Violența în mediul școlar, în special în liceu, reprezintă o provocare complexă cu impact major asupra climatului educațional, a performanțelor școlare și a dezvoltării socio-emoționale a elevilor. Cadrele didactice au un rol esențial în prevenirea și combaterea acestui fenomen, prin identificarea cauzelor și aplicarea unor strategii educaționale adecvate.
Cauzele violenței în rândul liceenilor sunt multiple, interconectate și ar putea fi grupate în mai multe categorii. Un prim factor important îl reprezintă mediul familial. Lipsa comunicării eficiente între părinți și copii, conflictele familiale, neglijarea emoțională sau expunerea la violența domestică pot favoriza comportamente agresive la adolescenți. Elevii care nu beneficiază de sprijin afectiv pot manifesta frustrare și ostilitate în relațiile cu colegii sau cadrele didactice ori nedidactice.
Un al doilea factor este influența mediului școlar și cultural. Modelele promovate de mass-media, rețelele sociale sau grupurile de prieteni pot încuraja comportamente violente, mai ales atunci când agresivitatea este asociată cu ideea de putere sau de popularitate. De asemenea, bullying-ul și cyberbullying-ul sunt forme tot mai frecvente de violență în licee.
Factorii școlari constituie o altă cauză semnificativă. Climatul educațional tensionat, lipsa regulilor clare, relațiile deficitare elev–părinte, profesor–elev sau elev–elev, precum și eșecul școlar pot conduce la acte de violență. Supraîncărcarea școlară, mediul ostil din familie și stresul academic pot accentua reacțiile impulsive ale elevilor.
Nu în ultimul rând, particularitățile vârstei adolescentine joacă un rol important. Dezechilibrele emoționale, dorința de afirmare, lipsa autocontrolului și dificultățile de gestionare a emoțiilor pot genera conflicte și comportamente agresive.
Metodele de combatere a acestei violențe în rândul elevilor de liceu presupun o abordare care integrează familia, comunitatea, cadrele didactice și conducerea instituției de învățământ.
O primă metodă eficientă este prevenția prin educație în familie și în școală, începând de la grădiniță și continuând până la terminarea liceului. Familia poate face educație emoțională timpurie, poate oferi modele personale de comportament, poate crea reguli clare și consecvente în legătură cu actele violente: violența nu este un mod acceptabil de comunicare!
În învățământul primar se formează comportamentele sociale, rolul familiei devenind unul foarte implicat prin discuții zilnice despre ce se întâmplă la școală, prin educație prin empatie, reacții prompte și nu defensive, precum și prin participarea la ședințe, activități și proiecte ale școlii.
Gimnaziul este perioada în care se previne escaladarea conflictelor; este o perioadă critică în care apar bullying-ul, violența verbală sau online și presiunea grupului din care fac parte elevii. Familia are rol decisiv și nu minimizează violența: poartă un dialog real, nu un interogatoriu, educă prin informații emoționale și legale despre bullying și cyberbullying, monitorizează discret mediul online și colaborează strâns cu dirigintele și consilierul școlar.
Liceul devine perioada de responsabilizare și parteneriat, deoarece violența poate deveni gravă: verbală, fizică, emoțională și online. Este necesar ca familia să trateze adolescentul ca partener de dialog, să încurajeze asumarea responsabilității, să susțină intervenția școlii, să promoveze valori clare și să ceară ajutor specializat la nevoie de la consilierul școlar sau psiholog.
La rândul lor, cadrele didactice pot integra în activitatea lor teme legate de educația pentru nonviolență, dezvoltarea inteligenței emoționale, comunicarea asertivă și rezolvarea pașnică a conflictelor. Orele de dirigenție au rol esențial în acest sens.
Îmbunătățirea climatului școlar reprezintă o altă direcție importantă. Stabilirea unor reguli clare de comportament aplicate consecvent, precum și promovarea respectului reciproc contribuie la reducerea actelor de violență. Relația profesor–elev bazată pe încredere și empatie favorizează un mediu sigur și incluziv.
