Bullying-ul a devenit un comportament tot mai des întâlnit atât în rândul adulților, cât mai ales al copiilor. Iar cei mici rareori discută despre aspectele negative care li se întâmplă. Începând cu frecventarea grădiniței, copilul intră în mica „junglă” a societății, iar fenomenul de bullying poate apărea încă de la această vârstă fragedă. Chiar de la grădiniță, copilul poate avea de suportat stresul produs de micii colegi hărțuitori, de cei care îi strigă porecle, de cei care îi iau jucăriile, nu îl lasă să se joace în anumite locuri sau nu îl acceptă în grupul lor de joacă.
Iată un exemplu clasic de bullying care ar putea avea loc la grădiniță: „Rareș vrea să se joace cu Ilinca, Andrei si Alin. Rareș îi întreabă des dacă poate să se joace cu ei, însă de fiecare dată răspunsul lor e: «nu vrem să ne jucăm cu tine». Cei trei îl ignoră în mod sistematic pe Rareș și îi spun că nu e bun de nimic. Însă, uneori, îl cheamă și pe el să se joace cu ei. Și apoi îi spun abrupt să plece sau chiar îl împing. Rareș se simte atunci trist și fuge…”
Situația prezentată este un caz tipic de hărțuiala ce se întâmplă adeseori în grădinițe. Are toate elementele de bullying care se poate petrece și la școală, mai târziu – un copil este în mod repetat supus unor acțiuni negative și de marginalizare. Încă de acum, de la această situație din grădiniță, Rareș nu știe să se apere sau un adult care să intervină mereu.
Consecințele bullying-ului la vârsta preșcolară sunt serioase:
- Simptome psihomatice – copiii de grădiniță care sunt hărțuiți de către colegii lor – sunt stresați, au deseori dureri de cap, nu mai vor să meargă la grădiniță și încep să arate semne de depresie.
- Simptome de respingere – în studiile făcute de psihologi s-a concluzionat că hărțuirea copiilor mici, la grădiniță este foarte similară cu cea de la școală și este o problemă care implică de multe ori mai mulți copii. De cele mai multe ori, copiii hărțuiți în grădiniță nu au prieteni care i-ar putea proteja. Respingerea unui copil se poate derula pe parcursul mai multor luni sau chiar ani și are implicații majore aspura dezvoltării sociale ale acelor copii.
În grădinițe, chiar dacă educatorii observă astfel de situații, aceste incidente vor fi foarte greu de schimbat pentru că deseori, acțiunile de protejare ale educatorului versus copilul hărțuit – deschide și mai mult apetitul altora de a-l hărțui și marginaliza. Din această cauză, părinții sunt cei care trebuie să observe reacțiile copilului și să încerce să rezolve alături de educatoare această situație, să afle de la copil tot ce se întamplă cu el la grădiniță.
Psihologii sunt de părere că pentru a preveni situațiile de bullying în grădinițe educatorii trebuie:
- să învețe care sunt diferențele dintre hărțuire și conflictele interpersonale dintre copii – și să le recunoască în stadii cât mai incipiente pentru a putea înțelege când e vorba despre bullying și a acționa cât mai devreme cu putință;
- să înțeleagă că intervenția cât mai devreme este esențială pentru a opri hărțuirea unui copil. Dacă e nevoie, trebuie discutat cu toți copiii din grupa/ clasa respectivă și să le explice care sunt situațiile acceptabile și care nu.
Copii trebuie să știe foarte clar care sunt situațiile care pot răni alt copil. Aceste discuții îi ajută și pe alți copii din acel grup să aibă o imagine mai completă a regulilor de comportament în grădiniță. Abordarea inteligentă a educatoarei îi va asigura pe părinții copilului hărțuit că situația este sub control și că pot comunica în continuare pentru binele copilului.
Ne putem da seama din comportamentul copilului dacă este hărțuit, ținând cont de cele 10 semne tăcute ale bullying-ului:
1. Scăderea dorinței de a merge la grădiniță/școală – Grădinița/școala reprezintă poate unul dintre principalele locuri în care copii sunt supuși bullyingului, de aceea, în cazul în care observăm o reticență a copilului de a merge la grădiniță/școală, este bine să căutăm cu atenție motivele. Se recomandă acordarea unei atenții sporite scuzelor pe care le oferă pentru a rămâne acasă și discutarea cu cadrele didactice despre modul în care se manifestă în grupă/clasă, respectiv frecvența la ore în cazul școlarilor.
