Bullying-ul școlar reprezintă unul dintre fenomenele cu cel mai semnificativ impact negativ asupra climatului educațional și asupra dezvoltării socio-emoționale a elevilor. Prezentul articol analizează o situație ipotetică de bullying în ciclul primar, prin prisma celor trei elemente definitorii identificate de Dan Olweus: intenționalitatea agresiunii, caracterul său repetitiv și dezechilibrul de putere dintre agresor și victimă. Pornind de la acest cadru teoretic, articolul examinează nu doar efectele asupra victimei directe, ci și impactul emoțional și psihologic asupra „spectatorilor”, subliniind felul în care pasivitatea colectivă contribuie la instaurarea unui „cerc al tăcerii” care erodează climatul de siguranță al clasei.
În clasa a II-a, Andrei, un elev cu un nivel ridicat de energie (temperament activ și bătăios), a început să manifeste un comportament problematic recurent față de Maria, o colegă mai retrasă. Aproape zilnic, în timpul pauzelor sau al activităților de grup, Andrei îi sustrage Mariei obiectele personale (creioane, caiete), îi adresează porecle legate de aspectul fizic și o amenință că, dacă îl pârăște doamnei învățătoare, va avea grijă ca nimeni să nu se mai joace cu ea.
Maria a început să manifeste semne de anxietate, evită contactul vizual și participă cu dificultate la activitățile de la clasă. Restul colectivului de elevi asistă la aceste scene, unii copii râd, în timp ce alții privesc în altă parte, temându-se să nu devină următoarele ținte. Deși Andrei provine dintr-un mediu familial unde autoritatea se exercită prin pedepse fizice, în clasă el pare să câștige o popularitate temporară prin intimidarea celorlalți.
Analiza fenomenului de bullying expus
În cele ce urmează, vom analiza cele trei elemente definitorii ale bullying-ului prezente în acest caz, conform teoriei lui Dan Olweus, impactul emoțional al situației asupra „spectatorilor”, respectiv vom explica pe scurt felul în care acest „cerc al tăcerii” afectează climatul de siguranță al clasei.
În situația expusă, ne aflăm în mod evident în situația unui caz de bullying, distingându-se cele trei elemente definitorii (conform teoriei lui Dan Olweus):
- există un comportament agresiv sau o acțiune de a face rău intenționat, manifestat de Andrei, care sustrage Mariei obiectele personale, îi adresează porecle legate de aspectul fizic, o amenință că dacă îl pârăște doamnei învățătoare, va avea grijă ca nimeni să nu se mai joace cu ea;
- este un comportament care se repetă în timp, acesta manifestându-se aproape zilnic față de Maria, ceea ce înseamnă că are un caracter de obișnuință pentru Andrei;
- relațiile interpersonale dintre Andrei și Maria se caracterizează printr-un dezechilibru de putere, Andrei având un nivel ridicat de energie (temperament activ și bătăios), pe de o parte, iar pe de altă parte, Andrei se bucură de o popularitate temporară prin intimidarea celorlalți, aspecte care dovedesc existența acestui dezechilibru social.
Deși am fi tentați să credem că această situație nu afectează ceilalți copii din clasă, care privesc în altă parte în timpul acestor scene, fără a interveni în vreun fel, râzând sau rămânând în pasivitate de frică să nu devină următoarele victime, în realitate lucrurile stau altfel, în sensul că această situație afectează inclusiv acești ”spectatori” ai actului de bullying.
Acești „spectatori” au o teamă față de Andrei, care dovedește că este capabil de o atitudine și comportament agresiv față de colegi, cu caracter de ritmicitate, cu implicații inclusiv asupra componenței sociale, care pentru un copil este extrem de importantă.
Copiii pot dezvolta stres din cauza temerii că ar putea fi următoarele victime, din cauza faptul că deși cunosc că faptele respective sunt unele dezaprobatoare, nu întreprind nimic, ba mai mult asistă cu pasivitate, neputând invoca necunoașterea situației.
Se poate astfel dezvolta, pe lângă stres și un sentiment de vinovăție sau remușcări față de victimă, pentru care nu intervin în niciun fel, putându-se gândi inclusiv la aspectul că dacă ar fi ei înșiși într-o situație în care ar avea nevoie de ajutor, nimeni să nu i-ar ajuta, răspunzându-li-se cu aceeași monedă a pasivității. Inclusiv acest ultim aspect poate constitui un factor de stres.
Este de remarcat faptul că Maria a început să manifeste semne de anxietate, evită contactul vizual și participă cu dificultate la activitățile de la clasă, ceea ce înseamnă că întreaga situație o afectează într-un mare grad, nemaiavând sentimentul de siguranță, de care orice copil are nevoie, indiferent de mediul în care se află, fiind afectat climatul de siguranță pentru acest copil.
Ne aflăm, așadar, în situația în care climatul clasei este unul afectat la nivel general, dacă luăm în calcul efectele pe care agresiunea derulată le are atât asupra victimei, cât și a spectatorilor. Copilul are nevoie să se simtă în siguranță, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional, să simtă că nu i se poate întâmpla nimic rău, că va fi protejat, ajutat de către membrii colectivității din care face parte, respectiv colegi, profesori. Doar într-un context de siguranță copiii se pot dezvolta armonios, pot învăța, se pot pregăti pentru viață. Pare să lipsească în această clasă copilul cu un comportament exemplu, care își sprijină colegii, care îi apără, care participă la crearea unui climat afectiv și emoțional colegial, existând în schimb un ”cerc al tăcerii”, în care lumea asistă cu pasivitate la acte de agresiune, apreciind că tăcerea îi pune la adăpost de orice lucru rău care li s-ar putea întâmpla. Ori, lipsa unei atitudini dezaprobatoare față de astfel de comportamente agresive nu face decât să sporească încrederea agresorului că poate continua nestingherit, fără a suferi vreo consecință.
Concluzii
Analiza situației prezentate evidențiază că fenomenul de bullying nu reprezintă un conflict interpersonal izolat, ci un fenomen cu consecințe sistemice asupra întregului colectiv de elevi. Victima, agresorul și spectatorii sunt deopotrivă afectați, iar absența unui răspuns activ din partea colegilor și a adulților din proximitate nu face decât să legitimeze, implicit, comportamentul agresiv și să îi consolideze acestuia caracterul de recurență. Dintr-o perspectivă pedagogică, aceasta subliniază nevoia urgentă de a cultiva, în mod deliberat și sistematic, competențe de relaționare prosocială și de intervenție asertivă în rândul elevilor.
Asigurarea unui climat de siguranță fizică și emoțională nu este o condiție periferică a procesului educațional, ci una constitutivă: doar într-un mediu în care elevii se simt protejați și valorizați poate avea loc o învățare autentică și o dezvoltare armonioasă. Cadrul didactic are, în acest context, un rol esențial nu doar reactiv — de a sancționa comportamentele de bullying atunci când sunt sesizate —, ci și unul proactiv, de a construi o cultură a clasei bazată pe empatie, responsabilitate colectivă și curaj civic. Implementarea unor programe de prevenție și a unor strategii clare de intervenție reprezintă, prin urmare, o prioritate atât la nivelul clasei, cât și al instituției școlare în ansamblu.