Iată că a trecut aproape un an de zile de când a apărut această pandemie ce încearcă să ne ia totul: îmbrățișări, zâmbete, atingerea mâinilor sau… simpla răsfoire a unei cărți. În acest context, relativismul s-a contopit cu virtualul și a devenit stăpân peste timp și spațiu. Din păcate, relativismul a afectat și noțiunea de valoare, căci societatea de astăzi aduce laolaltă, într-un mediu virtual global, indivizi diferiți ca vârstă și nivel de cultură și educație, dar care trebuie, totuși, să se adapteze, să se informeze și să comunice. Pentru a nu fi excluși din acest univers dominat astăzi de COVID-19, toți, de la mic la mare, sunt nevoiți să-și dezvolte rapid abilități și competențe specifice TIC.
Implementarea tehnologiilor moderne face parte, totuși, din evoluţia naturală a societății și, implicit, a școlii şi reprezintă o soluţie firească la provocările actuale adresate învăţării şi nevoilor elevilor. Intregrarea TIC în procesul de învățământ nu mai este însă doar o oportunitate de a pune în acord inovaţiile tehnologice cu interacţiunea față în față şi cu implicarea oferite de modul tradiţional de cunoaştere, ci a devenit o necesitate dată de scenariile de învățare tip hibrid sau online, impuse de pandemie.
Școlarii din ziua de astăzi sunt diferiţi de generaţiile anterioare, ale părinţilor şi bunicilor lor. Majoritatea elevilor, mai ales cei din mediul urban, au deja ca rutină folosirea Internetului şi a email-ului, a sms-urilor sau a reţelelor de socializare de tip Facebook, Twitter, Instagram etc. Acest mod de comunicare se face simţit şi în modul lor de a învăţa și de a interacționa. În contextul actual, în care învățarea se face online, copiii au fost cei care s-au adaptat cel mai ușor, spre deosebire de ceilalți participanți la actul de predare–învățare.
Tehnologiile digitale, mediul electronic, în general, au produs mutații majore la nivelul comunității școlare, pe toate palierele sale, comunitate din care face parte organică și biblioteca – depozit și furnizor de informație și servicii, adaptat și permanent adaptabil la cerințele educaționale actuale.
Biblioteca școlară este, astfel, obligată să răspundă la o serie de provocări:
- Imperativul depășirii granițelor spațiu-timp, în contextul permanentei modificări ale acestora cauzată de pandemia COVID-19.
- Diversificarea tipurilor de documente gestionate, a produselor și serviciilor oferite și mutarea accentului de la documentul pe suport fizic, spre informație online;
- Exigențe sporite și variate din partea utilizatorilor.
Astfel, în societatea dominată de informație, biblioteca va trebui să devină, fără îndoială, una digitală; este condiția esențială pentru ca aceasta să supraviețuiască și să-și atingă în continuare obiectivele.
Comunicarea informației cu utilizarea TIC și a rețelelor sociale nu mai este astăzi ceva ieșit din comun, interactivitatea și dialogul căpătând noi valențe în contextul pandemiei de COVID-19. Posibilitatea de a face cunoscută oferta bibliotecii este mult mai eficientă, căci odată plasată în spațiul virtual, informația este disponibilă unui număr mult mai mare de persoane în același timp, indiferent de barierele spațio-temporale.
Este ceea ce s-a realizat la nivelul platformei unice de la nivelul Școlii Gimnaziale „Duiliu Zamfirescu” Focșani, Google Classroom, cu linkul eduon, unde există un spațiu special alocat bibliotecii. Trebuie remarcat faptul că, într-un timp foarte scurt, elevii s-au apropiat cu ușurință de bibliotecă și de cartea online. La câteva ore de la realizarea grupurilor-clasă, aceștia au acceptat invitația, au devenit utilizatori virtuali și au intrat în dialog cu bibliotecarul. Au fost plăcut surprinși de această modalitate de a accesa cărțile de care au nevoie la școală, și nu numai pe acestea. Au trimis solicitări pentru cărți nou apărute, ceea ce a fost o provocare pentru bibliotecar, căci trebuia respectată și Legea dreptului de autor. Cât despre realizarea unei colecții virtuale, se știe bine ce efort presupune și, mai ales, cât timp trebuie alocat căutării, dar biblioteca este acum în fericita situație de a putea distribui online lecturile obligatorii și suplimentare la nivelul primar și gimnazial al școlii.
