. D., Poskiparta, E., Kaljonen, A., & Salmivalli, C. (2011). A Large-Scale Evaluation of the KiVa Antibullying Program: Grades 4–6. Child Development, 82(1), 311–330.
4. Rigby, K. (2002). New Perspectives on Bullying. London: Jessica Kingsley Publishers.
5. Toma, S., & Avram, E. (2019). Bullying în școlile din România: Prevalență și strategii de prevenție. Revista de Psihologie Școlară, 35(2), 45–58.
6. Salmivalli, C. (2010). Bullying and the Peer Group: A Review. Aggression and Violent Behavior, 15(2), 112–120.
7. Ministerul Educației și Cercetării (2021). Ghid pentru prevenirea și combaterea violenței în școli. București: MEC.
8. UNICEF România (2020). Raport privind bullying-ul în școlile românești: Starea actuală și recomandări. București: UNICEF România.