Colaborarea cu familia este esențială în combaterea conflictelor: comunicarea constantă cu părinții, consilierea acestora și implicarea lor în viața școlii pot sprijini intervențiile educaționale. De asemenea, consilierul școlar are rol important în identificarea elevilor cu risc și în oferirea ajutorului psihopedagogic.
Nu în ultimul rând, intervenția promptă și corectă în situațiile de violență este necesară. Aplicarea regulamentelor școlare, medierea conflictelor și orientarea elevilor către servicii de consiliere contribuie la diminuarea recidivei comportamentelor agresive.
Ca profesor la colegiu, am considerat oportună utilizarea unui formular de aflare a părerii elevilor relativ la confruntarea cu acte violente de-a lungul vieții școlare. Acest formular conține următoarele întrebări:
- V-ați confruntat de-a lungul timpului cu situații conflictuale sau violente la școală?
- Cum a intervenit familia în rezolvarea acestor situații?
- Cum a intervenit instituția de învățământ în rezolvarea conflictelor?
- Povestiți în câteva rânduri o situație conflictuală cu care v-ați confruntat și cum s-a rezolvat cu implicarea familiei și a școlii.
Răspunsurile elevilor au fost următoarele:
„Nu s-a băgat nimeni, am făcut scandal până am câștigat.”
„Nu am avut parte de așa ceva pe parcursul anilor de școală.”
„Nu am avut parte de asemenea experiențe pe parcursul anilor mei de școală.”
„Un coleg s-a luat de mine și m-a împins în spate. Tata a venit la școală și doamna dirigintă îi lua apărarea, deși era vina lui, așa că am lăsat-o baltă.”
„Un conflict între doi colegi, în gimnaziu, de la o simplă glumă s-a ajuns la agresiune fizică.”
„M-am certat cu o fată, iar acea fată m-a făcut să mă simt prost, a vorbit urât de mine în continuare. Părinții mei au luat legătura cu profesorii și părinții ei.”
„O situație conflictuală cu care m-am confruntat a avut loc la școală, în timpul unui proiect de grup. Unul dintre colegi nu și-a îndeplinit sarcinile, ceea ce a generat tensiuni și a pus în pericol finalizarea proiectului la timp. Am discutat situația acasă, iar părinții m-au sfătuit să abordez o comunicare deschisă și calmă cu colegul respectiv.”
„Au fost certuri din lucruri minore și părinții mei au vorbit cu cadrele didactice.”
„Am avut o ceartă cu o fată, deoarece ne-am adresat cuvinte urâte unul altuia.”
„În clasa a VIII-a am avut un conflict cu un coleg din cauza unor neînțelegeri care au dus la certuri. Situația a fost discutată de părinții mei cu părinții lui, iar apoi și la școală, împreună cu dirigintele. Prin discuții calme și clarificarea problemelor, conflictul s-a rezolvat și relația dintre noi s-a îmbunătățit.”
„În clasa a 7-a, m-a împins un coleg în tablă. Domnul diriginte ne-a luat de o parte și a încercat să afle cine e de vină și să ne cerem scuze.”
„În gimnaziu am avut un conflict cu o colegă, deoarece a considerat că m-am uitat urât la ea, deși intenția mea nu a fost negativă. Situația s-a clarificat ulterior printr-o discuție cu mama colegei și cu doamna dirigintă.”
„În clasa a IV-a m-a scuipat un coleg și m-a înjurat. Eu nu am dat înapoi; i-am spus dirigintei și după aceea a vorbit cu mama. A venit tata la școală și a vorbit cu el despre această situație și de atunci se comportă foarte frumos.”
Bibliografie
Ministerul Educației (2023): Prevenirea și combaterea violenței în mediul școlar.
Jigău, M. (2018): Consilierea psihopedagogică în școală, EDP, București.
Save the Children Romania (2022): Violența în școli – cauze și soluții.