Este bine-cunoscut faptul că sistemul de învățământ constituie un domeniu distinct al societății cu anumite particularități determinate de specificul activităţii, al cărui scop este formarea oamenilor, pregătirea lor polivalentă, coordonate cu cerinţele prezente şi viitoare ale unei societăţi moderne şi dinamice. Pentru monitorizarea activităților din sistemul de învățământ, se desfășoară acțiuni de supraveghere a activităților desfășurate de cadre didactice, colective de catedre/ comisii metodice, conducerea unității școlare, inspectori școlari de specialitate, inspectori școlari generali adjuncți și inspectori școlari generali, în cadrul procesului de învățământ.
Scopurile inspecţiei sunt următoarele: sprijinirea unităţilor şcolare şi a personalului didactic în îmbunătăţirea activităţii; sprijinirea evaluarii calităţii ofertei educaţionale si a nivelului de performanţă atins de elevi. Rolul inspecției școlare este acela de a constata dacă atât la nivelul sistemului şi pe domenii, la nivelul unităţilor și chiar și la nivelul cadrului didactic activitatea educațională a elevilor se desfăşoară în conformitate cu reglementările în vigoare (legi, hotărâri, ordine şi instrucţiuni ale Ministerului Educaţiei etc.), cu principiile procesului de învăţământ conceput de pedagogia contemporană, cu utili-zarea tehnologiilor didactice moderne şi dacă rezultatele la anumite etape finale și în contextul desfășurării tind, sunt la nivelul standardelor stabilite pe plan naţional.
Prin urmare, pentru а fi eficient, controlul trebuie să îndeplinească anumite cerinţe: claritatea obiectivelor; caracterul concret; competenţa celor care efectuează controlul; exigenţa principială; în-soţirea controlului de îndrumare; adoptarea unor măsuri de soluţionare a dificultăţilor constatate şi urmărirea aplicării lor; ţinerea unei evidenţe clare a constatărilor făcute, a îndrumărilor şi recomandă-riloi formulate, a termenelor stabilite pentru înlăturarea unor neajunsuri; revenirea, pentru a constata dacă s-au înregistrat progrese în perioada care a trecut de la controlul precedent.
Așadar, inspecţia şcolară reprezintă o forma de activitate managerială care urmăreşte evaluarea şi îndrumarea unităţilor de învăţământ, prin acţiuni specifice proiectate şi realizate de la nivel central (Ministerul învăţământului), teritorial (Inspectoratul Şcolar) şi local (conducerea organizaţiei şcolare).
Instrumentele de etapizare a inspecției școlare trebuie elaborate la nivelul tuturor tipurilor și modalităților de realizare a evaluării organizației școlare, la nivel de sistem și de proces. Aceste instrumente valorifică „succesiunea logică” dar și interferența funcțională a operațiilor de control (Ioan Jinga) angajate la nivelul acțiunilor de informare-evaluare-îndrumare pedagogică, proprii activității de conducere managerială a organizației școlare: a) planificarea inspecției școlare; b) pregătirea inspecției școlare; c) organizarea inspectiei scolare; d)desfasurarea inspecției scolare; e) valorificarea pedagogica si sociala a inspecției școlare; f) finalizarea inspectiei scolare.
Inspecţia şcolară se proiectează şi se concretizează în planuri manageriale anuale şi semestriale, însoţite de graficul unic de inspecţie şcolară. Inspecţia şcolară se proiectează de către o echipă de inspectori şcolari de specialitate, sub coordonarea şefului inspecţiei cu atribuţii în această direcţie şi se concretizează în graficul unic de inspecţie şcolară.
Pentru exercitarea funcțiilor manageriale, inspectorii școlari exercită următoarele tipuri de control:
- inspecție de specialitate ce vizează aprecierea competenței profesionale a cadrului didactic;
- inspecție specială are ca obiectiv evaluarea activității cadrelor didactice în vederea obținerii gradelor didactce;
- curentă, când se verifică situația la moment;
- frontală (sau generală), atunci când sunt supuse verificării, analizei şi se apreciază toate domeniile şi compartimentele dintr-o instituţie de învăţământ;
- tematică, atunci când se verifică numai una sau câteva aspecte ale activităţii în domeniul educației;
- inspecție de evaluarea instituțională este forma de îndrumare, control și evaluare la nivelul unității cu scopul îmbunătățirii managementului educațional.
