Valorificarea elementelor de istorie locală în cadrul orelor de istorie

„Istoria este cea dintâi carte a unei naţii”, aşa cum arăta Nicolae Bălcescu. Ea cuprinde cele mai de preţ învăţături pe care trebuie să le ştie şi să le preţuiască fiecare om. Din istorie, copilul învaţă care este obârşia poporului în sânul căruia s-a născut, cum au străbătut oamenii vremurile.

În cadrul lecţiilor de istorie, predate în clasa a IV a, arătăm elevilor că istoria poporului român s-a dezvoltat în conexiune cu istoria popoarelor vecine şi chiar mai îndepărtate din Europa sau din întreaga lume pentru că “istoria naţională nu se poate aşeza decât pe harta mai largă a istoriei universale”, după cum afirma Nicolae Iorga în 1938.

Elementul de istorie locală este valabil numai atunci când mărturiseşte generalul şi face dovada dezvoltării concrete a poporului român. Sub aspect informativ elementele de istorie locală ajută elevii la aprofundarea şi însuşirea temeinică a cunoştinţelor, la fundamentarea  ştiinţifică a lecţiilor, la formarea unei concepţii ştiinţifice despre lume.

Sub aspect formativ, elementele de istorie locală stimulează dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii, imaginaţiei. Contribuie la formarea însuşirilor pozitive: dezvoltarea sentimentului patriotic, educarea spiritului de dragoste faţă de muncă, îi educă în spiritul păcii şi prieteniei între popoare, manifestarea unei atitudini pozitive faţă de învăţătură, disciplină, comportare.

Prin cunoaşterea trecutului şi prezentului local natal sub aspect istoric, formăm la elevi atitudinea de respect faţă de valorile materiale şi spirituale moştenite. Valorificarea elementelor de istorie locală poate fi realizată în două etape:

  • cunoaşterea nemijlocită prin activităţi extraşcolare de tipul excursie-documentară, vizite la muzeu, la şantiere arheologice ce anticipează unele cunoştinţe de istorie;
  • fixarea şi sistematizarea cunoştinţelor acumulate prin intermediul lecţiilor de istorie sau din alte surse.

Istoria judeţului se remarcă prin continuitate şi particularitate, păstrează urmele şi vestigiile unei culturi uimitoare. Săpăturile arheologice atestă existenţa aşezărilor umane pe parcursul întregii istorii: din neolitic şi continuând cu epoca medievală, modernă etc.

La începutul clasei a IV-a am organizat o excursie documentară la muzel de istorie din Alba-Iulia. Cu acest prilej elevii au observat “pe viu” descoperirile şi mărturiile istoriei: vestigii arheologice- piese din perioada bronzului- săbii, fragmente ceramice din care s-au restaurat vase diverse ca formă, ornamente şi mărime, din perioada timpurie a fierului, monede de aur din perioada dacică, monede din perioada romană etc.. Descoperirile arheologice neolitice vorbesc despre vechimea populaţiei geto-dacice, ocupaţiile şi evoluţia societăţii.

Întorşi acasă, elevii au aflat că în vatra oraşului au fost găsite urme din neolitic, din epoca bronzului şi fierului, relicve geto-dacice şi ale culturii romane. Oraşul nostru a fost atestat documentar în 1333 într-un proces verbal întocmit cu ocazia delimitării hotarelor dintre Sânger şi Bogata sub denumirea Decime de Ludas Regis. Prima atestare documentară a satului Gheja datează din anul 1366, numele satului fiind GESE.

Date istorice despre trecutul îndepărtat al satului nu avem. Denumirile unor părţi ale satului cu nume istorice ca: Gheja Bătrână, Tonorog, Pe Piatră,  materiale de la Arhivele Statului din Tg. Mureş, Turda, Cluj-Napoca şi Alba-Iulia, săpăturile efectuate de elevii liceului din Luduş, sub conducerea profesorului Oltean T. Ioan în anii 1970-1971, în vechea vatră a satului numită şi azi Gheja Bătrână, dovedesc existenţa veche a satului. Săpăturile efectuate au scos la iveală fragmente ceramice aparţinând culturilor Wientemberg şi Noua Teiuş, iar la Luduş s-au descoperit fragmente ceramice aparţinând culturii Coţofeni, ornamentate cu linii paralele realizate din împunsături succesive într-o pastă cenuşie fină şi omogenă. (Cercetări arheologice în regiunea M.A.M. şi Cluj, vol II, 1965, pag.25)
Purtătorii culturii Coţofeni au fost triburile indo-europene, din care s-au dezvoltat tracii şi ilirii.(Muzeul de Istorie, Cluj-Napoca, pag.13)

În una din hărţile de repartizare a aşezărilor omeneşti din cadrul neoliticului târziu (230-1906 î.Ch.) este trecută aşezarea Gheja. Comunitatea omenească care a existat pe acest teritoriu aparţine culturii Decea Mureşului, deoarece ea conţine principalele caracteristici ale acestei culturi:

  • aşezarea grupului comunităţii se găsea pe un bot de deal, în apropierea Mureşului, azi Gheja Bătrână;
  • ceramica era alcătuită din vase de lut ornamentate în tehnica inciziei şi încrustării;
  • uneltele erau confecţionate din piatră dură şi chiar din cupru.

Cele mai multe descoperiri aparţin culturii bronzului şi constau în unelte, arme, fragmente de vase, unele dintre ele fiind descoperite de elevii liceului din Luduş, la Gheja şi Roşiori. Urme materiale aparţinând culturii Wientemberg au fost descoperite la Luduş, în punctul numit Abator. (Căutări arheologice în regiune M.A.M. şi Cluj în acta Museum napocensis, vol II, pag. 65).

