În anul 2016, colectivul de formatori din cadrul Școlii Federale de Antrenori a elaborat un document cadru, parte dintr-un proiect mult mai amplu, care are ca scop instruirea și perfecționarea antrenorilor de la nivelul juvenil, precum și uniformizarea modului de pregătire și joc după modelul echipelor naționale și a specificităților naționale.
Metodologia pregătirii copiilor și juniorilor este un document creeat plecând de la filozofiile naționale privind formarea jucătorilor din țări care au reușit progrese uriașe în ultimii ani. Enumerăm aici țări precum Belgia (The Belgian Wai), Anglia (England DNA, The Future Games), Australia (Football Coaching Curriculum), etc.
Viziunea Federației Române de Fotbal (FRF) este formată din 4 componente cheie:
- Un mediu propice formării jucătorilor
- Practicarea unui fotbal modern
- Accent pe pregătirea prin joc
- Pregătirea adaptată etapei de vârstă
Un mediu propice formării jucătorilor
Conform Federației Române de Fotbal, un antrenor formator trebuie să aibă pe lângă cunoștințele profesionale și o mentalitate corectă ce vizează copilul și procesul de formare și mai puțin performanțele lui. ”Mentalitatea corectă a antrenorilor este poate cel mai important ingredient în procesul de formare a unui jucător de fotbal” . Mentalitatea actuală în România este centrată pe antrenor și pe rezultat. Caracteristicile acestui mod de abordare sunt:
- Dresaj, dictare, strigare, etc.
- Jucătorul robot – doar execută și nu crează
- Jocul la rezultat prea timpuriu
Spre bucuria noastră în ultimul timp în România au apărut academii care copiază modele externe de la marele academii din lume, ce coincid cu direcția impusă de Federația Româna de Fotbal, prin acest document.
Modelul nou recomandat de Federația Română de Fotbal este centrat pe jucător și întreg procesul de formare. În viziunea sa, o orientare corectă spre formare presupune aceleași oportunități pentru toți jucătorii, indiferent de dezvoltarea biologică și aceeași experiență de joc având în vedere și factori precum atitudinea, comportamentul și înțelegerea jocului.
Lipsa unei strategii naționale pentru formarea și dezvoltarea jucătorilor de fotbal a dus la o abordare greșită centrată pe antrenor și pe rezultat. Din păcate, după 3 ani de la elaborarea acestei metodologii această abordare este încă prezentă datorită lipsei unor strategii de la nivelul cluburilor precum și a numărului mare de cluburi care percep taxe, iar pentru mulțumirea părinților și atragerea câtor mai mulți membrii cotizanți, performațele (cupe, campionate, medalii, etc) sunt o prioritare. Cultura organizatorică a cluburilor trebuie să aiba norme și reguli bine definite. ”Existența unei filozofii clare și a acestui tip de cultură internă sunt elementele cele mai importante pentru obținerea succesului, pentru formarea de jucători de calitate”.
În cadrul procesului de formare, antrenorii sunt cheia. „Antrenorul nu este singurul factor implicat în formarea viitorilor fotbaliști, dar este cel mai important”.
Este mai important ca antrenorului să-i pese de copii decât să aibe cunoștințe temeinice despre tactica jocului de fotbal. Un bun antrenor trebuie să-și iubească meseria, să fie pasionat și dedicat muncii, să-și proiecteze activitățile pe termen lung, să aibă o filozofie de lucru ș.a.m.d.
Antrenorul trebuie să aibă în vedere formarea de caractere puternice și bune. Trebuie să încurajeze educația generală a copilului pentru că nu toți vor ajunge fotbaliști iar cei care reușesc în fotbal trebuie să fie pregătiți pentru că nu vor putea juca fotbal o veșnicie.
Mediul propice formării jucătorilor trebuie să fie centrat pe obiective organizatorice, de referință și operaționale. Fiecare lecție de antrenament trebuie să fie structurată pe obiective de formare și dezvoltare. ”Obiectivele sunt cele care ne ajută să ne canalizăm munca și să ne măsurăm progresul.” La juniori, se alege o temă care va varia de la 4 la 8 săptămâni. Perioada în care va fi prezentă tema va fi stabilită în funcție de specificul grupului (nivelul de interes, nivelul de concentrare, inteligența motrică, calitatea și viteza deciziilor, nivelul de dezvoltare a calităților motrice etc.).
Practicarea unui fotbal modern
Fotbalul de astăzi oferă o gamă largă de modele de joc neexistând ”un stil de joc sau un sistem de joc dominant, tendința fiind de flexibilitate și de adaptabilitate iar criteriul principal care se consacră este eficiența” . Portretul jucătorului modern, în viziunea Federației Române de Fotbal, este descris din mai multe puncte de vedere:
a. PSIHOLOGIC: Informare permanentă (atenție), viteză de gândire, înțelegerea jocului, mentalitate de creștere, dispoziție la efort, spirit de echipă, echilibrat, antrenabil și dorință de victorie
b. TACTIC: Polivalență (poate juca mai multe posturi în mai multe sisteme), importanța jocului fără minge, tranziții rapide, mobilitate în teren, schimb de sarcini și anticiparea jocul
c. FIZIC: Intensitate, agilitate (schimbări de direcție), accelerări și dezaccelerări, abilitatea de a face sprinturi rapide, permanentă mișcare, viteză, forță
d. TEHNIC: Tehnica situațională în regim de viteză, importanța primei atingeri, aptitudinea de a se întoarce rapid cu mingea, abilitatea de a depăși adversarul în dueluri 1 la 1 individual sau în combinații, joc cu ambele picioare și joc de cap
Cunoașterea principiilor jocului de fotbal modern stau la baza capacității de înțelegere a jocului. În funcție de situația de joc avem principii ofensive (sprijin, profunzime, amplitudine, mobilitate și imprevizibilitate) și principii defensive (adâncime, presiune, densitate, echilibru și control).
