În România, activitatea de voluntariat a cunoscut o dezvoltare rapidă în ultimele decenii. Istoric vorbind, această activitate a cunoscut o dezvoltare rapidă începând cu a doua jumătate a secolului al XIX- lea. Nu trebuie uitate faptele și sacrificiile voluntarilor din timpul celor două conflagrații mondiale, dar și pe timp de pace.
În ultimul timp, voluntariatul a urmărit o dezvoltare rapidă de la nivel local, până la nivel național și chiar internațional. Domeniile sunt extrem de diferite, asistență socială, protejarea mediului înconjurător și până la acordarea de prim ajutor în caz de calamități naturale. De aceea, tocmai diversitatea domeniilor în care se pot desfășura acțiuni de voluntariat, trebuie să constituie un punct de atracție pentru tânăra generație deoarece aici își pot identifica interesele și identitatea vocațională. A cunoscut în ultimul timp o ascensiune rapidă în domenii diverse.
Voluntariatul înseamnă să socializăm mai mult, să-i ajutăm pe semenii noștri dând dovadă de compasiune, înțelegere, dragoste. Prin acțiunile de voluntariat putem obține abilități și cunoștințe noi, dar și competențe sociale. Voluntariatul rămâne o activitate demnă de a fi practicată și sprijinită în școală. Este cunoscut faptul că activitatea de voluntariat este un element însemnat în dezvoltarea educației și a formării profesionale. În cele mai avansate sisteme de educație din lume este încurajată încă de la vârste fragede participarea copiilor la aceste activități care presupun responsabilitate, comunicare, socializare și mai ales familiarizarea cu realitățile societății contemporane, ale mediului înconjurător. Implicarea tinerilor în astfel de activități duce la cristalizarea intereselor vocaționale ale tinerei generații, care se familiarizează cu diferite domenii de activitate.
Între 3 și 10 ani, copilul se identifică în planul intereselor vocaționale cu diverse persoane din mediul familial sau cel școlar. El imită comportamentul acestor persoane apropiate în cadrul jocurilor pe care le practică. Spre exemplu, se joacă de-a „doctorul” sau „polițistul” și are multe informații legate de atribuțiile acestora. Totuși, la această vârstă el nu este încă pregătit să ia o decizie privind viitoarea carieră.
Pe măsură ce se apropie de sfârșitul ciclului primar, interesele elevului devin tot mai diferențiate. Elevul învață și începe să-și înțeleagă propriile aptitudini, preferințe și valori. Între 11 și 17 ani urmează o perioadă a tatonărilor. În timpul gimnaziului elevii încep să-și dezvolte un comportament explorator. Își explorează propriile interese, experimentează mai multe tipuri de activități și înțelege necesitatea de a lua în considerare balanța interese – aptitudini în exprimarea unui viitor parcurs educațional și profesional.
Cristalizarea identității vocaționale are loc între 18 și 25 de ani, perioada realismului, când tinerii au o viziune de ansamblu asupra factorilor care le influențează traseul educațional și profesional, ceea ce determină luarea unor decizii pragmatice. Până la urmă alegerea profesiei reflectă imaginea de sine a fiecărui individ. Cei care au o imagine bună de sine vor alege până la urmă școli mai bune, profesii mai complexe, care să le ofere o multitudine de posibilități în carieră. Iată de ce participarea la activități complexe de voluntariat oferă elemente importante ale orientării vocaționale și contribuie la dezvoltarea imaginii de sine. Prin participarea la aceste activități de explorare a diverselor domenii de activitate, imaginea de sine a fiecărui individ se îmbunătățește. Acest lucru conduc la o mai bună autocunoaștere și orientare pozitivă asupra caracteristicilor personale. Participând la aceste activități, în final înveți să-ți promovezi ideile personale și să muncești pentru realizarea lor.
În concluzie, voluntariatul devine din ce în ce mai mult o sursă de acumulare a noi experiențe și de dezvoltare, atât profesională cât și personală, pentru tânăra generație.
Bibliografie
Cozma, Teodor, Gherguț (2000), „Introducere în problematica educației integrate”, Editura Spiru Haret, Iași