Modalităţi de integrare în lecţii a elementelor de istorie locală

Lecţia: Formarea poporului român şi a limbii române
• Prezenţa dacilor pe aceste meleaguri este atestată de o descoperire întâmplătoare în anul 1965 în curtea locuitorului Rotar Ioan, str. Dealului, Luduş. Este vorba despre o ceaşcă care se găseşte la muzeul liceului din Luduş. Descoperirile ulterioare au demonstrat că pe teritoriul Luduşului şi a satului Gheja a existat o comunitate dacă şi romană.
• Din aria satului Gheja, fără precizări topografice, se cunosc mai multe descoperiri: un cap de statuetă feminină din teracotă, o brăţară din bronz, ceramică romană provincială de culoare roşie şi cenuşie (oale, ulcioraş) şi terra sigillata; ansamblul descoperirilor indică existenţa unei aşezări.
• Din puncte neprecizate de pe teritoriul oraşului provin mai multe des¬coperiri de epocă romană: ceramică romană provincială, elemente de hypocaust şi două monede (un sestertius de la Antoninus Pius, anii 153-154 şi un denar de la Caracalla, anul 215).
• Documentele pomenesc pentru importanţa sa economică, drumul roman care trecea prin apropierea localităţii Gheja, cunoscut până astăzi de localnici fiind „drumul lui Traian”. Urmele drumului sunt vizibile şi astăzi începând de la Mureş, mai în jos de podul de fier, spre sat şi continuă prin locurile: Dărab, Moară, Piatră spre Bogata Sat.
• Nicolae Vlassa ne informează despre un drum roman care făcea legătura între Ocna-Mureş şi Cristeşti, drum ce mergea paralel cu Mureşul. Acesta se ramifică din cel ce lega Apulum de Potaissa şi trecea prin Noşlac, Gheja, Bogata, Cipău, Ogra, Sînpaul şi Ungheni până la PAGUSUL roman de la Cristeşti. Un alt drum ducea de la Turda Triteni, Pădureni, Tăureni, Luduş şi Gheja unde făcea joncţiunea cu cel de la Ocna-Mureş. Locul de întâlnire poartă denumirea Pe Piatră (loc istoric vizibil şi astăzi- loc pietruit cu piatră de munte pe o fâşie lungă de 8- 10 m).
• După retragerea romană comunitatea de la Gheja a continuat să vieţuiască, fapt dovedit prin descoperirea unei  monede romane emisă în timpul împăratului Valentinian 363-375 e.n.
Lecţia: Primul Război Mondial
• Tinerii luduşeni au fost încorporaţi în armata austro-ungară fiind trimişi să lupte în Italia şi Galiţia. Unii dintre ei au dezertat ajungând pe căi numai de ei ştiute să lupte în Moldova ca militari ai armatei române în bătăliile de la Mărăşeşti, Mărăşti, Oituz.
• Patruzeci de ghejeni nu s-au mai întors acasă. Spre veşnica lor pomenire, comunitatea a înălţat în 1934 un Monument al eroilor în apropierea bisericii din sat.
Lecţia: Marea Unire de la 1918
• La 24 noiembrie 1918 Cercul Electoral al Luduşului adoptă Hotărârea noastră prin care se exprimă dorinţa unirii teritoriilor româneşti din Ardeal cu Regatul României.
• Delegaţii aleşi să reprezinte pe românii din această parte a Câmpiei Transilvaniei la Marea Adunare de la Alba Iulia au fost: Vasile Cerghizan, preot în Cocuş de Câmpie, Ioan Oltean, avocat în Luduş, Vasile Morariu, învăţător în Luduş, Nicolae Vulcu, proprietar din Iclandu Mare, Dumitru Iclănzan, economist din Iclănzel.
• Alături de delegaţi au fost prezenţi pe Câmpul lui Horea zeci de luduşeni şi ghejeni plecaţi cu trenul sau călări.

Acestea sunt câteva din exemplele care arată cum putem dezvolta la elevi sentimentele de mândrie naţională.

Demonstraţia cu ajutorul unor obiecte şi urme istorice contribuie la formarea reprezentărilor şi noţiunilor istorice şi conferă trăinicie cunoştinţelor. Demonstrarea cu ajutorul documentelor istorice (hrisoave, diplome, fotogtafii, scrisori) măreşte încrederea în adevărul celor spuse.

Adevăratele sentimente faţă de patrie şi popor nu se nasc decât prin cunoaşterea locurilor minunate ale pământului natal. Aşa îndemna şi marele istoric Nicolae Iorga: „…puneţi copiii în faţa monumentelor în care este încorporată istoria…şi în felul acesta istoria poporului nostru nu va mai fi o meserie de învăţat pe de rost astăzi şi de uitat mâine, ci un element de putere şi de iniţiativă în sufletul fiecăruia dintre ei”.

Bibliografie:
1. Nicolae Iorga – Pagini alese – Ed. Ion Creangă – Bucureşti – 1985.
2. Monografia oraşului Luduş- Editura Nico 2008.
3. Monografia satului Gheja.
4. Dumitru Popa – Aşezările  rurale din  Dacia  romană  intracarpatică – Editura Economică, 2002.
5. Ion Reteganu – Valorificarea instructiv-educativă a elementelor de istorie locală E.P. – Bucureşti 1967.

prof. Maria-Daniela Boca

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/maria.boca

Articole asemănătoare