Argeşul reprezintă un nume de legendă și plin de istorie, un nume ce evocă descălecători de ţară, voievozi şi cetăţi; el a dat lumii fiii săi talentați și are o bogată zestre culturală, recunoscută universal. Din acest motiv, consider oportună cunoașterea zestrei naționale de către elevii noștri – actuali, dar și de către cei ce vor veni.
Lucrarea de față folosește date certificate de instituții de cultură județene și naționale ( Muzeul Județean Argeș, Institutul Național de Statistică ) și se dorește un minighid de educație culturală, de educație civică, de regăsire a identității și mândriei naționale, dar și o sugestie metodologică, pentru elevi și profesori.
Cuvinte cheie: minighid educație culturală, identitate națională, educație civică, sugestie metodologicăPământ străvechi al ţării, Argeșul – îşi datorează numele râului care-l străbate de la nord la sud, râu menţionat de părintele istoriei Herodot încă din secolul V î.e.n., sub numele de Ordessos sau Argessis (mai târziu). Conservarea numelui este mărturia continuității populaţiei pe aceste meleaguri. Pe aceste frumoase meleaguri, s-au descoperit urme ale culturii de prund, cea mai veche cultură din Europa. Siturile arheologice descoperite la Tigveni, Cepari, Ţiţeşti, Cetăţeni şi în alte locuri indică prezenţa oamenilor, fără întrerupere, din secolul al VI-lea î.Hr. şi până la cucerirea romană.
După cucerirea romană, se deschide o perioadă distinctă în istoria acestei zone. Continuitatea vieţuirii pe aceste meleaguri a fost dovedită, iar ca mărturie stau descoperirile din castrele romane „limes transalutanus” din secolul II d.Hr., ruinele unei fortificaţii de acest tip mai erau vizibile în anul 1896, lângă Piteşti, precum și cel de la Jidava ( în apropiere de Câmpulung) singurul construit din piatră şi cărămidă.
Argeşul – plai legendar – înseamnă scaunul celei dintâi domnii româneşti şi al celei dintâi bătălii câştigate pentru libertate, înseamnă reşedinţa celui dintâi mitropolit al ţării şi este ziditorul şi păzitorul celor mai vechi monumente de arhitectură şi de pictură, de îndreptăţită mândrie românească, dar și universală.
În nordul judeţului Argeş, găsim cel mai vechi oraş medieval din Ţara Românească – Câmpulung, caracterul său urban fiind finalizat la începutul secolului al XII-lea, când meseriaşii și negustorii transilvăneni se stabilesc aici, loc de tranzit și rută comercială importantă, care le oferea un loc prielnic de desfacere pentru produsele lor de bună calitate.
Acestea sunt meleagurile unde a luat fiinţă voiedatul lui Seneslau. Este locul scaunului celei dintâi domnii româneşti şi al celei dintâi bătălii câştigate pentru libertate, în anul 1330 , după victoria voievodului Basarab I asupra regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, stabilindu-se la Câmpulung prima capitală a Ţării Româneşti, până în anul 1369, când capitala este mutată la Curtea de Argeş. Argeşul reprezintă şi reşedinţa primului scaun mitropolitan ortodox (în 1359 la Curtea de Argeş), rămânând de atunci unul din principalele centre ale creştinismului.
Primul document scris în limba română provine tot din judeţul Argeş, acesta este scrisoarea boierului Neacşu din Câmpulung către Hans Bekner din Braşov. Tot la Câmpulung a funcţionat între anii 1635 şi 1650, o tipografie de sub teascurile căreia a ieşit în 1642 una în limba română „Învăţături pentru toate zilele … ca să fie de treabă şi de folos şi celor care nu ştiu greceşte”.
Argeşenii şi-au adus contribuţia la scrierea istoriei, literaturii și culturii universale, participând activ la toate marile evenimente ale secolului al XIX-lea: Revoluţia pandurilor conduşi de Tudor Vladimirescu în 1821, Revoluţia paşoptistă din 1848, Unirea Principatelor române din 1859, şi Războiul de Independenţă din 1877-1878, cele două războaie mondiale, lupta de rezistență anti-comunistă, revoluția din 1989, în care s-au făcut remarcate numeroase personalităţi din această zonă, cum ar fi familia Brătienilor (Ion, Dumitru, Ionel, Vintilă, Dinu, Gheorghe), fraţii Goleşti (Dinicu, Alexandru, Nicolae), episcopul Ilarion al Argeşului, medicul Carol Davila mareșalul Antonescu, Elisabeta Rizea – emblema luptei anti-comuniste ş.a. Acestor mari personalități li se datorează ctitorirea României moderne, a României de azi.
