Societatea în care trăim este într-o continuă schimbare iar noi, dascălii, ca deschizători de drumuri, suntem cei care trebuie să ne adaptăm cât mai repede acestor schimbări deoarece trebuie să ținem pasul cu transformările prin care trece societatea, trec oamenii, trec elevii. Recenta pandemie ne-a demonstrat că este nevoie de inovație în educație. A trebuit ca într-un timp relativ scurt să trecem printr-un proces de reinventare, de transformare digitală a actului educațional. A fost o adevărată provocare integrarea inovației digitale în educație astfel încât pierderile cauzate de închiderea şcolilor să fie cât mai mici.
Toate aceste evenimente ne-au obligat cumva să accelerăm schimbările despre care se vorbește de atâta timp și ne-au demonstrat că avem nevoie de o abordare diferită, nouă, inovatoare, adaptată provocărilor contemporane.
Desigur că tot ce am făcut în această perioadă a fost un pas mic și nesigur, însă faptul că zarurile au fost aruncate, e un plus al educației, însă este nevoie de constantă, de o reviziuire și de o actualizare a pedagogiilor, dar și a modului în care acestea sunt abordate.
Este cunoscut faptul că școala românească, în ciuda faptului că există mulți profesori care au îmbrățișat ideea de inovație, a cam rămas până acum neclintită în față inovării. Este clar că avem nevoie de o predare adaptivă, care să integreze pedagogii diferite, metode de instruire diferite care să poată fi adaptate nevoilor și caracteristiclor fiecărui cursant.
Cum putea avea o predare adaptativă? Formând mentori profesioniști, formatori deschiși spre inovație, mentori cu o mentalitate deschisă, care pot modela, ghida, forma cadre didactice care „văd”, „aud”, „transmit”, „simt” și, trecând toți, nu doar viitorii dascăli, printr-un proces de introspecție, reflecție, de conștientizare, de problematizare, de reinventare, de adaptare.
Progresul este imposibil fără schimbare, iar schimbarea în educație trebuie să înceapă cu noi. Trebuie să ne dezvățăm de anumite practici și să ne repliem în raport cu schimbările ce au loc în jurul nostru.
„Mentoratul este un proces de dezvoltare ce implică un transfer de abilități și cunoștințe de la o persoană cu mai multă experiență către o alta cu mai puțină experiență, transferul făcându-se prin învățare, dialog și exemplu personal (definiția EMCC). Mentorul a fost acolo unde discipolul își dorește să ajungă, știe ce înseamnă călătoria acestuia.” – Florentina Soare, Vicepreședinte Cercetare și Mentorat la EMCC
Mentoratul de practică pedagogică din România are nevoie de oameni cu viziune, de oameni cu experiență, de profesioniști care să reconsidere fundamentele educației, care să producă acel AHA în fiecare dintre noi, profesori și viitori profesori, deopotrivă.
Instituția în care lucrez nu este bază de practică pedagogică decât din acest an școlar, motiv pentru care atunci când ne-am trezit introduși într-un grup numit „Mentori de practică pedagogică” acest lucru a adus o mulțime de întrebări și gânduri. Ce înseamnă mentor de practică pedagogică? Ce responsabilități are un mentor? Care este rolul unui mentor? Cui i se subordonează mentorul de practică pedagogică? Cu cine colaborează? Cine stabilește programul de practică? etc.
Cum spuneam, acest rol de mentor a venit cu o mulțime de nelămuriri și multe din ele au rămas așa până la începerea efectivă a acestui curs. Nu am știu care sunt atribuțiile exacte pe care le am ca mentor de practică pedagogică până când nu am început efectiv să studiez suportul de curs de la programul de formare PROF II, să rezolv temele din aplicații, să colaborez cu colegii de la curs care au o experiență mai vastă în activitatea de mentorat.
Prin prisma faptului că cei mai mulți dintre colegii de la cursul la care am participat, deși au experiență în activitatea de mentorat, nu cunosc cu exactitate toate atribuțiile unui mentor, consider că este imperios necesară realizarea unei fișe a postului în care să fie detaliate concret toate sarcinile pe care un mentor le are, fie el mentor de practică pedagogică, fie mentor de inserție profesională.
Din punctul meu de vedere, atribuțiile profesorului mentor ar putea fi următoarele:
- stabileşte planul de acțiune pentru perioada de stagiu;
- planifică activităţile instructiv-educative înscrise în programele de practică;
- repartizează studenţii la activităţile didactice pe care le desfăşoară profesorii-îndrumători;
- discută cu cadrul didactic stagiar atribuțiile ce ii revin acestuia;
- asigură îndrumare științifică de specialitate şi didactică studenţilor, pentru toate categoriile şi tipurile de activităţi practice ce se realizează pe toată durata practicii pedagogice;
- oferă modele practice şi eficiente pentru activitatea şcolară şi extraşcolară;
- observă activitatea curriculară şi extracurriculară a cadrului didactic stagiar şi realizează activități din ambele categorii cu acesta;
- analizează şi evaluează rezultate obţinute de către studenţi la practica pedagogică.
- asigură un feedback constructiv pentru toate aspectele activității profesionale a cadrului didactic stagiar;
- facilitează accesul cadrului didactic stagiar la resursele de care dispune şcoala în vederea susținerii activității profesionale şi pentru integrarea acestuia în cultura organizațională a unității de învățământ respective;
- asigură sprijinul necesar pentru realizarea portofoliului profesional personal al profesorului debutant;
- asigură consilierea cadrului didactic stagiar în vederea întocmirii documentelor şcolare;
- urmăreşte permanent rezultatele acțiunilor şi progresul profesorului debutant în raport cu obiectivele propuse.