2. Schimbări ale cercului de prieteni – Pierderea, schimbarea sau reticența de a se juca/ieși cu prietenii cândva apropiați, pot reprezenta semne ale unor agresiuni petrecute în cercul de prieteni. Este recomandat să se păstreze legătura cu părinții prietenilor copilului pentru a ne da seama dacă acesta este îndepărtat de la diverse acțiuni comune.
3. Scăderea interacțiunii cu familia – Un alt semnal de alarmă îl reprezintă scăderea dorinței de a petrece timp cu familia, închiderea în sine și dorința de a petrece cât mai mult timp singur, în propria cameră.
4. Creșterea sau diminuarea interesului pentru dispozitivele electronice – Bullying-ul poate fi realizat și în mediul virtual, iar în cazul în care un copil este supus acestei hărțuiri în online se pote observa una dintre cele două situații: fie devine total atras de dispozitivele electronice, fie îi scade brusc interesul față de acestea.
5. Frecvente dureri de cap și de stomac – Stresul și anxietatea pot apărea de multe ori și în urma unor agresiuni repetate, iar în cazul copiilor acestea se pot manifesta fizic prin dureri de cap și de stomac frecvente. Totodată, astfel de dureri pot fi uneori false și folosite ca scuze pentru a se retrage din diverse activități sociale.
6. Somn mai tumultos – În cazul în care sunt supuși bullying-ului, copii devin stresați și epuizați, fapt care se manifestă de multe ori și prin apariția tulburărilor de somn.
7. Reacții emotionale intense – Dacă copilul manifestă reacții emoționale diferite și intense atunci când aveți conversații în legatură cu diverse activități sociale sau școlare, acest lucru poate reprezenta un semn privind diverse agresiuni petrecute în grupurile respective.
8. Semne de agresiune pe corp sau haine – Apariția constantă a unor diferite semne precum vânătăi, zgârieturi sau haine rupte, precum și lipsa dorinței de a discuta despre acestea, reprezintă semne clare de hărțuire a copilului la locul de joacă sau la grădiniță/școală.
9. Adoptarea unor poziții de victimă – În general, în cazul în care sunt supuși bullying-ului, copiii ajung să se considere inferiori și să adopte poziții de victimă. Printre astfel de exemple se numără mersul cu capul în jos sau diminuarea dorinței de a discuta cu persoanele din jur.
10. Atenție suplimentară dacă este „noul copil” – Atunci când copilul se transferă într-o grupă/ clasă nouă, grădiniță sau școală și devine „noul copil”, se recomandă monitorizarea modului în care este integrat în noul colectiv. Iar dacă este mai mic, implicarea cadrului didactic este esențială pentru a-l ajuta să se adapteze mai ușor.
Agresivitatea în școală și în grădiniță este o problemă cu care se confruntă adesea nu atât educatorii, cât și părinții, fie ca este vorba de copilul agresiv sau de copilul care devine ținta agresivității. Dincolo de conflictele pasagere care se nasc între doi copii și care sunt de cele mai multe ori soluționate fără urmări pe termen lung, agresivitatea colectivă, exercitată sub forma unei intimidări constante a unui grup asupra unui singur copil, poate avea urmări mult mai grave pe termen lung, chiar dacă nu se concretizează în forme extreme de violență.
Marginalizarea sau intimidarea prin remarci ironice sau prin false amenințări, ori alte forme de agresivitate pot să își pună amprenta asupra dezvoltării emoționale a copilului, iar datorită acestui aspect situația fenomenului de bullying în grădiniță/școală trebuie urmărită și soluționată prin implicarea tuturor factorilor educaționali.
Bibliografie
1. Signe Whitson, ,,Fenomenul bullying – 8 strategii pentru a-i pune capăt,, editura Herald, 2017
2. https://parinti.acasa.ro/cresterea-copilului-365/10-semne-tacute-ale-bullying-ului-cum-iti-dai-seama-din-comportamentul-copilului-daca-este-hartuit-239833.html
3. https://www.desprecopii.com/info-id-23779-nm-Efectele-hartuielii-bullyingul-asupra-creierului-copilului.html