Personalitate marcantă a județului, vornicul Iordache Golescu întocmeşte la 1800 o hartă a lumii în care figurează şi Principatele române. El publică, de asemenea, „Băgări de seamă asupra regulilor şi canoanelor gramaticeşti” şi începe scrierea şi publicarea unui dicţionar al limbii române, o culegere de proverbe şi zicători, precum şi teatru satiric la adresa boierimii. Alt membru al familiei Golescu – Dinicu , susţinător al şcolii româneşti, a devenit cunoscut prin lucrarea „Însemnare a călătoriei mele”. În 1829, el a obţinut autorizaţia pentru a tipări „Curierul românesc”, primul ziar în limba română din ţară. Familia Brătianu, o familie boierească română, a dat foarte multe personalități din istoria Țării Românești și a României, printre ele Ion Brătianu și Ionel Brătianu. Cei doi și-au lăsat puternic amprenta în viața politică, socială și culturală a țării.
Argeşul a dat fii emineţi, care au lăsat valori spirituale şi ştiinţifice importante, începând cu marele voievod cărturar Neagoe Basarab.
În afara celor amintiţi, în Argeș au văzut lumina zilei sau şi-au desfăşurat activitatea renumitul medic Carol Davila; pictorul revoluţionar Ion Negulici; istoricul şi publicistul Constantin Aricescu; pasionatul călător, colecţionar şi scriitor Mihai Tican-Romano; compozitorul George Stephănescu, unul din fondatorii Operei române din Bucureşti; dramaturgul Alexandru Kiriţescu; medicul şi scriitorul George Ulieru; sculptorul Constantin Baraschi, pictorul Schweitzer Rudolf-Cumpăna; matematicianul şi poetul Dan Barbilian (Ion Barbu); dramaturgul şi umoristul Tudor Muşatescu; savantul Constantin Parhon; marele filozof Petre Țuțea, poetul martir al neamului românesc, mort în închisorile comuniste – Radu Gyr; dramaturgul Alexandru Davila (autor al dramei romantice –Vlaicu-Vodă); boemul melancolic, Ion Minulescu; publicistul și scriitorul Tudor Teodorescu – Braniște; criticul și istoricul Vladimir Streinu. Tot în judeţul Argeş au trăit și au scris o parte din operele lor Liviu Rebreanu , Mihail Sorbul, George Topârceanu şi poetul Ion Pillat.
Numeroasele lăcaşe de cult ortodox dovedesc existenţa de veacuri a populaţiei, pe legendarele plaiuri argeșene, dintre ele amintim doar pe cele mai cunoscute:
Mănăstirea Curtea de Argeş, monument de arhitectură religioasă românescă, a fost construită între 1512 şi 1517 de Neagoe Basarab. Ctitoria se distinge prin impresionanta sa ornamentaţie, având peste 150 de motive decorative. Mănăstirea a fost restaurată de nenumărate ori de-a lungul vremii. Pictura iniţială, realizată de Dobromir Zugravul, a fost înlocuită în urma incediului din 1867 cu una nouă, inferioară ca valoare. Lângă mănăstire se află celebra Fântână a Meşterului Manole, simbol al sacrificiului creatorului de artă.
Mănăstirea Nămăeşti. Nu se cunosc prea multe date despre biserica săpată în stâncă, începuturile sale identificându-se cu descoperirea icoanei Maicii Domnului făcătoare de minuni, care datează din vremea lui Negru Vodă. După unii istorici, acest locaş ar fi fost o catacombă creştină de pe timpul romanilor, după alţii un templu închinat zeului Zamolxes. Biserica a suferit mari stricăciuni în urma bombardamentelor din primul război mondial.
Biserica Bărăţia, Câmpulung, a fost înălţată în sec. XIII; deţine lespedea funerară datând din 1300 a comitelui Laurenţiu de Longo Campo, conducător militar şi administrativ al Câmpulungului înainte de unificarea statului sub Basarab I.
Mănăstirea Negru Vodă, Câmpulung. Biserica iniţială, realizată din piatră cioplită la mijlocul sec. XIV, după modelul unei bazilici romane, s-a dărâmat în urma cutremurului din 1628. Matei Basarab reface biserica din temelie în 1635, adăugându-i zidurile de apărare şi turnul din clopotniţă.
