Comunicarea reprezintă o convorbire între două sau mai multe persoane, care implică interactivitate și respect bilateral. Actul de comunicare se realizează conform schemei lui Jakobson, necesită un emițător, care transmite un mesaj spre un receptor, folosind un canal și un cod. O comunicare eficientă se bazează pe o decodificare rapidă a mesajului și eliminarea elementelor care pot obstrucționa transmiterea mesajului.
Comunicarea eficientă este condiționată de următoarele întrebări, conform lui Nicki Straton, în lucrarea Comunicarea:
– Cine? raportat la interlocutor și la statutul acestuia (vârstă, statut social, trăsături, comportamente, atitudini);
– Ce? raportat la subiectul comunicării (ce se va transmite);
– De ce? raportat la scopul comunicării (de ce se transmite mesajul);
– Unde și când? raportat la spațiul și contextul comunicării;
– Cum? raportat la tonalitate și stilul comunicării
Interlocutorii își organizează discursul în funcție de scopul comunicării, destinatarul și finalitatea acesteia. O comunicare eficientă trebuie să depășească bariere de comunicare, existente la un nivel minimal sau maximal, cu precădere barierele de limbaj și de mediu. Barierele de limbaj pot fi reprezentate de nivelul intelectual diferit al interlocutorilor (bazat pe bagajul de cunoștințe și pe orizontul cultural al acestora), pe utilizarea unor termeni în structuri confuze sau eronate, dificultăți de comunicare (probleme de logopedie), starea interlocutorilor (ceea ce implică o tonalitate scăzută sau prea ridicată), dar și ideile preconcepute sau stereotipiile.
Barierele de mediu cuprind climatul neadecvat (fluctuații de temperatură, zgomot ambiental, pulsuri de lumină); utilizarea incorectă a spațiului (diferențe de nivel; vizibilitate redusă; supraaglomerare sau distanțare exagerată etc.). Comunicarea interumană eficientă se bazează pe depășirea/ eliminarea acestor bariere, pentru a facilita transmiterea și comprehensiunea mesajului și pentru a asigura o finalitate a comunicării.
Ca interlocutor, profesorul trebuie să asigure un spațiu adecvat comunicării și să analizeze constant cadrul comunicativ, pentru a utiliza cele mai bune metode de transmitere a mesajului spre colectivul de elevi. Pentru a realiza o comunicare eficientă, profesorul trebuie să dobândească cunoștințe avansate despre managementul clasei de elevi. O comunicare eficientă între profesor și elev trebuie să cuprindă cele trei tipuri de comunicare: verbală, nonverbală și paraverbală.
Comunicarea verbală eficientă necesită o aplicare corectă a schemei comunicării, deoarece informația transmisă de către profesor trebuie să fie corect transmisă, accesibilă elevilor și să poată fi decodificată în timp util. Profesorul utilizează atât comunicarea orală, cât și comunicarea scrisă pentru a transmite informații, astfel comunicarea scrisă reprezintă suportul vizual al comunicării orale și o sintetizare a acesteia.
Informația scrisă este mai accesibilă elevilor și trebuie să fie lizibilă și realizată prin intermediul unui limbaj accesibil, pentru a nu se produce greșeli de copiere sau înțelegere a mesajului. Comunicarea orală este mai detaliată, profesorul oferă detalii semnificative și asocieri de idei și noțiuni pentru a conferi un context al mesajului transmis, limitând comunicarea scrisă la esență.
Comunicarea orală trebuie să depășească anumite condiții pentru ca mesajul să fie transmis integral:
- asigurarea liniștii în sala de clasă;
- ajustarea tonului vocii pentru a fi auzit de toți elevii;
- variații ale intonației (accentuare, atenționare);
- angajarea elevilor în discuții.
O comunicare verbală eficientă necesită îndeplinirea următoarelor condiții:
- lizibilitate;
- lipsa greșelilor (prezența repetată a greșelilor profesorului poate deranja elevii);
- dozarea informației (evitarea supraaglomerării tablei);
- aspectul tablei (informația trebuie să fie prezentată ordonat și logic, fără adăugiri suplimentare, rezultând un amalgam de informații);
- varietatea culorilor (stilul vizual de învățare este preponderent în rândul elevilor, de aceea utilizarea culorilor facilitează reținerea informațiilor);
- utilizarea unor desene/ grafice pentru a facilita semnificația mesajului transmis;
- adecvarea mesajului la particularitățile clasei.
