Beneficiarii primari ai învățământului preuniversitar au dreptul la „servicii de informare și consiliere școlară, profesională și psihologică”, conform Legii nr. 198/2023, art. 106, alin. (1), lit. a), prin intermediul cabinetului de consiliere școlară al unității de învățământ.
În practica școlară, în demersul de eficientizare a managementului documentelor la începutul anului uneori consilierul școlar transmite spre semnare tuturor părinților acordul pentru serviciile de consiliere școlară, prin intermediul învățătorilor/ diriginților.
Această abordare, deși este eficientă din punct de vedere administrativ, generează discuții despre necesitatea și specificul consilierii școlare, despre momentul obținerii consimțământului parental, dat fiind faptul că serviciile de consiliere oferite au forme și obiective diferite: activități preventive și formative desfășurate cu grupul clasei, activități de consiliere individuală sau de grup, evaluare vocațională sau psihopedagogică, intervenții în situații de criză. Multitudinea tipurilor de servicii relevă necesitatea ca modalitatea de informare și obținere a acordului parental să fie raportată la natura și scopul asistenței școlare, la prevederile legislative și la construirea unei relații de colaborare între școală, elev și părinte.
Colectarea consimțământului la început de an școlar îndepărtează fără să vrea părintele de parteneriatul educațional și de dinamica intervenției atunci când se ivește necesitatea acesteia. Ca efect secundar, există riscul ca familia să nu mai fie privită ca parte a colaborării în calitate de actor direct al schimbării, eliminându-se astfel influența mediului familial din acțiunile de ameliorare a obstacolelor întâmpinate de copil.
Diminuarea acestui neajuns se poate realiza prin identificarea situațiilor ce necesită consimțământul părintelui, mutând accentul de la o abordare formală către o practică etică, ancorată în nevoile reale din viața școlii.
În cele ce urmează, vom delimita punctual situațiile specifice ce impun sau suspendă acordul scris al familiei pentru serviciile de consiliere școlară:
1. Intervenția în situații de criză
Art. 23 alin. (5) din OME nr. 5701/2024 prevede o excepție de la existența consimțământului părintelui: în situațiile de criză, precum intenția de suicid, cazurile grave de violență, bullying, cyberbullying, intervenția profesorului consilier școlar se poate realiza fără acordul de colaborare, cu respectarea interesului superior al copilului, urmând ca ulterior părintele să fie informat în scris cu privire la intervenție.
Această intervenție promptă este justificată de starea de urgență și de prioritatea protejării elevului. Rațiunea acestei excepții constă în faptul că necesitatea acordului în momentele critice sau verificarea prealabilă a documentelor administrative privind opțiunea părintelui ar bloca reacția promptă din partea școlii, punând în pericol siguranța minorului.
Această excepție nu înlătură rolul familiei, ci stabilește ordinea priorităților: protejarea imediată a elevului, urmată de informarea părintelui și de continuarea demersurilor, în funcție de situație.
Colectarea preventivă a acordurilor la începutul anului școlar, în anticiparea unor evenimente, face să apară riscul ca elevul să nu mai fie privit ca o individualitate, cu nevoi specifice și dinamice, iar problemele ce survin pe parcurs să nu mai beneficieze de evaluări unice sau de un parteneriat real școală-familie, adaptat momentului.
2. Activitățile cu clasa de elevi
Printre serviciile oferite de către profesorul consilier școlar se numără și intervențiile cu caracter preventiv, informativ și formativ realizate la clasă. Acestea acoperă teme precum autocunoașterea, dezvoltarea abilităților socio-emoționale, comunicarea, relațiile interpersonale, incluziunea, starea de bine, prevenirea bullyingului, prevenirea consumului de substanțe, orientarea școlară și profesională sau adaptarea la mediul educațional.
Aceste activități se desfășoară în colaborare cu învățătorul/ dirigintele, în cadrul orelor de dirigenție, al unor ateliere tematice sau în alte contexte educaționale. Au un caracter general, fiind proiectate pentru nevoile școlii/ clasei, și urmăresc dezvoltarea unor competențe esențiale pentru toți elevii. Sunt incluse în planificarea anuală a cabinetului psihopedagogic al școlii și se consemnează prin procese-verbale între consilier și dirigintele/ învățătorul clasei.
În actele normative nu este reglementată o obligație expresă de obținere a consimțământului parental pentru activitățile preventive la clasă, întrucât acestea fac parte din atribuțiile statutare ale profesorului consilier.