Emblematice monumente istorice aflate în circuitele turistice locale vorbesc şi astăzi despre trecutul tumultos al neamului românesc, despre primele capitale ale Ţării Româneşti – de la Curtea de Argeş şi de la Câmpulung – şi, nu în ultimul rând, despre primii domnitori Basarabi neînfricaţi luptători pentru apărarea gliei străbune:
Curtea Domnească de la Curtea de Argeş – din construcţia datând din sec. XIII, astăzi se mai păstrează doar fundaţiile celor două case domneşti şi urmele zidurilor împrejmuitoare. Ca urmare a cercetărilor arheologice recente, s-a descoperit că edificiul de pe latura sudică a fost ridicat de Basarab I în 1340. Această curte a constituit prima reşedinţă a domnitorilor „Ţării Româneşti”.
Cetatea de la Poenari, comuna Arefu – aflată pe muntele Cetăţuia, a fost ridicată în sec. XIV de primii domni Basarabi, fiind mărită apoi de Vlad Ţepeş. La începutul sec. XX, o parte a cetăţii s-a prăbuşit împreună cu stâncile pe care se afla. În prezent se află într-un amplu proces de restaurare.
Monumentul Eroilor de la Mateiaş – ridicat în amintirea ostaşilor căzuţi în primul război mondial, monumentul cuprinde un osuar, o capelă şi un muzeu militar cu interesante diorame reprezentând scene de pe front. A fost construit din blocuri de piatră de Albeşti.
De o importanță majoră sunt și alte monumente de arhitectură şi vestigii istorice: Castrul Jidava – Câmpulung; Cetatea lui Negru Vodă – Cetăţeni; Monumentul 1907 – Piteşti, Închisoarea Comunistă de la Pitești, Schitul Trivale – Piteşti, ș.a.
Din circuitul cultural al județului nu trebuie să lipsească muzeele locale. Păstrarea tradiţiilor, obiceiurilor, valorilor acestor oameni şi locuri revine muzeelor:
Muzeul Goleşti – adăpostit într-o clădire datând din 1640, cuprinde secţia memorială a familiei Golescu, secţia istorică ce deţine documente despre Revoluţia de la 1821 (din această casă a fost ridicat Tudor Vladimirescu de eterişti şi dus la Târgovişte spre a fi ucis) şi secţia de artă populară şi etnografie. Complexul muzeal mai include o biserică şi singura baie turcească păstrată integral din ţară și este ideal pentru circuitele culturale cu elevii.
Muzeul Județean Argeș, cu un deosebit patrimoniu istoric, o secție de științele naturii, expoziții permanente sau temporare, adăpostite de Galeria de Artă și un Planetariu foarte modern. Alte muzee şi case memoriale de vizitat în Argeș: Casa Memorială „Liviu Rebreanu”, Valea Mare – Podgoria; Casa Memorială „George Topârceanu”, Nămăeşti.
În concluzie, parcurgând cultural judeţul Argeș, constatăm că nu există aproape nici un moment important din istoria social-politică a neamului nostru, acte culturale de anvergură naţională, mişcări de idei, la care argeşenii să nu-şi fi adus contribuţia.
De aceea consider importantă, dar și oportună în același timp, popularizarea bogatei moșteniri culturale a județului Argeș prin intermediul acestui minighid al contribuților argeșene la patrimoniul cultural universal în rândul elevilor, prin exemple de bune practici în domeniul educației culturale, educației patrimoniale prin stimularea mobilității și facilitarea cooperării transfrontaliere, dialog cultural, concursuri, activități extrașcolare.
Bibliografie
1. Constantinescu, Grigore (2006) Argeș. Dicționar etnocultural, Pitești www.grigoreconstantinescu, My publication Calameo 5.VIII.MMXIV
2. Constantinescu, Grigore (2006) Argeș. Personalități literare, www.grigoreconstantinescu, My publication Calameo 5.VIII.MMXIV
3. Direcția Județeană de Statistică Argeș, www.arges.insse.ro/
4. prof. univ. dr. Popa, Petre (coord.) (2012) Enciclopedia Argeșului și Muscelului – Muzeul județean Argeș, Editori: Consiliul Județean Argeş, Universitatea din Piteşti, Consiliul Local Piteşti, Clubul Enciclopediştilor din Argeş-Muscel