Acest studiu de cercetare a fost adresat elevilor de nivel intermediar superior, care au desfășurat 10 activități de gândire critică. Pe parcursul perioadei experimentale, care a durat trei luni, elevii din grupul experimental au fost învățați să folosească abilități de gândire critică. Dezvoltarea abilităților de gândire critică devine o responsabilitate educațională pe care profesorii ar trebui să o îmbrățișeze. Din punct de vedere metodologic, abilitățile de lectură critică îi pot ajuta pe elevi să se dezvolte intelectual, aducând beneficii relevante sistemelor educaționale. Prin aceste abilități, elevii se simt liberi să descopere și să se implice în procesul de învățare, în general, și în învățarea limbilor străine, în particular.
Poveștile scurte sunt considerate instrumente adecvate pentru a stabili abilități de lectură critică la elevi. În cazul poveștilor scurte, elevii trebuie să adopte o atitudine critică, să pună întrebări, să formuleze judecăți. Elevii s-au întâlnit de două ori pe săptămână și, la fiecare sesiune, au citit o poveste scurtă folosind noile abilități de gândire critică dobândite și au scris analiza, evaluarea și critica lor pentru sarcinile date. Elevii din grupul de control doar au citit aceleași povești scurte ca și grupul experimental. Profesorul acestui grup le-a pus și el întrebări pentru a verifica înțelegerea generală a poveștilor scurte. La sfârșitul perioadei experimentale de trei luni, un test de gândire critică va fi aplicat elevilor din ambele grupuri.
Verbele folosite cel mai des în întrebările de înțelegere a textului sunt: deduce, compara, contrasta, rezuma, evalua, formula, prezice, concluziona, semnifica, susține, detalia, descrie, explica și analiza. Am afișat aceste cuvinte pe peretele clasei pentru ca elevii să le poată vedea și consulta atunci când lucrează.
Pasul 1
La începutul experimentului, i-am întrebat pe elevi dacă sunt familiarizați cu aceste verbe. Cei mai mulți au putut deduce semnificația cuvintelor, dar nu știau definițiile. Am parcurs împreună cuvintele și definițiile lor, iar elevii le-au scris în caiete. Pe parcursul studiului, elevii au lucrat cu aceste cuvinte în moduri variate.
Pasul 2
Au realizat un „Afiș de Căutare” pentru unul dintre cele mai puternice verbe. Afișul trebuia să conțină cuvântul, sinonime, locuri unde l-ar putea întâlni și orice altă informație pe care elevul o considera relevantă. Au făcut o treabă excelentă, venind cu moduri creative de a reda semnificația cuvântului prin afiș. Când aveam 5-10 minute libere la sfârșitul orei, ne jucam cu aceste cuvinte puternice.
Pasul 3
După lecția de vocabular, am citit prima poveste din „Povești pentru gândire” (Fisher, 1999:23).
Cu ceva timp în urmă, un bărbat și-a pedepsit fetița de trei ani pentru că a risipit un sul de hârtie aurie de împachetat. Situația financiară era dificilă, iar el s-a înfuriat când copilul a încercat să împacheteze o cutie pe care să o pună sub bradul de Crăciun. Cu toate acestea, fetița i-a adus cadoul tatălui a doua zi dimineață și i-a spus: „Este pentru tine, tati.” El s-a simțit jenat de reacția sa exagerată de cu o zi înainte, dar s-a enervat din nou când a găsit cutia goală.
A țipat la ea: „Nu știi că atunci când dai un cadou cuiva, trebuie să fie ceva înăuntru?”
Fetița s-a uitat la el cu ochii în lacrimi și a spus: „Oh, tati, nu este goală. Am suflat bezele în cutie. Toate pentru tine, tati.”
Tatăl a fost copleșit. Și-a îmbrățișat fetița și i-a cerut iertare. Se spune că bărbatul a păstrat acea cutie aurie lângă patul lui ani de zile și, ori de câte ori se simțea descurajat, scotea un sărut imaginar și își amintea de dragostea copilului. Într-un sens foarte real, fiecare dintre noi, ca oameni, am primit un „container” plin de dragoste necondiționată și săruturi de la copiii noștri, prieteni, familie și de la Dumnezeu. Nu există o posesie mai prețioasă decât aceasta.
Pasul 4
După prima lectură, le-am permis elevilor să discute povestea cu un coleg și să formuleze o întrebare principală folosind unul dintre verbele puternice. Discuția de la clasă s-a concentrat pe întrebări și sarcini de lectură:
- Ce poți deduce despre acest bărbat? Susține-ți răspunsul cu dovezi din poveste.
- Care este cea mai semnificativă propoziție din poveste? Explică răspunsul tău.
- Formulează un plan pentru a-ți surprinde tatăl de ziua lui.
- Rezumă paragraful al treilea al poveștii.
- Explică reacția tatălui la ideea surprinzătoare a fetiței.
Pasul 5
Discuții deschise, bazate pe un set de întrebări care au scopul de a dezvolta învățarea autonomă:
- Ce înțelegi prin „înțelepciune”?
- Care este diferența dintre înțelepciune și cunoaștere?
- Ai avut vreodată sentimentul de „a fi înțelept”?
Pasul 6
Răspunsurile elevilor:
Fiecare vede lucrurile diferit. Unii scot la iveală partea pozitivă, alții pe cea negativă. Diferite persoane pot avea păreri diferite. De exemplu: într-o zi, un elev nu a învățat suficient. Profesorul i-a dat nota pe care o merita. Elevul s-a supărat, crezând că profesorul a fost nedrept. În acest caz, profesorul crede că nota este corectă, iar elevul crede că profesorul este supărat pe el.
Alex Nedelcu , clasa a V_a
Este dificil să-i faci pe toți să aibă aceeași părere despre o persoană sau o situație. Trebuie să obținem cât mai multe informații pentru a putea judeca corect. Chiar dacă nu suntem de acord cu cineva, trebuie să-l ascultăm atent și să încercăm să fim corecți.
Ne-am născut cu două urechi și o singură gură, ca să ascultăm mai mult decât vorbim. Eu cred că singura modalitate de a înțelege situațiile și problemele altora este să învățăm să ne punem în locul lor și să înțelegem punctul lor de vedere. Trebuie să învățăm să vedem lucrurile dintr-o altă perspectivă. Trebuie să învățăm să ascultăm. Doar așa putem ajunge la cel mai înalt punct al vieții: înțelepciunea.
(Smaranda Costiner, clasa a VII-a)
Nu e de mirare că uneori copiii pot lua cele mai bune decizii singuri, fără să aibă nevoie de ajutorul adulților? Eu nu cred asta. Copiii pot alege ce e mai bine pentru ei, chiar dacă, la vârste fragede, nu au conștiință. După cum spune și titlul, alegerile noastre ne definesc, asta înseamnă că alegerea pe care o facem ne arată personalitatea.
De câte ori ați văzut un film în care mulți oameni își doresc un lucru, dar doar unul – cel mai bun și mai bun la suflet – câștigă premiul? Eu tocmai am văzut un astfel de film, se numește „Charlie și Fabrica de Ciocolată”. Poate unii dintre voi îl știți deja.
(Matei Casian, clasa a VI-a)