În perspectiva tradițională, predarea este definită ca fiind „procesul de prezentare organizată a unor cunoștințe elevilor de către cadrele didactice pregătite în acest sens”. Conținuturile predării corespund dimensiunilor generale ale educației, prelucrare în raport de specificul fiecărei vârste, trepte și discipline școlare, cu accente predominant intelectuale necesare pentru declanșarea imediată a acțiunii de învățare, realizată de elev în clasa și în afară clasei.
Conținutul predării este atent dimensionat pentru că transmiterea informațiilor să poată avea loc. Predarea devine o relație cu un obiect de cunoscut:
- propus de un subiect (învățătorul);
- conform unei acțiuni de înmagazinare care se organizează prin tratarea informației;
- ce angajează subiectul din punct de vedere psihologic, afectiv și cognitiv;
- înrădăcinat într-o dorința care se exprimă prin așteptarea unei schimbări.
Abordarea interdisciplinară a conținuturilor educaționale este astăzi o provocare și în același timp un imperativ pentru cadrele didactice și pentru toate nivelele de școlaritate. Mult teoretizată, interdisciplinaritatea are în contextul educațional actual șanse sporite de abordare, odată cu asimilarea în practică școlară a noii viziuni educaționale propuse prin reforma învățământului. Atât reforma de orientare, cât și cea de structura și de conținut, susțin interdisciplinaritatea că un principiu de organizare și desfășurarea a procesului educațional.
Termenul utilizat cel mai frecvent este cel de predare integrată a științelor: Această denumire vrea să sugereze faptul că este o strategie ce presupune reconsiderări radicale nu numai în planul organizării conținuturilor, ci și în „ambianța” predării și învățării. Predarea integrată a științelor se fundamentează pe două sisteme de referință: unitatea științei și procesul de învățare la elev. În învățământul modern este tot mai evidență necesitatea instruirii integrate. Particularitățile învățării integrate sunt:
- interacțiunea obiectelor de studiu;
- centrarea pe activități integrate de tipul proiectelor;
- relații între concepte din domenii diferite;
- corelarea rezultatelor învățării cu situațiile din viață cotidiană;
- rezolvarea de „probleme” – cea mai importantă forță motrice a integrării, relevanță practică;
Cei 4 piloni ai învățării integrate sunt:
- a învăța să știi;
- a învăța să faci;
- a învăța să muncești împreună cu ceilalți;
- a învăța să fii.
O învățare dincolo de discipline, de rigiditatea canoanelor academice tradiționale poate fi mai profitabilă din perspectiva nevoilor omului contemporan.
Scopul abordării de tip STEM este de a crea un mediu de învățare activ, de a-i încuraja pe copii să descopere soluții noi folosindu-și abilitățile în rezolvarea unor probleme reale. Totodată, educația STEM ajută copiii să înțeleagă conceptele abstracte prin experimentare și joacă, într-un mod proactiv și chiar distractiv.
Activitățile STEM depășesc educația nonformală din școală și pun copilul în situații reale de viață, îi stârnesc imaginația, curiozitatea științifico-tehnologică, îl ajută să învețe activ, să investigheze realitatea, să găsească soluții, să se dezvolte ca persoană, să-și descopere pasiunile.
Studiul tematic reprezintă una dintre activitățile care răspund intereselor elevilor pentru cercetare şi acțiune. Prin studiul tematic, elevii învață mai ușor şi cu mai multă plăcere, astfel apare motivaţia, interesul personal, cât dar și experiențele variate și nemijlocite pe care le oferă o astfel de activitate.
Titlul activității: „Joc și învățare în clasa mea”
Domeniul în care se încadrează: științific
Obiective:
- Cresterea interesului pentru studierea științelor prin participarea la diverse activitati experimentale;
- Dezvoltarea competenţelor ştiinţifice ale elevilor, prin antrenarea lor în activităţi de învăţare prin aplicaţii experimentale;
- Dezvoltarea competențelor de comunicare și colaborare și de lucru în echipă
- Interes pentru natură și respect pentru lucrurile vii
- Construirea de relații inter-curriculare
- Stabilirea relațiilor inter-curriculare
Grupul ţintă: elevii clasei a IV a B
Locul desfăşurării: sala de clasă, diverse locații unde se vor desfășura vizite
Resurse:
a) – materiale: materiale diverse necesare desfășurării unor experimente , fotografii, CD – uri, materiale necesare realizării unor lucrări plastice, calculator, xerox.
b) – umane: elevi, părinți, cadre didcatice.
c) –financiare- autofinanțare
Rezultate așteptate:
Elevii lucrează în echipe și se grupează în funcție de aptitudinile și tipul lor de inteligență
Lucrând în echipă au mai multe șanse să pună în practică ideile, astfel au acoperit o paletă largă de domenii: de la gastronomie, la programare, muzică, pictură, sport, literatură, științe, totul printr-o abordare sub forma de joc și cooperare, în care fiecare a învățat unul de la celălalt
A crescut motivația pentru învățare deoarece conținuturile au fost proiectate în funcție de interesele copiilor și învățarea s-a bazat pe investigare, experimentare, pe participarea activă a copilului la propria sa învățare
Elevii au devenit mai încrezători în puterea lor de muncă, mai răspunzători față de activitățile desfășurate, mai implicați, mai toleranți și mai creativi.
Discipline implicate:
Prin intermediul acestui proiect generos și abordării originale a domeniului STEM am acoperit toate ariile curriculare prevăzute în programa pentru învățământul primar , printr-o perspectivă transdisciplinară și creativă.
Activități propuse:
1. Vizita la Fabrica de avioane Bacău
2. Vizita la Muzeul de Științe ale Naturii Bacău
3. Experiment la științe ale naturii – Planta
4. Experiment la științe ale naturii – Curcubeul – culorile, Vizibilitatea corpurilor – Umbra
5. Confecționarea de diorame – Planetele din sistemul solar
Cu siguranță, școala poate asigura o bază solidă în formarea competențelor STEM la elevi, aplicând acest concept treptat la lecțiile de matematică, științe, la tehnologii și nu numai. Conceptul de sustenabilitate prevede în sine stabilirea unui echilibru între creșterea economică a societății moderne, protecția mediului înconjurător şi găsirea de resurse alternative. Ieșim din sala de clasă. O lecție sau o unitate de învățare într-o clasă STEM, de obicei, se bazează în jurul unei valori și are ca scop căutarea unei soluții cât mai raționale la o problemă din lumea reală.
Argumentele psihopedagogice în favoarea dezvoltării unui curriculum integrat sunt multiple. Astfel, în planul profunzimii și solidarității cunoștințelor dobândite printr-o atare abordare, plusul calitativ este evident: – cei care învață identifica mai ușor relațiile dintre idei și concepte, dintre temele abordate în școală și cele din afară ei; baza integrată a cunoașterii conduce la o mai rapidă reactivare a informațiilor; timpul de parcurgere a curriculum-ului este sporit.
Învățarea într-o manieră cât mai firească, naturală pe de-o parte și, pe de altă parte, învățarea conform unei structuri riguroase sunt extreme care trebuie să coexiste în curriculum-ul integrat. Parametrii structurării curriculare integrate pot fi: conceptele transmise, deprinderile și abilitățile formate și aplicațiile realizate.