Informarea transparentă a familiei și colaborarea cu cadrul didactic rămân repere importante ale unei practici etice pentru acest tip de activitate.
3. Activități la clasă pe teme sensibile
Față de activitățile la clasă realizate pe baza planului de activități al cabinetului, a programelor naționale din domeniul educației sau a necesităților generale ale clasei / școlii, activități ce nu impun expres necesitatea acordului parental, există categorii de subiecte pentru care este obligatoriu consimțământul părintelui înainte de a fi abordate la clasă:
- Activitățile ce abordează educația pentru viață, convingerile morale sau religioase, dezbaterile și opționalele pe subiecte sensibile.
Deși aceste intervenții se desfășoară în spațiul clasei, ele expun elevii la informații ce pot interfera cu valorile promovate de familie.
Legea nr. 272/2004, art. 46 alin. (3), lit. i) și lit. j) oferă cadrul legal pentru derularea acestor programe cu acordul scris al părintelui. - Investigarea psihopedagogică a minorilor, potrivit art. 23 alin. (1) lit. b) din OME nr. 5701/2024, este realizată de către profesorul consilier școlar cu acord parental.
În această categorie intră, în funcție de scopul și modul de utilizare, aplicarea de chestionare, inventare de interese și alte instrumente de evaluare vocațională sau a carierei. Părinții trebuie să cunoască scopul activității, natura instrumentelor utilizate, tipul informațiilor urmărite și modul în care acestea vor fi folosite.
4. Consilierea școlară de grup
Spre deosebire de intervențiile adresate întregii clase, consilierea psihopedagogică de grup vizează un număr restrâns de elevi selectați pe baza unor nevoi comune specifice (de ex.: dezvoltarea rezilienței, gestionarea anxietății de examen sau optimizarea abilităților sociale).
Pentru această formă de activitate de grup, Regulamentul-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar impune obligativitatea unui acord de colaborare semnat de părinte. Solicitarea consimțământului în momentul constituirii grupului asigură caracterul informat al deciziei familiei.
5. Medierea conflictelor școlare
Un alt serviciu de consiliere școlară este reprezentat de medierea neînțelegerilor dintre elevi sau dintre aceștia și cadrele didactice. În funcție de amploarea și contextul abaterii, se disting două abordări distincte privind consimțământul părintelui:
- Atunci când este vorba despre stări tensionate sau conflicte spontane apărute în mediul școlar, profesorul consilier acționează prompt în virtutea rolului său de suport educațional, fără un acord scris. Această asistență de moment este reglementată prin măsurile prevăzute în OME nr. 6235/2023 privind managementul cazurilor de violență.
- În momentul în care conflictul este preluat oficial în cabinet pentru un demers de mediere pe parcursul mai multor ședințe, acordul scris al părinților devine obligatoriu pentru toate părțile implicate în conflict.
6. Consilierea școlară individuală
Consilierea psihopedagogică individuală sprijină optimizarea școlară și personală, dezvoltarea socio-emoțională, ajută elevii în depășirea unor bariere de învățare și de adaptare la mediul școlar.
Pentru această formă de activitate, art. 23 alin. (5) din OME nr. 5701/2024 prevede explicit desfășurarea serviciilor de asistență și consiliere psihopedagogică individuală în baza unui acord scris de colaborare cu părintele.
Este util ca acordul să fie discutat și obținut în momentul identificării unei nevoi reale de consiliere, părintele fiind privit ca un partener activ al sprijinului oferit, care contribuie cu informații relevante despre contextul familial și asigură continuitatea măsurilor stabilite.
Solicitarea acordurilor de consiliere tuturor părinților, la începutul anului școlar, poate avea o justificare administrativă: simplificarea circuitului documentelor și existența unei evidențe inițiale a opțiunilor familiilor. Totuși, utilizarea acestei practici poate genera anumite neajunsuri:
- Distribuirea și colectarea formularelor în grup poate deconspira opțiunile private ale familiilor, ceea ce poate duce, în anumite comunități, la riscul de etichetare a celor ce beneficiază de consiliere individuală. Elevii au propriile nevoi de discreție. Pentru unii, accesarea cabinetului de consiliere școlară poate fi însoțită de teama de a fi observați sau etichetați de colegi. De aceea, organizarea serviciilor nu trebuie să expună inutil elevul.