Tipologia inspectiei școlare reflectă astfel funcțiile conducerii manageriale a organizației școlare la nivel de sistem și de proces: funcția de planificare-organizare a sistemului de învățământ ; funcția de diagnoză, prognoză și prospecție a sistemului de învățământ; funcția de orientare-îndrumare; funcția de monitorizare a eliminării disfuncțiilor canstatate în planul de măsuri; funcția de reglare/ autoreglare a sistemului/ procesului de învățământ.
În opinia mea, rolul inspecţiei şcolare este, în principal, acela de a verifica sistematic cum se asigură îndeplinirea legilor, ordinelor și regulamentelor în domeniile analizate, cum se aplică instrucţiunile, elaborate de Ministerul Educaţiei şi de alte organe centrale, măsurile stabilite de organele locale ale administraţiei de stat. Totodată, inspecţia şcolară apreciază activitatea directorilor şi a cadrelor didactice, furnizează date pentru factorii de decizie de la nivel teritorial şi central, contribuie la perfecţionarea activităţii unităţile inspectate prin realizarea unor demonstraţii practice, facilitarea schimbului de experienţă, recomandarea unor lucrări de specialitate, iniţierea unor dezbateri şi altor măsuri menite să determine îmbunătăţirea stilului şi metodelor de muncă ale personalului didactic de conducere şi predare.
În timpul inspecţiilor şcolare, sunt utilizate o serie de metode : observarea sistematică a activităţii educaționale, discuții dintre inspectori şi ceilalți benefiari ai educației, asistență/ participare la activităţi didactice , studierea documentelor şcolare, analiza rezultatelor obţinute de elevi, aplicarea de teste de evaluare şi chestionare. Aprecierile pe care inspectorii le vor face în urma inspecţiei vor viza câteva aspecte: nivelul atingerii standardelor educaţionale de către elevi; modul în care unităţile de învăţământ sprijină şi incurajează dezvoltarea personală a copiilor, a elevilor; calitatea personalului didactic; calitatea managementului şcolar şi eficienţa cu care sunt folosite resursele; calitatea curriculum-ului, calitatea activităţilor extracurriculare; relaţia unităţii de învăţământ cu părinţii, cu comunitatea locală; cunoaşterea şi respectarea legislaţiei în vigoare, a regulamentelor care reglementează buna funcţionare a şcolilor.
În realizarea obiectivelor inspecției școlare în sistemul de învăţământ, un rol important îl are selecţionarea, formarea şi perfecţionarea inspectorilor şcolari. De aceea, se impune să precizăm mai întâi profilul inspectorului şcolar, pe care îl concepem ca pe un om pluridimensionat. Acesta trebuie să fie cadru didactic calificat, cu o vechime în învăţământ de cel puţin cinci ani, să fie capabil să inspecteze o serie de discipline înrudite, să evalueze eficient atât activitatea de la clasă cât şi alte activităţi care se desfăşoară în şcoală, diferite aspecte ale managementului educaţional, în conformitate cu scopurile inspecţiei, să acţioneze ca un mentor care acordă consultanţă şcolilor în procesul de dezvoltare instituţională, să emită judecăţi de valoare în ceea ce priveşte propunerea măsurilor decurg din rezultatele inspecţiei.
Consider că membrii echipei inspecției școlare trebuie să dețină anumite tipuri de competențe: competenţe profesionale; competenţe sociale; competenţe de evaluare.
Perfecţionarea inspectorilor şcolari se va putea realiza prin schimb de experienţă cu colegii din inspectoratul şcolar, cu cei din Ministerul Educaţiei, prin studiu individual centrat pe problematica conducerii învăţământului, la nivel teritorial şi al unităţilor de învăţământ, prin participarea la cursuri de managementul conducerii desfăşurate în universităţi, prin contactul nemijlocit cu realităţile şcolii unde se materializează practic politica statului în domeniul învăţământului şi teoriei pedagogice.
În concluzie, rămân la convingerea că formele de control, îndrumare şi evaluare a procesului de învăţământ şi a actelor de conducere care au loc la nivelul unităţilor de învăţământ preuniversitar sunt necesare, iar perfecţionarea lor va conduce la ridicarea calităţii în învăţământ.