Educatorii și părinții sunt în general de acord că relațiile pozitive, de susținere și deschise între casă și școală, părinte și profesor sunt de dorit. În plus, cercetările au arătat că implicarea părinților și parteneriatele de succes părinți-profesor au ca rezultat rezultate educaționale îmbunătățite pentru elevi (Ministerul Educației, 2010). Deci, ce pot face educatorii și administratorii pentru a facilita un parteneriat pozitiv?
O primă observaţie este aceea că atunci când se poate stabili un parteneriat între părinți și profesori, obiceiurile de lucru ale copiilor, atitudinile față de școală și note se îmbunătățesc. Ei demonstrează abilități sociale mai bune, mai puține probleme de comportament și o capacitate mai mare de a se adapta la anumite situații, uneori stresante, și de a se înțelege între ei şi în consecință, părinții și profesorii au numai de câștigat. Dacă până la parcurgerea acestui curs tindeam să cred că școala ar trebui să rămână la predarea academică și că acasă este locul în care ar trebui să aibă loc dezvoltarea morală și emoțională a copiilor, acum sunt convinsă că elevii nu încetează să învețe despre valori și relații atunci când intră într-o clasă și nici nu încetează să învețe academic atunci când sunt acasă sau în altă parte a comunitățile lor. Toate experiențele pe care le au copiii, atât în școală, cât și în afara ei, îi ajută să-și modeleze sentimentul că, cuiva îi pasă de ei, de sentimentele lor și de convingerile lor. Astfel, este nevoie de eforturi extraordinare pentru a construi relații puternice între părinţi (familie) și educatori. Școlile trebuie să ajungă la familii, făcându-le să se simtă binevenite ca parteneri deplini în procesul educațional. Familiile, la rândul lor, trebuie să își dea timp și energie pentru a-și susține copiii atât acasă, cât și la școală. Efortul implicat în restabilirea acestor conexiuni merită din plin! Cum putem face asta? Din punctul meu de vedere implicarea familiei în activități extrașcolare ar fi primul pas. Organizarea de ateliere de gătit, de păstrare a unor tradiţii sau activităţi sportive sunt doar trei exemple de activităţi.
Cea de-a doua observaţie este aceea legată de şedinţele, sau mai bine zis întȃlnirile, cu părinţii. Desfășurarea unor întȃlniri eficiente părinți-profesori poate stimula implicarea familiei în sala de clasă și poate ajuta la promovarea rezultatelor pozitive pentru noi, profesorii dar şi pentru elevii și școala fiecăruia.
O întȃlnire părinți-profesori este o oportunitate excelentă de: a împărtăși progresul și creșterea academică pe baza observațiilor de la clasă, a datelor de testare, a evaluărilor, a portofoliilor și a temelor; a învăța de la părinți sau tutori, astfel încât să putem fi mai bine informaţi despre punctele forte, nevoile, comportamentele și stilurile de învățare ale elevilor; a discuta despre strategii de îmbogățire sau de intervenție pentru a sprijini învățarea elevilor şi a discuta probleme care pot interfera cu învățarea și creșterea elevilor.
Un prim aspect este acela că uneori ne este greu să convocăm toţi părinţii în acelaşi timp pentru a discuta chestiuni generale referitoare la curriculum, la organizarea claselor, la pregătirea examenelor finale, etc. Această problemă este acum parţial rezolvată, pentru că le putem organiza on-line, şi un număr mult mai mare de părinţi pot participa.
Un al doilea aspect este legat de faptul că, la aceste şedinţe se comunică şi se discută situaţia şcolară a elevilor. Acum putem comunica pe whatsapp sau e-mail în avans, individual toate observaţiile necesare cu o frecvenţă stabilita, de exemplu la două săptămȃni, iar la întȃlnirile de grup se pot discuta situaţii generale. Pregătirea materialelor cu mult înainte de şedință ne va face să ne simțim mai în largul nostru atunci când familiile apar la ușa clasei. De asemenea, putem pregăti o schiță sau o agendă de lucru și le putem transmite părinților, astfel încât aceștia să știe la ce să se aștepte.
Pȃnă aici, totul bine şi frumos! Ce ne facem, însă, cȃnd avem de dat o veste proastă? Este indicat să cerem ajutorul consilierului psihopedagogic, sau a directorului (managerului) care au experienţă în managerierea eventualelor conflicte, pentru că, niciunui părinte nu îi este uşor să primească veşti proaste despre copilului său. De asemenea, s-ar putea să avem nevoie de o cutie de șervețele disponibile pentru atunci când trebuie să transmitem vești proaste.
Ultimul argument ar fi să organizăm de cel puțin două ori pe an o întâlnire comună, profesori, părinţi, elevi. Astfel, toate cele trei părţi implicate ar primi feedback direct şi ar recepta informațiile în mod corect. Putem crea un mediu primitor, prin afișarea lucrărilor elevilor și aranjând scaunele în cerc, ca pentru o conferință. Am putea lua în considerare, de asemenea, să avem la dispoziție hârtie și pixuri, astfel încât părinții să poată lua notițe.
La aceste evenimente, elevii pot prezenta mici proiecte în care să le prezinte părinţilor şi profesorilor activitatea lor din semestrul trecut sau din perioada trecută de la ultimul astfel de eveniment, iar profesorii pot să prezinte jocuri şi website-uri unde părinţii pot lucra acasă împreună cu copiii sau cărţi pe care le pot citi şi discuta ulterior.
Nu trebuie să uităm să mulţumim pentru participare la finalul oricărui tip de întâlnire, pentru că, de cele mai multe ori, pentru părinţii care se confruntă cu probleme de serviciu, de familie şi cine ştie ce alte probleme efortul făcut pentru a participa poate fi unul considerabil! Putem chiar să îi punem pe elevi să le scrie un scurt mesaj de mulțumire părinților care au participat.
În concluzie, părinții și profesorii trebuie să conștientizeze că ingredientele specifice (cum ar fi comunicarea clară, oferirea de feedback constructiv, stabilirea de obiective, efectuarea de autoevaluări și acceptarea eșecului) sunt la fel de necesare acasă cȃt și la școală pentru a ajuta elevii să reușească.