EDICT

Deşi în accepţia lor modernă, alternativele educaţionale au o existenţă de peste două secole, după 1989, la reapariţia lor în peisajul învăţământului preuniversitar, au fost percepute ca o prezenţă insolită. Cu toate că astăzi legitimitatea alternativelor nu mai reprezintă o problemă, cu obiectivitate trebuie recunoscut că imediat după 1989, aceasta a generat destule discuţii, iar recunoaşterea a intervenit după numeroase contestări şi tergiversări fără un fond concret.  Problemele generate au avut drept cauză necunoaşterea, iar temerile au apărut tocmai datorită lipsei de comunicare eficientă şi de informare.

Prima definiţie a alternativelor educaţionale a fost dată în anul 1993 în „Dictionnaire actuel de l’ education”, preluată la noi de Sorin Cristea astfel: „Alternativele pedagogice reprezintă acele variante de organizare şcolară care conferă diferite soluţii de schimbare a preceptelor oficiale, aplicate într-o anumită epocă sau într-un anumit context.” (Cristea, S., 1998, p. 13)

Alternativa educaţională reprezintă forma de organizare şcolară care presupune forme şi metode de organizare şi funcţionare a activităţii instructiv- educative, altele decât formele specifice unei epoci sau care apar într-un anumit context special. Conceptul operaţional de alternativă pedagogică angajează următoarele soluţii posibile:

• corectarea unor deficienţe la nivelul organizării instituţiei şcolare;
• substituirea unor forme de organizare a activităţii;
• promovarea unei metodologii didactice diferite;
• restructurarea cadrului de funcţionare a instituţiei şcolare.

În Dicţionarul de pedagogie al lui Horst Schaub si Karl G. Zenke, tradus de Editura Polirom, în 2001, se defineşte termenul de „învăţământ alternativ” astfel: activitatea care „se desfăşoară în instituţii şcolare care, după obiective, organizare, conţinut, forme de predare şi învăţare, mijloace, viaţa şcolii şi activitatea părinţilor, se abat total sau parţial de la caracteristicile unitare ale şcolii de stat şi care oferă o altă variantă de instruire şi educare.”

Programul Step by Step este un program educaţional destinat copiilor de la naştere şi până la adolescenţă, precum şi familiilor acestora.
Obiectivul  cel mai important pe care sistemul trebuie să-l aibă în vedere este formarea unei personalităţi capabile de a se integra activ în societatea prezentă şi de perspectivă. Prin intermediul acestei alternative se dezvoltă calităţi morale preţioase pentru omul modern: integritate morală, imaginaţie, adaptabilitate, sociabilitate.

Învăţarea fiind centrată pe elev, se au în vedere următoarele caracteristici ale procesului de predare-învăţare: elevii sunt învăţaţi cum să înveţe, să utilizeze şi să prelucreze o informaţie, să stabilească unele conexiuni transdisciplinare, valorificându-şi capacităţile intelectuale în funcţie de propria dezvoltare psiho-intelectuală. Principiile care stau la baza programului sunt:

• participarea familiei
• activitatea bazată pe individualizare
• activitatea organizată în centre de activităţi
• predarea tematică.

Rolul cadrului didactic nu este de simplu furnizor de informaţii, ci este şi de consilier, mediator, coordonator al activităţii. El îndeplineşte rolul de partener activ în educaţia şi mai ales activitatea copilului.

Un rol deosebit de important în activitatea desfăşurată în cadrul programului îl are comunicarea atât între cadrul didactic şi elev cât şi între elev şi elev, dar şi cadrul didactic şi părinte. Cadrele didactice şi familia trebuie să coopereze pentru a dezvolta o relaţie de colaborare bazată pe comunicare, respect reciproc şi acceptarea intereselor şi abilităţilor unice ale fiecărui copil. Implicarea activă în toate aspectele referitoare la luarea deciziilor şi la planificare întăresc principiile democratice ale programului Step by Step.

Referitor la evaluarea elevilor, se poate spune că:

• se realizează în mod continuu, metodele fiind foarte diversificate,elevii nefiind ierarhizaţi  în urma evaluării;
• nu se utilizează calificativele;
• este o evaluare care vizează progresul elevului faţă de el însuşi;
• principalul document în care este apreciată şi evaluată activitatea elevului este Caietul de evaluare, în care sunt specificate competenţele pe care trebuie să le atingă elevul la finalul unui semestru şi an şcolar;
• părinţii sunt informaţi în permanenţă asupra rezultatelor copilului prin prezentarea lucrărilor din portofoliul individual, portofoliul fiind „cartea de vizită” a fiecărui elev, care cuprinde toate lucrările realizate într-o anumită perioadă de timp;

Programul Step by Step pentru învăţământul primar este incredinţat de faptul că aceşti elevi îşi vor asuma în cadrul clasei, diferite roluri. Tocmai prin aceste roluri diferite elevii îşi vor atinge scopurile stabilite:

• ca gânditori, elevii vor reflecta la acţiunile lor şi vor face conexiuni între cunoştiinţele noi şi cele anterioare;
• ca persoane ce rezolvă o problemă, elevii vor crea soluţii alternative la obstacolele întâlnite în cale şi vor vedea problemele ca posibilităţi de descoperit;
• ca martori ai unor întâmplări, elevii îşi vor dezvolta deprinderile şi mijloacele necesare pentru a comunica propriile observaţii şi idei;
• ca ascultători, elevii vor învăţa să-şi focalizeze atenţia în totalitate şi să devină auditori activi şi atenţi în public;
• ca interlocutori, elevii îşi vor formula şi expima propriile idei şi opinii pe diferite căi;
• ca organizatori, elevii îşi vor planifica propriul studiu, asum asumându-şi răspunderea pentru propiile decizii;
• ca parteneri, elevii vor învăţa să coopereze şi vor începe să ia în considerare şi punctele de vedere ale celuilalt;
• ca prieteni, elevii vor învăţa să aibă încredere şi să se îngrijească de ceilalţi şi să-şi dea seama că şi ceilalţi vor proceda la fel faţă de ei;

Această diversitate de roluri se aşteaptă din partea elevilor.

Exexmplu: Învăţătoarea  aduce în clasă mai multe unelte şi instrumente de măsurat, acestea sunt aranjate pe un raft dedicat, unde se afişează următoarele întrebări:
În câte feluri poţi, împreună cu un coleg, să măsori clasa?
Notaţi-vă rezultatele pentru a comunica şi celorlalţi.
Puteţi inventa unităţi de măsură?

Se antrenează elevii în rezolvarea acestei probleme şi-i pune să gândească, îi îndeamnă să devină parteneri pentru această sarcină sau martori şi observatori în timp ce îndeplinesc o activitate.

„A fi bun este un lucru nobil, a învăţa pe alţii să fie buni este şi mai nobil”, spunea Mark Twain.

Ca dascăli, trebuie să acceptăm ideea că noi educăm atât inima cât şi mintea fiecărui copil aflat în grija noastră. Scopul nostru este de a dezvolta deprinderile minţii şi inimii tuturor celor care lucrează împreună într-o comunitate şcolară.

Această nouă experienţă educaţională întăreşte afirmaţia de mai sus prin faptul că încurajează toleranţa, empatia, rezolvarea prin comunicare a problemelor, urmăreşte dezvoltatea, consolidarea şi întărirea culturii democratice la elevi, contribuie la îmbunătăţirea abilităţilor de cunoaştere, de comunicare, ascultare, cooperare, de autocontrol, reacţii responsabile atât pentru copii cât şi pentru dascăli.