Un vechi proverb japonez spune cam așa: „Viziunea fără acțiune este un vis cu ochii deschiși. Acțiunea fără viziune este un coșmar.” Consider că dascălii sunt niște vizionari, lor le revine rolul de a modela viitorul adult. Sunt convinsă că în momentul în care venim în contact cu o nouă generație de elevi avem niște așteptări de la fiecare dintre aceștia. Pentru ca viziunea dascălului să nu se transforme în coșmar este nevoie de acțiune- proiectarea demersului didactic.
Deoarece aceasta nu este altceva decât un proces complex și sistematic de fixare mentală a pașilor, de anticipare a desfășurării activității instructiv-educative. Ea presupune anticiparea finalităților, conținuturilor, strategiilor de predare și de evaluare.
Dacă predarea nu reprezintă altceva decât activitatea profesorului de organizare și conducere a ofertelor de învățare care are drept scop facilitarea și stimularea învățării eficiente la elevi, proiectarea demersului didactic este acea activitate desfășurată de profesor care constă în anticiparea etapelor și a acțiunilor concrete de realizare a predării.
Este bine știut că demersul didactic personalizat reprezintă conceptul central al proiectării didactice, iar instrumentul acestuia este unitatea de învățare. Demersul personalizat exprimă dreptul profesorului – ca și al autorului de manual – de a lua decizii asupra modalităților pe care le consideră optime în creșterea calității procesului de învățământ, respectiv, răspunderea personală pentru a asigura elevilor un parcurs școlar individualizat, în funcție de condiții și cerințe concrete. La nivelul elevilor, învățarea dobândește un plus de coerență prin proiectarea pe termen mediu și lung, iar pentru profesor devine un instrument util prin depășirea unor cerințe formale. Profesorul are o imagine coerentă asupra programei școlare pe care trebuie să o aplice pe parcursul unui an școlar și, totodată, are o imagine cuprinzătoare și asupra fiecărei unități de învățare care valorifică potențialul lecției prin integrarea în unitatea de învățare putând ca pentru temele majore să aloce un interval de timp mai mare, ceea ce îi permite atât abordări diferite cât și individualizarea învățării.
Ca orice dascăl, când trebuie să fac proiectarea demersului didactic, țin cont de cele trei etape:
- lectura personalizată a programelor școlare;
- planificarea calendaristică;
- proiectare.
Și, ca viziunea mea să se bazeze pe o acțiune care să transforme elevul într-un om adaptabil la oportunitățile societății, țin cont de particularitățile clasei atunci când reflect asupra ei. Mărturisesc că uneori, la clasa a V-a, atunci când proiectarea unităților de învățare nu se pliază pe nivelul clasei, revin asupra acesteia și o reconfigurez în așa manieră ca munca mea la catedră să fie cât mai eficientă.
Consider că orice dascăl, indiferent de vechimea la catedră, indiferent de rezultatele obținute de-a lungul activității sale, are nevoie de parcurgerea acestei etape pentru a avea o imagine de ansamblu asupra programei și pentru valorificarea potențialului lecției prin integrare în unitatea de învățare.