- Solicitarea unui acord parental în avans la începutul anului școlar înainte de identificarea unei nevoi și fără organizarea unui demers individualizat, nu oferă părintelui repere pentru a înțelege obiectivele și felul intervenției, devenind un acord formal și nu un consimțământ informat. Dacă un părinte semnează în septembrie un acord de consiliere, el nu își dă, de fapt, un acord informat pentru ca în luna martie copilul lui să fie supus unui test psihopedagogic de orientare vocațională sau să fie introdus într-o procedură formală de mediere a unui conflict.
- O dificultate identificată la elev presupune înțelegerea contextului, stabilirea unor obiective și colaborarea directă cu familia. Parteneriatul este contextual, iar acordul trebuie obținut exact atunci când apare nevoia reală în dinamica școlară. Semnătura obținută cu luni înainte nu poate substitui această etapă de informare și de construire a parteneriatului.
- Unii părinți pot alege un comportament specific uman de a-și da acordul, pentru a evita să fie priviți ca fiind necooperanți. În asemenea situații, semnătura riscă să reflecte conformarea, și nu o decizie luată în urma unei nevoi reale a familiei.
Cele enumerate mai sus nu privesc alegerea colectării anticipate a acordurilor părinților ca fiind nelegală sau neetică, ci atrag atenția asupra necesității de a analiza adecvarea la scopul urmărit, asigurarea unei informări prompte și corecte a familiei și protejarea relației de parteneriat dintre elev, familie și școală.
Pentru gestionarea consimțământului parental conform situațiilor concrete din viața școlii, se pot lua în calcul câteva direcții de acțiune:
- Organizarea de sesiuni de informare a profesorilor privind serviciile cabinetului psihopedagogic al școlii, delimitând managementul situațiilor de criză, specificul activităților la clasă și activitățile de consiliere psihopedagogică individuală.
- Crearea unor campanii de informare a părinților (broșuri, informări pe site-ul școlii sau lectorate și prezentări în ședințele cu părinții) cu privire la serviciile oferite de cabinet. Conform legii, familiile sunt informate despre serviciile de consiliere școlară din cadrul unității de învățământ.
- În cazul investigării psihopedagogice și al consilierii individuale, acordul trebuie solicitat potrivit prevederilor legale. Informarea și discuția directă dintre profesorul consilier și părinte permit clarificarea scopului, a obiectivelor și a condițiilor de desfășurare a consilierii școlare.
- În consilierea individuală psihopedagogică părintele trebuie privit ca partener în sprijinirea dezvoltării copilului, iar implicarea sa trebuie adaptată obiectivelor intervenției, vârstei elevului și cerințelor de confidențialitate. Este necesar ca părintele să fie implicat direct, deoarece el oferă mediul familial de schimbare și susținere a evoluției copilului. Consimțământul la început de an duce la riscul de a permite excluderea neintenționată a părintelui din parteneriatul de dezvoltare.
- Circuitul documentelor trebuie organizat astfel încât opțiunile părinților și informațiile referitoare la elevi să nu fie expuse. Comunicarea directă dintre familie și profesorul consilier este de preferat atunci când sunt necesare documente sau informații individuale.
În concluzie, eficiența activității de consiliere școlară depinde de modul de aplicare a procedurilor legale potrivit situațiilor ce generează necesitatea acestora. Activitățile de prevenție la clasă se derulează în baza parteneriatului profesor – consilier școlar, intervenția în situații de criză pune în prim-plan copilul, protejându-l, iar consilierea școlară individuală respectă confidențialitatea și intimitatea familiei. Acțiunile de informare și obținere a acordului parental trebuie adaptate fiecărei categorii de servicii de consiliere școlară, cu respectarea prevederilor normative.
Se recomandă protejarea confidențialității, informarea părinților și implicarea familiei atunci când natura intervenției o impune.
Consimțământul nu reprezintă doar o condiție procedurală, ci și o ocazie de a construi o relație de colaborare centrată pe interesul superior al copilului. Integrarea acordului în documentele de început de an necesită dublarea acestuia, pe parcursul anului, de o comunicare contextuală familie-școală.
Bibliografie
1. OME nr. 5701/2024 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a centrelor județene de resurse și asistență educațională.
2. OME nr. 5726/2024 privind aprobarea Regulamentului-cadru de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
3. OME nr. 6235/2023 pentru aprobarea Procedurii privind managementul cazurilor de violență în unitățile de învățământ preuniversitar.
4. Legea Învățământului Preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare.
5. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată.
6. legislatie.just.ro/