În plus, s-au organizat și realizat o serie de activități pe platforma online, activități dedicate Zilei Mării Negre, Comemorării Holocaustului, aniversării lui Duiliu Zamfirescu, patronul spiritual al școlii, Zilei Naționale a României, Crăciunului, Zilei Culturii Naționale, Zilei Micii Uniri. Elevii au dovedit, prin prezența și intervențiile lor online, că doresc să participe la astfel de activități, că au ceva de spus și că acest ceva este prezentat grafic într-un mod foarte atractiv.
Totuși, de remarcat este faptul că accentul în crearea și dezvoltarea oricărui serviciu de bibliotecă trebuie să cadă asupra elevului-receptor şi asupra nevoilor sale de învăţare, și nu pe promovarea unei anumite tehnologii sau platforme… Tehnologia modernă a informației și comunicării poate fi extrem de atractivă, dar nu trebuie ca aceasta să devină un scop în sine, ea trebuie să rămână doar o unealtă, o cale de comunicare a informației. Țelul existenței oricărei biblioteci școlare actuale, moderne, este adaptarea mesajului/ a ideii principale şi a limbajului de comunicare la nivelul de vârstă, la gradul de înţelegere al elevului și la preocupările sale specifice. Și aceasta „lege” derivă din adevărul incontestabil conform căruia cel care evaluează biblioteca, digitală sau hibrid, este utilizatorul – fie el copil sau adult. Transparența serviciilor de relații cu publicul, interfețele prietenoase, instrumentele și softurile de informare și comunicare ușor de accesat și folosit au relevanță deosebită și îl determină pe cititor să ofere „bila albă” bibliotecii, iar pentru bibliotecari este semnul că au reușit să-și îndeplinească misiunea.
Dar pentru ca acest factor de evaluare să fie și pertinent, este nevoie ca utilizatorul însuși să dețină competențe TIC, dar și de cultura informației, El va trebui să ajungă să-și poată preciza nevoia informațională, să localizeze singur resursele informative la nivelul bibliotecii hibrid sau digitale, să evalueze cele mai pertinente resurse necesare demersului său de informare sau recreativ, să integreze creativ informațiile în contextul cunoștințelor sale, dar mai ales să folosească informația în mod etic și legal, conform legislației din domeniul dreptului de autor.
Iată de ce astăzi, când totul se dorește și se încearcă a se digitaliza și a funcționa online, elementul primordial de legătură rămâne omul, bibliotecarul. Așa cum școală fără profesori nu se poate, nici bibliotecă fără bibliotecar nu se poate.
Înainte vreme, în această comunitate profesională se întâlnea des sintagma: „un bibliotecar bun este un puternic motor de căutare cu inima”. În vremurile actuale, însă, nu mai este de ajuns; un bibliotecar care nu cunoaște noile tehnologii și care nu se simte confortabil în spațiul virtual, nu mai poate fi considerat un bun profesionist, deoarece elemente ale TIC au devenit astăzi instrumente primare de lucru. Dacă se dorește ca biblioteca să fie, în continuare, utilă și căutată, este necesar ca bibliotecarul să fie cu un pas înaintea utilizatorilor, mai ales în ceea ce privește noile tendințe informaționale și tehnologice și să se instruiască pe tot parcursul carierei sale profesionale. Totul, în jur, se schimbă rapid, iar instituțiile care nu fac față noilor provocări (o generație tehnologică se schimbă cam la 5 ani) sunt sortite dispariției. Pentru a-și asigura existența și relevanța în lumea tehnologiei și a informației, biblioteca trebuie să se plaseze acolo unde este utilizatorul modern, tânăr, permanent în criză de timp. Fostul „șoarece de bibliotecă” a devenit manager al cunoașterii, al gestionării informației, formatorul ce vine în întâmpinarea cititorului, ajutându-l să-și găsească și să utilizeze eficient resursele informaționale de care poate dispune.
Biblioteca acestui început de mileniu trebuie să mențină principiile primelor biblioteci: „protecția socială” și „economia distributivă”; în loc de a deveni proprietarul unei informații prin achiziționarea suportului, utilizatorul trebuie să găsească informația necesară prin împrumut online, tot cu titlu gratuit ca și împrumutul tradițional. Noile TIC oferă posibilități nelimitate în acest sens. Trebuie doar să fie găsite cele mai potrivite care pot aduce plusvaloare bibliotecii (și societății, până la urmă) astfel încât aceasta să își continue misiunea de formare, informare și dezvoltare calitativă a societății, mai ales în criza pandemică actuală.
Bibliotecar Gabriela Harea,
Școala Gimnazială „Duiliu Zamfirescu” Focșani