Comunicarea nonverbală facilitează recepționarea mesajului, deoarece elevii sunt atrași de tot ce este nou, de imagini, de expresii faciale (se observă o preferință a utilizării emoticonurilor în convorbirile dintre aceștia). Comunicarea nonverbală cuprinde următoarele canale de comunicare: corpul (mișcările corpului, flexibilitate, rigiditate, poziție, statura); privirea (directă, evazivă, fixă pe anumite obiecte sau persoane); fața (mimică, seriozitate, față relaxată/ zâmbet); brațele (poziția brațelor: încrucișate, paralel cu corpul, preocupate cu un obiect sau cu părul etc.); picioarele (încrucișarea picioarelor, distanța; orientarea); îmbrăcămintea (stil lejer, stil profesional, originalitate, diversitate); accesorii (lipsa accesoriilor, supraaglomerarea accesoriilor, asortarea accesoriilor cu îmbrăcămintea) și spațiul (proxemica: zona intimă, utilizată pentru explicații sau suport emoțional; zona personală – distanța normală dintre interlocutori; zona socială – reticență față de interlocutor; zona publică – distanțierea față de interlocutori).
Comunicarea paraverbală cuprinde tonalitatea vocii, volumul vocii, ritmul, accentul, pauzele, dicția; fiecare dintre aceste elemente contribuie la transmiterea mesajului și la susținerea atmosferei din sala de clasă. Un profesor care comunică eficient utilizează o tonalitate ponderată a vocii, se recomandă o alternanță a tonului vocii pentru a nu apărea monotonia în discurs. Volumul vocii trebuie ajustat în funcție de particularitățile clasei, de spațiul în care se realizează actul comunicativ, de relația dintre profesor și elevi, se recomandă un volum mediu, cu secvențe ridicate dacă situația impune astfel de măsuri. Ritmul vocii trebuie să fie moderat, nici prea lent (pentru a nu crea senzația de plictis), dar nici prea rapid (pentru a nu putea fi urmărit de către elevi), dacă profesorul observă că mesajul transmis nu a fost bine înțeles de către elevi, se recomandă fie repetarea secvenței, fie scăderea ritmului vorbirii. Accentul este decisiv în actul comunicativ, deoarece prin intermediul accentului se evidențiază anumite detalii semnificative, care vor fi reținute mai ușor de către elevi. Pauzele în vorbire sunt eficiente, deoarece prezintă o gamă largă de sentimente (uimire, indignare, tristețe, reproș) prin intermediul a câtorva secunde; profesorul poate adresa o întrebare, iar apoi să facă o pauză în vorbire pentru a aștepta un răspuns de la elevi, sugerând că nu este o întrebare retorică, implicând astfel auditoriul în actul comunicativ. Dicția reprezintă, poate, cea mai importantă formă de comunicare paraverbală, deoarece pronunția corectă facilitează comunicarea, dar oferă și informații esențiale despre interlocutori; iar o dicție deficitară va influența negativ transmiterea mesajului.
Comunicarea eficientă la clasă trebuie să vizeze aspectul sintactic (corectitudinea informației, utilizarea adecvată a cuvintelor), aspectul semantic (semnificația semantică a informațiilor, asocierea cu alte noțiuni/ alte materii) și aspectul pragmatic (finalitatea urmărită prin transmiterea informației). Pentru a realiza o comunicare eficientă la clasă, profesorul trebuie să adapteze conținutul la specificul clasei, să dozeze volumul vocii și să varieze tonalitatea vocii, să realizeze conexiuni pentru a facilita înțelegerea mesajului, dar și pentru a oferi o bază solidă a necesității informației transmise, conferindu-i veridicitate și aplicabilitate.
Spre exemplu, caracterizarea unui personaj se poate realiza prin implicarea mai multor discipline și arii curriculare, pentru a realiza o structură complexă și un cadru al informației. Caracterizarea Vitoriei Lipan, din romanul Baltagul de Mihail Sadoveanu, se poate realiza transdisciplinar:
- disciplina Limba și literatura română: extragerea pasajelor specifice tipului de caracterizare prezentat (directă, indirectă, autocaracterizare) și extragerea trăsăturilor din aceste citate;
- disciplina Desen: reprezentarea grafică a personajului Vitoria Lipan și analizarea altor portrete ale personajului (de pe coperțile edițiilor romanului); corelarea reacțiilor Vitoriei cu Strigătul de Edvard Munch;
- disciplina Geografie: reprezentarea mediului și a specificului zonei (vestimentație, obiceiuri);
- disciplina Muzică: transpunerea emoțiilor și sentimentelor Vitoriei pe muzică (de exemplu: o secvență din Marșul funerar al lui Siegfried de Richard Wagner;
- disciplina Matematică: realizarea unui grafic a sentimentelor Vitoriei Lipan.
Comunicarea orală și scrisă, ca forme ale comunicării verbale, cuprind un procent de 30-40%, deoarece peste 50% reprezintă comunicarea nonverbală (involuntar studiată și interpretată de către interlocutori), iar sub 10% reprezintă comunicarea paraverbală (tonalitate, discurs). Comunicarea eficientă la clasă trebuie să cuprindă atât comunicarea verbală, cât și comunicarea nonverbală și paraverbală.
Bibliografie
1. Pop, Claudia, Tehnici de comunicare, suport de curs.
2. Stânea, Rodica, Tehnici de comunicare eficientă, suport de curs.
3. Straton, Nicki, Comunicarea, București, Editura Societatea Știință și Tehnică, 1995.