În scopul cunoașterii orizontului local elevii pot realiza planul orașului sau al unui cartier, pregătirea acestora fiind posibilă atât în clasă cât și în timpul vizitei. Cunoscând elementele planului, în timpul vizitei elevii vor fi îndrumați să-și noteze direcția străzilor în funcție de punctele cardinale, să noteze locul principalelor instituții, parcuri sau spații verzi. Pe baza datelor culese din teren se va discuta despre străzile, clădirile, parcurile orașului, insistându-se asupra direcției, lungimii și lățimii acestora, amplasării construcției în cadrul străzii dar și unele față de altele.
La clasă se fixează pe tablă un plan al orașului, cerându-li-se elevilor să recunoască diferite obiecte grafice. Se va insista asupra cunoașterii semnelor convenționale utilizate, iar pentru fixare se vor face exerciții de memorare ale acestora.
În cadrul observațiilor asupra reliefului se va începe prin stabilirea unităților/ subunităților de relief în care este situată localitatea. Se explică elevilor rolul structurii geologice și a compoziției petrografice în aspectul formelor de relief, rolul omului în transformarea reliefului, rolul rețelei hidrografice în evoluția reliefului localității. Elevii vor putea face observații asupra microformelor de relief- alunecări de teren, prăbușiri, torențialitate etc.
De asemenea studierea reliefului poate constitui un bun prilej în înțelegerea unor probleme ale climei locale și a microclimatului, menționându-se faptul că elementele climatice variază în funcție de altitudinea reliefului ce impune astfel o etajare biopedoclimatică.
În cadrul studiului rețelei hidrografice, profesorul poate stabili împreună cu elevii anumite particularități și elemente legate de debitul, transparența și temperatura apei, de acțiunea de eroziune și acumulare, de modificările râului după primirea unui afluent, de importanța economică a acestuia (amenajări hidrotehnice, pescuit, irigații, alimentare cu apă, transport, etc.). Se poate întocmi o hartă hidrografică cu apele curgătoare permanente, temporare și a izvoarelor, la care se poate adăuga și aprecieri asupra calității acestora.
De asemenea, activitatea de pe teren este completată și cu studierea vegetației, faunei și a diverselor tipuri de sol specifice zonei, urmărind a se înțelege interdependența dintre acestea. Se urmărește ca elevii să conștientizeze efectele negative ale despăduririlor și ale agriculturii practicate irațional și se vor propune soluții pentru remedierea problemelor apărute (alunecări de teren, torențialitate, prăbușiri, etc.).
În timpul desfășurării activităților practice pe teren, elevii își notează aspectele esențiale dar și unele detalii, participând, dirijați de profesor la înțelegerea faptelor, la explicarea fenomenelor și proceselor întâlnite pe teren, folosindu-se de cunoștințele achiziționate dar și de propria experiență. La capătul unei etape se pot face recapitulări pentru a fixa problemele principale care trebuie reținute.
După încheierea activităților desfășurate pe teren urmează prelucrarea datelor culese, sistematizarea lor și realizarea unor planuri, hărți, profiluri geografice, referate etc. Evaluarea elevilor și activității realizate, vizează prelucrarea informațiilor culese și a diferitelor materiale colectate, după care se elaborează referate sau se susțin comunicări în cadrul cercului de geografie sau a lecțiilor de geografie. În cabinetul de geografie pot fi expuse: colecțiile de roci realizate, ierbarele, eșantioanele de sol, materialele cartografice rezultate sau poate fi realizată chiar o expoziție fotografică.
În perspectivă școlară, elevul trebuie ajutat:
- să obțină cunoștințele de bază necesare soluționării problemelor de mediu din orizontul local;
- să înțeleagă că omul este inseparabil de mediul său și că efectele negative ale acțiunilor sale se repercutează asupra lui însăși;
- să dezvolte instrumente de analiză, reflecție și acțiune pentru a înțelege, preveni și corecta neajunsurile provocate mediului.
Educația relativă despre mediu nu-și va atinge scopul dacă acțiunile pe care le sugerează și le induce elevului, nu se difuzează și în jurul acestuia, în familie, în comunitatea în care trăiește (clasă, școală, cartier). În urma drumețiilor și excursiilor efectuate în orizontul local elevii vor putea trage următoarele concluzii:
- conservarea calității apei se face prin eliminarea poluanților, dar și prin recuperarea și economisirea ei
- gunoaiele menajere nu se depozitează la întâmplare ci în locuri special amenajate
- deșeurile pot fi valorificate, realizându-se astfel economii importante de combustibil înlăturându-se astfel poluarea mediului înconjurător
- pădurea trebuie protejată prin interzicerea tăierilor abuzive și printr-o regenerare continuă.
- spațiul verde trebuie să domine în orice așezare umană.
- toate formele de degradare a mediului înconjurător au consecințe grave asupra sănătății omului, de aceea este importantă redobândirea unui mediu sănătos.
Educația despre protecția mediului își propune să îl conducă pe elev spre formarea unui punct de vedere obiectiv asupra realității, să-l incite la participare, să devină conștient de viitor, de faptul că viața generațiilor viitoare, calitatea ei, depind într-o mare măsură și de opțiunile sale.
Bibliografie
1. Bărgăoanu, P., Mândruț, O., Metoda predării geografiei la clasele V – VIII, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980;
2. Dulamă, M.E., Didactica Geografiei, Editura Clusium, Cluj Napoca, 1996;
3. Ilinca, N., Didactica Geografiei, Editura Corint, București, 2000.