Modelul de joc recomandat de FRF, menit să faciliteze formarea de jucători care să aibă succes internațional, are elemente comune cu marile performanțe obținute de echipele românești pe plan internaţional (posesie – România 1970; contraatac – România 1994, etc). Jucătorii români de succes internaţional s-au remarcat prin capacitatea de înțelegere a jocului, prin creativitate și calități tehnice (Gh. Hagi, N. Dobrin, I Balaci, Gh Popescu, M. Belodedici, C. Chivu, A. Mutu, D. Petrescu, D. Munteanu, T. Stoica etc.)
Principiile de joc recomandate de Federația Română de Fotbal înglobează cu succes toate formele de atac și apărare. Posesia trebuie să fie progresivă, cu o circulație bună a mingii și mobilitate continuă. Pasele trebuie să aibă adresă alternând pasele scurte cu pasele lungi, jocul pe bandă cu jocul pe centru. Construcție cu participarea tuturor jucătorilor de la portar. Pe faza defensivă, crearea unui bloc defensiv compact și mobil cu mișcări rapide de translație și pe elasticul defensiv. Agresivitate pozitivă în dueluri și realizarea de presiune pe purtătorul mingii. Frecvenţa presingului şi contrapresingului în joc trebuie să fie ridicată. Pe tranziția pozitivă reacție foarte rapidă cu joc pe „cel mai îndepărtat”. Pe tranziția negativă reacția trebuie să fie rapidă, cel mai apropiat sau/și cel care pierde mingea trebuie să închidă rapid jocul adversarului în profunzime.
Sistemele de joc specific așezării inițiale recomandate de Federația Română de Fotbal sunt 4-2-3-1și 4-3-3 la trecerea juniorilor la fotbalul în 11 și introducerea începând cu categoria U16 a sistemului 4-4-2 și a sistemelor cu apărare în 3.
Accent pe pregătirea prin joc
În viziunea Federației Române de Fotbal, „majoritatea antrenamentelor de fotbal, indiferent de vârsta jucătorilor trebuie să se desfășoare sub formă de competiție fotbalistică, adică situații de învățare în care o echipă joacă împotriva unei alte echipe, în forme reduse sau modificate ale jocului de fotbal sau asemănătoare jocului de fotbal”.
Metoda modernă (globală, prin joc) constă în situații de antrenament tehnice, tactice, fizice și psihologice. Pentru a se încadra ca metodă de pregătire prin joc, orice formă de joc trebuie să conțină patru caracteristici esențiale:
- Competitivitate – componentă psiho-socială
- Intensitate – componentă fizică
- Calitate – componentă tehnică
- Înțelegerea jocului – componentă tactică
Această metodă solicită jucătorii din punct de vedere fizic,tactic, tehnic și psihologic, dar și antrenorii deoarece este mai greu de controlat și analizat.
Conceperea situaților de antrenament depinde de capacitatea antrenorului de orientare și adaptare la nevoi. Elementele pe care le poate modifica un antrenor sunt: spaţiu de joc, numărul de jucători, inferioritatea sau superioritatea numerică, durata, pauzele și numărul de repetări, porțile, împărțirea spațiului de joc, numărul de atingeri, punctarea, modalitatea de începere și de reluare a jocului și alte reguli.
În cadrul metodei prin joc are loc învățarea activă de descoperire ghidată. ”Descoperirea ghidată constă în folosirea întrebărilor și a unor situații de joc (care pot fi normale sau simplificate/ ajutătoare) alese sau create anume, pentru a transmite un anumit principiu sau subprincipiu de joc”. Intervenția antrenorului este mai redusă și constă preponderent în întrebări, de obicei după efectuarea acțiunilor de joc. Astfel, trebuie să-i conducă pe jucători către lucrurile pe care vrea să le transmită.
Pregătirea adaptată etapei de vârstă
Pregătirea juniorilor trebuie să fie realizată în concordanță cu specificul vârstei. Până la vârsta de 15 ani trebuie să predomine caracterul formativ iar după 15 ani treptat trebuie să predomine caracterul competitiv.
Procesul de pregătire este împărțit în 4 etape:
a. Etapa de descoperire este destinată copiilor de 5-8 ani (5- 6 ani fotbal în 3 și 7-8 ani fotbal în 5). Principalele obiective sunt dezvoltarea motrică și psihomotrică și joculețe specifice activităților ludice.
b. Etapa de inițiere este cuprinsă între 9 și 12 ani. Această perioadă este propice dobândirii deprinderilor tehnice și a relaților tactice de grup. Competițiile specifice acestei etape sunt fotbalul în 7 (U11) și fotbalul în 9 (U13).
c. Etapa de dezvoltare sau etapa specializării pe posturi este aferentă competiției de fotbal în 11.
d. Etapa de specializare are ca obiectiv prioritar pregătirea complectă pentru competiție.
Cluburile care merg pe un volum mare de antrenament trebuie să verifice în permanență ca jucătorii să nu devină suprasaturați din punct de vedere psihic și să nu fie suprasolicitați fizic. Pentru aceasta antrenamentele trebuie să fie diversificate și foarte plăcute. Copii trebuie sa fie încurajați să se joace cât mai mult cu mingea în afara orelor de antrenament, putându-se da teme tehnice pentru acasă sau vizionări de jocuri.